Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Derek Chauvin, o excepție tragică--interviu cu David Carter

cartermichiganstateuniversity.jpg

David Carter, profesor de drept penal, Universitatea statului Michigan
David Carter, profesor de drept penal, Universitatea statului Michigan
Image source: 
MichiganStateUniversity

David Carter este, din 1985, profesor de drept  penal  la Universitatea statului Michigan.  Ofițer de poliție în Kansas City--Missouri la începutul anilor 1970,  el este expert în structuri polițienești, control al crimei violente, ordine publică, informații și anti-terorism, subiecte cărora le-a consacrat  cinci tratate de referință. David Carter a predat cursuri de antrenament și perfecționare la Academia Poliției Federale (FBI), precum și la academii și centre de comandament ale polițiilor din Marea Britanie, Thailanda, Hong Kong, Japonia și Ungaria.  El a coordonat de asemenea proiecte în sfera informațiilor finanțate de Ministerul Siguranței Interne,  și evaluări, comandate de Ministerul Justiției, ale unor structuri din cadrul Polițiilor din Puerto Rico și New Orleans.

Marți 20 aprilie, îndată după ora locală 16, a fost pronunțat verdictul în procesul Derek Chauvin. Fostul polițist a fost găsit vinovat de ucidere din culpă cu elemente agravante, delict încadrat în trei categorii și tot atîtea capete de acuzare, în terminologia legală americană omor grad doi, omor grad trei și omucidere grad doi.  Pentru fapta sa Derek Chauvin este pasibil de un maxim cumulativ de 75 de ani închisoare.

 25 mai 2020, bulevardul Chicago colț cu strada 38--o intersecție ca oricare alta din sudul Minneapolisului--, 9 minute și 29 de secunde care au zguduit conștiința lumii, 9 minute și 29 de secunde în care fără milă, cu aroganța necruțătoare, dezumanizată a puterii,  Derek Chauvin, i-a stors viața,  dincolo de ultima suflare, cu genunchiul pe gît, unui negru în vîrstă de 46 de ani, George Floyd. De 27 de ori s-a plîns Floyd că nu poate să respire, dar Chauvin, surd la apelul rațiunii și uitînd, în beția puterii, motto-ul instituției a cărei uniformă o purta, "curaj și compasiune",  n-a slăbit nici o clipă presiunea.  Procesul a durat trei săptămîni, cu aproape 40 de martori--doar șase ai apărării--și cu deliberările juriului care au început luni seară, după pledoariile rezumative ale celor două părți, reprezentate de procurorul Steve Schleicher și de avocatul Eric Nelson, care a persistat pe poziția că Derek Chauvin a acționat în limitele autorității sale, moartea lentă a lui George Floyd avînd alte cauze, condiția sa medicală prealabilă și consumul de droguri. În viziunea acuzării, tehnica de constrîngere folosită de inculpat, atitudinea sa pe durata incidentului, au fost neautorizate, disproporționate și contrare valorilor etice și profesionale ale Poliției din Minneapolis, fapt subliniat de o manieră dramatică de membri ai ierarhiei, pînă la comandant, care--fapt rarissim--l-au repudiat public pe fostul om al ordinii aflat, pînă luni, în boxa acuzăților.  "Ce a făcut Derek Chauvin a fost crimă, nu poliție", a fost concluzia percutantă a procurorului Schleicher și a unei bune părți a lumii.

David Carter:  Sunt situații în care polițiștii se lasă purtați de emoție și nu iau cele mai bune hotărîri. În pofida pregătirii și experienței, deciziile lor nu sunt întotdeauna raționale.

Reporter:   Ce factori au alimentat această iraționalitate a inculpatului?

David Carter:  A fost, în bună parte, o chestiune de personalitate. Trebuia  să fie șef,  salvator, să urneasca lucrurile, să rezolve el totul.

Reporter:  Care au fost momentele de cotitură în care istoria putea lua un alt curs?

David Carter:  Cîteva, probabil. Un alt ofițer să se fi impus că lider, să fi preluat gestiunea crizei, să-l fi influențat pe Chauvin. S-ar fi schimbat situația și dacă Chauvin ar fi fost atent, s-ar fi oprit imediat după ce a observat că Floyd acuză disconfort și  constrîngerea nu mai e necesară.

