Regatul (dez)Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord mai face un pas către fragmentare sau chiar dezintegrare

Cei trei politicieni sunt și liderii unor partide care au câștigat alegeri – Conservatorii în Anglia, Partidul Naționalist Scoțian (SNP) în Scoția și Partidul Laburist în Țara Galilor.

De la summit va lipsi Irlanda de Nord, unde nu au avut loc alegeri, iar Arlene Foster și-a dat recent demisia din funcția de șef al executivului regional și al Partidului Democrat Unionist (DUP) cel mai mare din provincie.

Summit-ul ar trebui să fie unul al unității națiunilor care compun UK, dar rezultatul alegerilor din 6 mai face dificilă o astfel de apropiere.

Referendum de independență în Scoția

SNP a câștigat al patrulea scrutin consecutiv și chiar dacă a ratat pentru un mandat majoritatea absolută în parlamentul de la Edinburgh (64 de mandate din 129), Sturgeon a anunțat intenția de a convoca un nou referendum pentru independența Scoției, fără însă a preciza un calendar.

Tinerii susțin în majoritatea independența Scoției de UK

Sursa imaginii: 

SNP Facebook

Separatiștii au o majoritate în parlament cu cele opt mandate ale verzilor, dar votul pentru partidele care susțin independența a fost de exact 50% în alegeri, confirmând intențiile de vot într-un astfel de referendum din sondajele de opinie, care indică un sprijin de peste 2/3 pentru independență în rândul persoan

Electoratul scoțian a mai votat într-un astfel de referendum în 2014, când opțiunea rămânerii în UK a învins cu 55% - 45%.

Premierul Johnson a respins ideea unui astfel de referendum, iar Sturgeon a declarat sâmbătă după anunțarea rezultatului final că guvernul britanic nu mai are nicio justificare democratică pentru a bloca un astfel de scrutin. Din punct de vedere constituțional este nevoie de acordul guvernului de la Londra pentru convocarea unui referendum de independență în Scoția.

Conservatorii în Anglia, Laburiștii în Țara Galilor

În Țara Galilor, Drakeford și Partidul Laburist au câștigat 30 din cele 60 de mandate ale Adunării legislative (Senedd) și vor continua să guverneze la Cardiff, unde Laburiștii au fost la putere neîntrerupt din 1999 până acum.

Parlamentul de la Londra și Adunarea Țării Galilor de la Cardiff au adeseori agende diferite

Sursa imaginii: 

https://www.business-live.co.uk/

Aici separatiștii, reprezentați de partidul Plaid Cymru, au câștigat numai 13 mandate, iar Drakeford, un politician care nu are nici pe departe charisma unor Johnson sau Sturgeon, s-a dovedit surprinzător de popular.

În Anglia, Partidul Conservator condus de premierul Johnson a obținut rezultate bune în alegerile locale unde a câștigat 2345 de mandate de consilieri, cu 1000 mai multe decât Partidul Laburist, care este din ce în ce mai mult restrâns la orașe mari ca Londra, Manchester sau Liverpool.

Partidul Conservator a pătruns acum victorios și în fostele fiefuri ale Partidului Laburist din partea central-nordică și de nord-est a Angliei așa numitul “Zid roșu”, care a început să se surpe la alegerile parlamentare din decembrie 2019 atunci când Conservatorii au câștigat circumscripții care aleseseră de zeci de ani, unele de peste 100 de ani, numai deputați Laburiști.

Iar acest fenomen dovedește că o bună parte clasei muncitoare din regiunile dezindustrializate, unde votul din referendumul din iunie 2016 a fost majoritar în favoarea Brexit, a trecut cu arme și bagaje în tabăra Partidului Conservator.

Toate aceste evoluții i-au făcut pe unii comentatori să vorbească despre “partidul unic”: în Anglia Conservatorii (majoritari în parlamentul de la Londra din 2010), în Scoția SNP (la putere din 2007), în Țara Galilor Laburiștii (la putere din 1999).

Ceea ce este clar e faptul că cele trei națiuni au o cultură politică diferită, iar divergențele dintre ele sunt în creștere.

Dezintegrarea UK?

Referendumul de independență din Scoția devine din ce în ce mai greu de respins de către guvernul de la Londra, iar tendințele autonomiste din Țara Galilor au toate șansele să se accentueze în condițiile unor priorități diferite la Cardiff și Londra și a unui Partid Laburist central al cărui lider, Keir Starmer, care devine tot mai irelevant pentru Laburiștii din Scoția și Țara Galilor.

O majoritate a celor chestionați în sondaj consideră că Irlanda de Nord nu va mai face parte din UK peste 25 de ani

Sursa imaginii: 

BBC

Dacă adăugăm și Irlanda de Nord, unde Brexit a provocat practic o detașare economică a provinciei de Regatul Unit prin rămânerea ei în piața unică europeană, condiție a păstrării deschise a frontierei cu Republica Irlanda, singura pe uscat dintre UK și UE.

Un recent sondaj de opinie arăta că între-un “referendum de frontieră” privind unificarea provinciei cu Republica Irlanda 49% se pronunțau pentru rămânerea provinciei în UK, față de 43% care optau pentru reunificarea insulei, dar o majoritate erau de părere că peste 25 de ani Irlanda de Nord va face parte din Republica Irlanda.

Aceste tendințe centrifuge, separatiste, în Regatul Unit nu sunt noi și chiar dacă pandemia de Coronavirus le-a pus temporar în paranteză ele vor reapărea, iar modalitățile de a le trata nu-i pot satisface pe toți.

Federalizarea completă a Regatului Unit ar fi dificil de realizat pentru că aceasta ar presupune înființarea unui parlament al Angliei, unde trăiesc 56 din cei 67 de milioane de locuitori ai UK.

În plus noile generații care cresc în Scoția și Irlanda de Nord și parțial în Țara Galilor sunt inevitabil mai puțin atașat ideii de uniune, iar diviziunile create de Brexit arată tendințele de agravare.

În aceste condiții, unitatea regatului britanic devine din ce în ce mai amenințată, într-o lume care în general arată tendințe de fragmentare.