Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De la antivaccinism la terorism. Are dreptate premierul Cîțu?

florin_citu_8_gov_ro.jpg

Premierul Florin Cîțu
Sursa imaginii: 
gov.ro

Premierul Florin Cîţu spune că acțiunile celor care duc o campania împotriva măștii, a măsurilor de distanțare și a vaccinării sunt similare cu cele ale teroriștilor. „Este o acţiune care încearcă să submineze autoritatea statului”, a transmis de la Palatul Victoria șeful Guvernului, în contextul tensiunilor provocate de presupusele efecte adverse severe generate de vaccinul Astrazeneca. În condițiile în care 9.000 de persoane au renunțat la programările făcute pentru vaccinarea cu acest tip de vaccin, Florin Cîțu a ținut să transmită că actuala campanie de vaccinare trebuie să continue cu toate tipurile de vaccin. În paralel, pe platforma de socializare RoVaccinare, autoritățile au transmis că vor răspunde online oricăror întrebări legate de vaccinul Astrazeneca. Cât de eficient comunică, așadar, Guvernul în acest context complicat și cât de oportună este folosirea cuvântului „teroriști” în descrierea celor care se manifestă împotriva măștii, a măsurilor de distanțare și a vaccinării? RFI l-a întrebat pe analistul Ion Bogdan Lefter, critic și istoric literar.

Ion Bogdan Lefter: Cuvântul terorist la plural este un termen tare. E adevărat că într-o frază în care primul ministru a avut precauția de a spune „din punctul meu de vedere aceste acțiuni sunt similare cu acțiuni ale unor teroriști”. Aș spune imediat că o terminologie departe de firescul definit oricât de lax în termeni de libertate a presei este utilizată în presa românească, în special în anumite emisiuni ale unor posturi de televiziune, care, într-adevăr, fac în mod sistematic ceea ce prim-ministrul a spus că face, anume campanie deșănțată de subminare a autorității de stat în raport cu actuala epidemie.

Reporter: Credeți că la o parte a presei s-a referit premierul, în principal, atunci când i-a catalogat drept teroriști pe care sunt împotriva măștii, împotriva măsurilor de distanțare și împotriva vaccinării în mod special?

IBL: Cred că s-a referit la discursul public pe care într-o zonă a sa îl practică o combinație de jurnaliști sau pseudo-jurnaliști și politicieni sau pseudo-politicieni. Unii practică meseria presei, chiar dacă o fac sub standardele de demnitate ale meseriei. Și ceilalți pot fi chiar politicieni reali, dar de foarte proastă calitate, care practică demagogia și își urmăresc doar interesele imediate de tip politic. Nu par să fie interesați de binele general, de ceea ce ar trebui să facă cu adevărat politicienii într-o societate. În orice caz, ca observator exterior fenomenului, ca persoană din public, cred că pot spune că urmăresc cu stupefacție acest tip de prestație publică seară de seară, zi de zi, de cultivare a discursurilor de tip antivaccinist, disursuri de contestare a realităților acestei epidemii, discursuri de o vehemență împotriva specialiștilor, a medicilor serioși, a epidemiologilor, a aparatului de stat care se mobilizează pentru a obține rezultatele de care avem cu toții nevoie, anume stăvilirea acestei epidemii. Și acesta este un termen deplasat, negaționist.

Rep: Lucrurile astea se întâmplă zi de zi aproape de multe luni. Premierul a folosit acest termen, terorist. În astfel de momente credeți că o astfel de exprimare creează încredere la nivelul societății sau mai mult divizează?

IBL: La rândul nostru putem avea perspective, opinii sau sentimente diferite față de asemenea reacții. Dar cred că este nevoie și din partea autorităților statului, a liderilor politici responsabili, ai guvernării, dar și din partea unor lideri de opinie, personalități publice de respingere a acestui gen de propagandă extrem de nocivă într-o societate aflată în criză, într-o lume aflată în criză. Ceea ce fac propagandiștii susținuți, cel puțin în această interpretare pe care v-o ofer, de către o minoritate a populației, unde există și oameni care pot avea motivații psihologice, personale, traume, reacții omenește de înțeles, teamă, dar unde există și zone pe care le vedem mobilizate la aceste pseudo-mitinguri de protest, unde vezi cu ochii liber și auzi ce spun unii participanți și unde este evident că există și rea-voință și interese. Ținând cont de toate aceste date ale problemei cred că e nevoie în discursul public și de un efort poate uneori mai apăsat, poate uneori cu cuvinte exagerat de tari, dar un efort de echilibrare. Altfel, cine țipă mai tare se aude mai tare. Și nu putem chiar ca ansamblu de societate să stăm pasivi când în jurul nostru auzim grupuri pe car ca majoritate le considerăm nocive și să le lăsăm să țipe în continuu fără să li se dea măcar o replică.

 
Analistul Ion Bogdan Lefter, critic și istoric literar, despre discursul premierului Cîțu