Reporter:  Ați scris, "cazurile de folosire a forței sunt rareori alb-negru, există întotdeauna nuanțe de cenușiu". Ce a fost cenușiu, ce trebuie nuanțat în acțiunea lui Chauvin?

David Carter:  Nu doar  în acțiunea sa,  în ansamblul circumstanțelor.  Reacția domnului Floyd ar fi putut fi alta.  Factori externi de acest tip există în mai toate cazurile. Asta nu scuză acțiunile polițiștilor în acest caz, dar trebuie ținut cont de aceste variabile care, prin acumulare, conduc la decizia de utilizare a forței.  Fără îndoială, Chauvin a greșit.  Ar fi trebuit să înceteze presiunea pe gît cînd George Floyd nu mai opunea rezistență. A fost o eroare clară că n-a făcut-o.  Ce l-a împins pe Chauvin pînă în acel punct e greu de spus.

Reporter:  Ați scris, în privința faptelor lui Chauvin, că ele sunt o "excepție tragică".  În ce sens "excepție"?

David Carter:  Reiese, la o atentă examinare, că imensa majoritate, 99%,  a sutelor de mii de interacțiuni ale polițiștilor cu americani din toată țara decurg fără conflict, fără a se recurge la forță. Absența confruntării, a forței, este regula, este ce se întîmplă de mii de ori pe zi. Ce s-a întîmplat la 25 mai 2020 este excepția.

Reporter:  Ce le spuneți celor care susțin, în Parlamente și în stradă, că dimpotrivă, violența polițienească este sistemică, Chauvin este regula, nu excepția?

David Carter:  Că statisticile pur și simplu nu sprijină o astfel de concluzie. Cei care susțin că violența polițienească e regula se bizuie pe exemple izolate. Analiza datelor arată clar că nu așa stau lucrurile.

Reporter:  Ce importantă atribuiți faptului că ierarhia Poliției din Minneapolis s-a desolidarizat de Chauvin?

David Carter:  Sigur că semnalează altor ofițeri importanța intervenției într-un caz de forță excesivă. Faptul că însuși șeful poliției, alte figuri din ierarhie, au depus mărturie e ceva rarissim, neobișnuit. A fost, desigur, parte a strategiei acuzării pentru a obține condamnarea, dar și un mesaj,  înlăuntrul instituției dar și destinat publicului, că lucrurile sunt luate în serios, că sistemul e investit în reformă, că polițiștii implicați în situații de acest fel trebuie să ia atitudine.

Reporter:  Ce reforme sunt necesare, deja implementate sau proiectate în urmă șocantului episod de violență de la 25 mai 2020?

David Carter:  Un val de reforme.  Cele mai importante sunt, cred, cele privind dezescaladarea: cînd se află într-o situație conflictuală, ofițerii de poliție trebuie să facă un pas înapoi, să încerce rezolvarea situației fără a uza forța. O altă categorie de reforme elimină practici precum presiunea pe gît.  E de notat că metoda folosită de Chauvin era autorizată la acea dată, dar el n-a folosit-o corect. În unele Poliții s-a impus obligația de a interveni cînd un coleg folosește forță excesivă, și s-au introdus instructaje pentru a garanta înțelegerea acestei noi abordări.  De asemenea, se trece la investigații independente, efectuate de agenții autonome, pentru mai multă transparență și credibilitate și pentru ca, în cazuri de forță excesivă, Poliția să nu mai fie în situația de a se ancheta pe sine. O altă direcție de reformă este ameliorarea relațiilor cu publicul, comunicarea mai bună pentru a stabili prompt adevărul, a  explica la timp situația. Cînd apare o controversă privind utilizarea forței,  Poliția reacționează deseori cu întîrziere, ceea ce nu face decît să agraveze situația. Pentru a calma spiritele și a face lumină serviciile de poliție trebuie să acționeze transparent și să aibă un raport mai bun cu publicul.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: https://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

 
David Carter intervievat de Radu Tudor, corespondent RFI în SUA