Evreii nu contează - Jews don't count - o carte polemică în format de buzunar
Sursa imaginii:
Petru Clej
Politică
23 Martie 2021
“Evreii nu contează” – polemica unui evreu ateu și ne-sionist
Pandemia de Coronavirus a prilejuit o proliferare fără precedent a teoriilor conspirației, iar evreii figurează la loc de frunte în demonologia negaționiștilor Covid și a anti-vacciniștilor.
Mulți dintre cei care răspândesc aceste teorii sunt de regulă apropiați ai extremei drepte, dar în ultima vreme anti-semitismul, îmbrăcat adeseori în haina anti-sionismului, s-a infiltrat în discursul stângii sau al progresiștilor, adeseori folosit ca termen de ocară în limbajul celor de dreapta.
Și totuși, într-o lume în care rasismul și xenofobia au devenit în mod oficial inacceptabile și chiar pedepsite de lege, antisemitismul nu pare să fie tratat la fel, este ideea cărții publicistului și actorului de comedie britanic, David Baddiel, “Jews don’t count” – “Evreii nu contează”, Times Literary Suplement, 2021.
Baddiel este evreu și o spune sus și tare, descriindu-se ca atare și pe Twitter, care este mijlocul său preferat de comunicare și din care folosește exemple pentru a-și argumenta în carte punctul de vedere.
Cartea este de fapt o polemică de circa 28.000 de cuvinte, 125 de pagini în format de buzunar, în care Baddiel încearcă să demonstreze că anti-semitismul este tratat în societatea britanică drept un fel de rasism de categoria a doua, care nu suscită aceeași reacție pe care rasismul împotriva persoanelor de culoare sau homofobia le suscită.
“Din păcate, separarea anti-semitismului de rasism creează senzația că e ceva complet diferit... anti-semitismul este retrogradat la categoria intoleranță religioasă. Ceea ce le dă mână liberă cu evreii, pentru că intoleranța religioasă nu e așa de rea ca rasismul” scrie Baddiel.
Rasism de categoria a II-a
Dar Baddiel este ateu și pentru el anti-semitismul are prea puțin de a face cu religia: “Rasiștii cărora nu le plac evreii pe care îi insultă nu-i întreabă niciodată cât de des merg la sinagogă. Ei văd un nume evreiesc și știu despre ce e vorba. Și de aceea este rasism.”, continuă el.
Mișcarea de protest Black Lives Matter prilejuită de uciderea unui bărbat de culoare de către un polițist în Statele Unite a prilejuit demonstrații de protest, care s-au extins și împotriva unor personalități din trecut pentru atitudini rasiste.
La Broadstairs în Kent, sud-estul Angliei, un protestatar pe nume Ian Driver a scris cu vopsea pe un zid “Dickens a fost un rasist” cu referire la ceea ce a scris despre revolta din India din 1857 reprimată în sânge de puterea colonială britanică.
Baddiel remarcă faptul că nimeni nu pare deranjat, în acest context, de unul dintre personajele cele mai celebre ale lui Dickens – Fagin din Oliver Twist – evreul care a ajuns să fie un sinonim pentru avariție, ca să nu mai vorbim de Shylock din piesa lui Shakespeare Neguțătorul din Veneția.
După cum nici folosirea termenului Yid – jidan, nu reprezintă un tabu, aș cum se întâmplă cu Nigger pentru persoane de culoare sau Paki pentru persoane de origine din subcontinentul indian. Baddiel, care este suporter al echipei de fotbal Tottenham, povestește cum a asistat la o scenă în care un suporter a început să strige insulte antisemite pe stadion fără ca cineva să intervină.
El a încercat să inițieze o campanie împotriva anti-semitismului pe stadioane, dar s-a izbit de o totală lipsă de interes, replica fiind că prioritare sunt combaterea rasismului și a homofobiei pe stadioane.
Baddiel explică această lipsă de interes prin faptul că evreii sunt percepuți de stânga progresistă ca fiind albi și bogați, deci nu au suferit aceleași persecuții ca și persoanele de culoare sau cele LGBT.
Numai că, adaugă el, evreii sunt albi și nu prea, ca și pisica din celebrul experiment al fizicianului Erwin Schrodinger, în mod aleator care e moartă sau vie. Pentru stânga ei sunt albi, pentru extrema dreaptă ei nu sunt albi, așa cum susțin teroriști ca Robert Gregory Bowers, cel care este judecat pentru uciderea prin împușcare în 2018 a 11 evrei sinagogă din orașul american Pittsburgh.
În ceea ce privește bogăția materială, chiar dacă acest lucru ar fi universal valabil, aceasta nu i-a apărat pe evrei de pieire în timpul Holocaustului, scrie Baddiel, el însuși fiu al unor refugiați din Germania nazistă, care au fost deposedați de proprietăți pe timpul lui Hitler.
Anti-semitism și anti-sionism
Unul dintre argumentele folosite de cei care minimalizează anti-semitismul sunt acuzațiile acestora la adresa statului Israel care este opresor al palestinienilor. Numai că Baddiel este în mod declarat non-sionist și declară că nu-i pasă de statul Israel mai mult decât de oricare alt stat și de aceea nu se simte obligat să apere cauza palestiniană.
Baddiel se descrie drept "non-sionist" și nu se consideră responsabil de acțiunile statului Israel
Sursa imaginii:
“Unii consideră că aceasta este o atitudine crudă și că ar trebui să-mi pese mai mult de palestinieni. Îmi pasă, dar nu mai mult decât de Rohingya, de oameni care suferă în Siria, sau de femeile Yazidi sau de copiii care mor de foame în Burkina Faso. Îmi pasă de toate acestea, dar nu destul, pentru că dacă ar fi așa, dacă aș fi o persoană mai bună, mi-aș abandona viața luxoasă în Londra și m-aș duce să-i ajut pe unii dintre acești oameni”, scrie Baddiel, care spune că nu se simte deloc responsabil de acțiunile statului Israel și consideră că evreii se simt responsabili de acest lucru dau dovadă de rasism internalizat.
Cartea nu putea să nu cuprindă și o referire la Partidul Laburist, care a fost găsit vinovat de anti-semitism într-un raport al Comisiei pentru Egalitate și Drepturile Omului din Marea Britanie (EHRC). Acest curent a fost dominant pe timpul cât principalul partid de opoziție a fost condus de Jeremy Corbyn (2015 – 2019).
Baddiel salută raportul RHRC dar constată că reacția în sânul stângii radicale a fost una de indignare că un om precum Corbyn, de atunci suspendat din partid, poate fi acuzat de rasism și că o astfel de condamnare nu poate decât să facă jocul dreptei și al conservatorilor de orice fel.
Cartea este o polemică de la cap la coadă și de multe ori nu face decât să reproducă dispute pe Twitter, care nu reflectă sau distorsionează ce se întâmplă în viața reală. Dar ideea lui Baddiel rămâne – că evreii nu contează – sau cum spunea recent Meghan MacCain, fiica defunctului senator și candidat la președinția Statelor Unite, John MacCain: “Anti-semitismul este ultima formă admisibilă de intoleranță”.
Unde a dus această formă de intoleranță este bine-cunoscut și nu atât de îndepărtat în termeni istorici. Și după cum arată Baddiel, o intoleranță care era specifică dreptei se răspândește acum tot mai mult și la stânga spectrului ideologic. Cartea lui Baddiel este o provocare, dar și un semnal de alarmă.
Revista Presei
Top articole
