Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce vrea Putin război cu Ucraina?

ucraina.png

De ce vrea Putin război cu Ucraina?
Convoi de tancuri rusești în apropiere de granița cu Ucraina, aprilie 2021
Image source: 
@krasnodar_kray via France24

Marți seară președintele Rusiei Vladimir Putin a primit un mult-așteptat telefon de la președintele SUA Joe Biden. Obiectul discuției l-a reprezentat în special Ucraina, despre care președintele american a spus că ”trebuie să i se respecte suveranitatea și integritatea teritorială”. Biden i-a mai spus lui Putin că este îngrijorat de acumularea bruscă a potențialului militar în ”peninsula ocupată a Crimeii”. Cei doi președinți, oarecum imitând ecourile Războiului Rece, au convenit ca într-un viitor apropiat să organizeze o întâlnire bilaterală pe un teritoriu terț. Imediat a apărut o rază de speranță că la graniță cu Ucraina se va produce o de-tensionare a situației. Dar, este o convorbire telefonică cu Putin în măsură să oprească aparenta logică a invaziei pe care a ales-o președintele rus în ultimele săptămâni?

Dacă ar fi să facem o retrospectivă a opiniilor a zeci de voci cu autoritate din sfera analitică pe probleme ce țin de spațiul post-sovietic, atunci am putea trage concluzia că ce se întâmplă în prezent la granița ucrainiano-rusă face parte dintr-un bluf sau șantaj geopolitic. Orice analist militar ar spune că pentru ca o ofensivă rusească, adică invazie, să aibă succes, e nevoie de un raport de 1 la 3 în favoarea părții care atacă.

Dar care este raportul de forțe în acest moment? În imediata apropiere de granița cu Ucraina în prezent sunt dislocați în jur de 25.000 de soldați ruși. Pe lângă aceasta, în toate cele patru regiuni ale Rusiei ce au graniță comună cu Ucraina, în cazărmi și în baze militare sunt încă 150.000 de mii. La aceștia se adaugă și peninsula anexată a Crimeii cu încă 36.000 de soldați. Și încă vreo 30.000 sunt în regiunile separatiste din Donețk și Lugansk. Astfel, în total, putem spune că Rusia poate mobiliza pentru un eventual conflict deschis cu Ucraina în viitorul apropiat peste 250.000 de soldați.

De cealaltă parte, Ucraina are concentrată pe perimetrul graniței cu Rusia o forță militară de până la 90.000 de soldați, pe fondul unei armate care numără în total 255.000. Așadar, acel raport de forțe de 1 la 3 nu există în prezent. Trebuie de asemenea să luăm în calcul și că armata ucraineana este, din punct de vedere al combativității, una din cele mai bine pregătite armate din lume la acest moment. Șapte ani de război în Donbas au transformat armata ucraineană într-o forță defensivă redutabilă.

Astfel, dată fiind această realitate la zi, care ar putea fi obiectivele Rusiei și, sunt oare acestea diferite de cele ale Kremlinului, ale lui Vladimir Putin în particular? La momentul de fata, se pare ca doar V. Putin ar putea avea nevoie de un război generalizat, cu implicarea directă a armatei ruse, deoarece în calcul este capacitatea sa da a dicta jocul politic intern cel puțin pentru următorii ani. Aici intervine interminabila dezbatere din Rusia despre război ca sursa de legitimare a putinismului. Au existat trei asemenea momente până în prezent, numite "konsensus" în Rusia, adică un contract social-politic cu populația pe larg, ce rezultă din expansiune teritorială.  În 1999/2000 are loc a doua campanie din Cecenia. Atunci Putin a fost propulsat de nicăieri practic în fotoliul de președinte a lui Boris Elțîn, atingând o popularitate de peste 60%. În 2008 are loc războiul de cinci zile cu Georgia, iar în următorii ani V. Putin și Dmitrii Medvedev au avut în sondaje între 83 și 85% încredere. În 2014 are loc anexarea Crimeii, iar rușii râdeau în fața oricăror sancțiuni ale Vestului, consens care a durat până în 2018. De fiecare dată popularitatea lui Putin a urcat la 80% sau chiar mai mult, iar societatea rusă se declara gata de a plăti "orice preț" de dragul obiectivelor neo-imperiale ale lui Putin.

Este anul 2021 diferit? Putin are trei mari probleme interne pe care le poate rezolva (probabil) prin amânare sau "de-prioritizare" grație unui ”mic război victorios” cu Ucraina. Prima problema este Alexei Navalnîi care nu trebuie lăsat să crească în popularitate și autoritate politică. A doua este situația partidului "Rusia Unita", care trebuie sa obțină cel puțin 45% la alegerile din toamnă. Dacă Rusia Unită câștigă în septembrie, atunci Putin poate sa se pregătească liniștit pentru alegerile prezidențiale din 2024. Însă popularitatea Rusiei Unite este pe la 25-30% în prezent. A treia problemă este starea economiei și sărăcirea accentuată a populației. Iar aici, sancțiunile Vestului au un efect cumulat totuși, fiindcă, conform datelor furnizate de Banca Mondială, un sfert din populația Rusiei este la limita pragului de subzistență. Primele două probleme, V. Putin le poate rezolva cu ajutorul războiului, ba chiar alegerile din septembrie pot fi amânate pe fondul stării de război. Pentru cea de-a treia problemă, ar putea invoca "mitul sacrificiului". Dar, pentru aceasta are nevoie sa câștige "orice" într-un eventual război deschis cu Ucraina.

Care ar putea fi obiectivul minim? Ei bine, anexarea Donbasului ar fi un foarte realizabil obiectiv, după o campanie să zicem de câteva săptămâni în care ar fi ocupate suplimentar câteva porțiuni relativ mici din teritoriul controlat de Kyiv. Obiectivul maxim ar fi ocuparea Ucrainei până la Nipru, inclusiv capitala Kyiv. Dar acesta este mai degrabă imposibil, fiindcă ar putea duce chiar la implozie pe termen lung din cauza situației economice din Rusia, care la sigur se va agrava. Pe lângă aceasta, Rusia s-ar trezi absorbită într-o gherilă profundă de mărimea Ucrainei, similară cu cea din Afghanistan din anii 1980. Există și un obiectiv "mediu", adică anexarea Donbasului și ocuparea fâșiei de teritoriu care ar uni Crimeea de Donbas, rezolvând astfel problema alimentarii cu apă a Crimeii, și lipsirea Ucrainei de acces la Marea Azov. Ucraina ar pierde, de asemenea, orașul Mariupol, important din punct de vedere economic și strategic pentru o viitoare recuperare a Donbasului.

În concluzie, cine are nevoie de război în Rusia în afară de Putin? Adevărul e că aproape nimeni din marii oligarhi, dar și o mare parte a populației, nu își dorește război. Aici ar putea fi invocate rațiuni ca teama de noi sancțiuni, inclusiv deconectarea Rusiei de la sistemul bancar mondial SWIFT și înghețarea completă a conturilor de miliarde ale oligarhilor din băncile occidentale. V. Putin, însă, poate fi convins, după modelul precedentelor invazii din Cecenia, Georgia și Ucraina, că un "mic război victorios" ar renta din punct de vedere politic. Acum se fac calcule în Kremlin, totul depinde de ce e în capul lui Putin, care de la o vreme (încă de prin 2019, de fapt), e cam în lumea lui, o lume care are contact tot mai șubred cu realitatea rușilor de rând, și nu numai.

 

 
Octavian Milewski, corespondent RFI la Varsovia