Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pregătește Rusia o nouă invazie?

zelensky.png

Președintele Ucrainei, Volodymir Zelensky , în timpul unei vizite în regiunea Donetk, Ucraina, 11 februarie 2021
Image source: 
© Ukrainian Presidential Press Office, via AP / France24

În ultimele luni, dar mai ales săptămâni, s-a putut observa o agravare a situației în Ucraina de est acolo unde, spre deosebire de 2020, numărul ciocnirilor armate poziționale și numărul de victime aproape că s-a triplat. În același timp, spațiul informațional internațional a fost inundat cu imagini și filmulețe despre mișcări de trupe ruse în regiunile de la graniță cu Ucraina sau din peninsula anexată a Crimeii. Un număr de reputați experți ruși, rezidenți în Vest în special, vorbesc despre o foarte posibilă invazie a Rusiei în viitoarele luni. Acest scenariu a fost multiplicat sau amplificat și mai mult de un număr de think tankuri importante, dar și oficiali ucraineni susținuți de media ucrainene care trag alarma în privința intențiilor Rusiei.

Un număr de reputați experți ruși, rezidenți în Vest în special, vorbesc despre o foarte posibilă invazie a Rusiei în viitoarele luni. Acest scenariu a fost multiplicat sau amplificat și mai mult de un număr de think tankuri importante, dar și oficiali ucraineni susținuți de media ucrainene care trag alarma în privința intențiilor Rusiei.

Imaginile cu coloane aproape interminabile de tehnică militară și trupe rusești în regiunile din Rusia adiacente cu Ucraina, nu sunt deloc o noutate.

Mai întâi de toate trebuie să avem în vedere că în regiunile Rostov, Kursk, Voronej și Briansk, adică regiunile de la graniță cu Ucraina, Rusia a amplasat deja un număr impresionant de trupe de mai mulți ani, în special de când a început conflictul din regiunea Donbas și a fost anexată peninsula Crimeea.

Regiunile menționate din Rusia sunt deja parte a celui mai militarizat district militar rusesc. Atunci când în interiorul acestor patru regiuni se fac mișcări de trupe, Ucraina dă imediat alarma.

În acest sens s-a creat o rutină care a fost parțial întreruptă în 2020, pe de o parte de pandemie, iar pe de altă parte de faptul că președintele ucrainean Volodymir Zelensky adoptase încă din 2019 o politică de căutare a unor compromisuri în direcția unui dialog cu Rusia pentru soluționarea conflictului din Donbas.

Poate bonusul pe care reușise să-l obțină președintele ucrainean în 2020 a fost micșorarea intensității ciocnirilor militare pe linia de contact cu separatiștii susținuți de Rusia.

Odată ce Zelensky a adoptat o linie dură în privința negocierilor asupra statutului regiunii Donbas și a Rusiei în special, era de așteptat ca și violențele militare să re-escaladeze. De la începutul acestui an Ucraina a interzis trei canale TV care emiteau în principal propagandă pro-Kremlin, iar mai mulți politicieni ucraineni pro-ruși apropiați de Vladimir Putin au fost sancționați legal de către autoritățile ucrainene.

Trebuie reamintit și faptul că în anii pre-pandemici au existat mai multe asemenea episoade de escaladare a ciocnirilor militare, dar și mișcări de trupe rusești la graniță cu Ucraina. De fiecare dată aceste mișcări s-au dorit a fi parte a unor negocieri complexe cu Kievul, dar și cu Parisul, Berlinul și Washingtonul în ”formatul Normandia” cu privire la Ucraina și statutul regiunii Donbas.

Se știe, de asemenea, că pentru Kremlin, conflictul din estul Ucrainei reprezintă mult mai mult decât un instrument de lucru, în special în relație cu SUA, NATO și marile capitale europene. Este un mecanism de negociere a unor dosare globale în care Rusia își vede un rol strategic. Aceste dosare pot ține de situația din Siria, Iran, Libia sau chiar schimbul politic strategic cu Statele Unite.

De altfel, recentele schimburi verbale dure dintre președintele american Joe Biden și Vladimir Putin prin intermediul presei pot fi și ele considerate ca un punct de pornire pentru escaladarea conflictului din Donbas corelat cu transferuri tactice de trupe și echipament militar la granița cu Ucraina.

Asemenea proceduri standard de operare rusești nu fac decât să adauge confuzie cu privire la intențiile și interesul Rusiei. Este un procedeu rusesc predilect de comportament care face parte și din mentalitatea operativ-militară a Rusiei, cunoscut și ca ”deghizare” sau maskirovka.  

Conflictul cu Ucraina în Dobas este parte și a jocului politic intern din Rusia, în acest moment poate cel mai important joc pentru Vladimir Putin. Este vorba despre abaterea atenției de la problema numărul unu a președintelui rus, adică popularitatea lui Alexei Navalnîi și condițiile în care acesta este tratat în închisoare.

O escaladare ascunsă în Ucraina de est și aruncarea vinei pe Kiev pentru o potențială ofensivă militară a separatiștilor, ar servi drept perdea de fum ideală pentru acțiuni politice menite să oprească mobilizarea opoziției din Rusia pentru alegerile parlamentare din toamnă.

Pe 21 aprilie Vladimir Putin se va adresa Adunării Federale a Rusiei cu discursul său anual. Este foarte probabil că în cadrul acelui discurs triunghiul Rusia-Donbas-Ucraina va fi unul din punctele principale de referință, de aceea jocul de-a escaladarea din aceste ultime zile capătă o importanță sporită.

Pare mai degrabă, și deocamdată, o acțiune de deghizare strategică în spatele căreia se pot ascunde multe intenții, inclusiv intenția de invazie în Ucraina. Însă, dacă trecutul recent, cel din perioada guvernării lui Putin ne este un ghid obiectiv, atunci trebuie să constatam că invaziile recente – este vorba de Georgia în 2008 și Crimeea în 2014 – au avut loc prin surprindere, și nicidecum prin vaste relatări despre mișcări de trupe în interiorul Rusiei.