Ce speranțe poate aduce Conferința pentru viitorul Europei?

Mașina europeană se află în pană de idei, de inspirație, de susținere și în general de energie. Odată ce pandemia va trece, UE va pleca pe baze noi – ideile acestui nou început vor fi aduse de Conferința pentru viitorul Europei, iată pe scurt ideea care stă la baza evenimentului. 

Obiectivele concrete ale acestui exercițiu lipsesc însă. De altfel, în afară de Franța și de Parlamentul European, restul țărilor UE și al instituțiilor nu sunt prea ambalate. 

Nordul Europei și câteva state central europene au fixat unele obiective, ca statul de drept, climatul, reconstrucția economică. Dar nici acestea nu sunt clar conturate. 

Comisia Europeană este chiar sceptică și s-a implicat extrem de puțin în organizarea Conferinței. 

Duminică 9 mai la Strasbourg, președinta instituției, Ursula von der Leyen, sesiza totuși oportunitatea de răspunde criticilor recente adresate ei și Comisiei Europene încă de la începutul pandemiei. 

Gestiunea dezastruoasă de la început a achiziționării vaccinurilor , gestiunea liberei circulații și a drepturilor fundamentale pe timp de pandemie i-au fost reproșate; Ursula a răspuns acum: „Aceasta este Europa, cea care trebuie să facă și chiar face chiar dacă cu are competență sau experiență”.

Ce-i drept, UE trece acum prin timpuri inedite, grele, nemiloase și care o vor marca pentru mult timp. Este aceasta o oportunitate pentru o schimbare radicală a unor norme și tradiții învechite? 

Fără îndoială că da, doar că metoda aleasă – cea a conferinței – s-ar putea să fie cea mai nepotrivită. 

Cronica unui eșec anunțat

Au trecut 20 de ani de la ultimul exercițiu de acest gen care în 2001 demara cu același fast și cu aceleași ambiții. Doi ani mai târziu , Convenția Europeană - prezidată de Valéry Giscard d’Estaing – producea un text mediocru, ambiguu și deloc practic - dat încă de atunci uitării. 

Si cu toate acestea, Franța a repus ideea pe masă în 2019 : Conferința despre viitorul Europei ar fi trebuit să înceapă în mai 2020, să dureze doi ani și să se termine în ajunul alegerilor prezidențiale franceze, în 2022. 

Pandemia a decis însă altfel și conferința iată că a fost scurtată, ea a început doar acum, în 2021 și elanul i-a mai pierit pe drum. 

Aceasta nu înseamnă că – întocmai multor altor demersuri europene şi întocmai Convenției din 2001  - ea nu va înghiți timp, efort și mai ales bani...Bani publici...

De ce se crede atunci că se va reuși acum acolo unde s-a eșuat înainte? Ce s-a schimbat între Convenția din 2001 și Conferința din 2021? De ce crede Emmanuel Macron că discuțiile care se anunță deja disipate, prea diverse și prea colorate pot duce în fine la ceva coerent? Sau mai mult chiar, la ceva salvator? 

Strasbourg, eternul Strasbourg

Greu de zis dacă Macron și anturajul său cred cu adevărat în acest proiect sau dacă doar spun ceea ce cred că trebuie să spună.

Dar Conferința este mai ales un simbol fiindcă ea a demarat în ziua simbolică de 9 mai la Strasbourg, orașul francez ce prin excelență este dedicat construcției europene. 

Strasbourg este oropsit de pandemie și de partizanii sediului unic european. Parlamentul European l-a dezertat în urmă cu mai mult de un an și mai nimeni nu se grăbește să se întoarcă acolo. 

Ei bine, Macron le datora notabililor locali această ceremonie şi trebuie să le redea speranța (poate deșartă) că Strasbourg va redeveni ceea ce a fost odată. 

Conferința le este destinată mai ales tinerilor de la care se așteaptă o implicare pe măsură. Presa europeană – mai ales cea franceză – a remarcat imediat că a lansa un astfel de eveniment într-un cadru rece, birocratic și izolat de lume nu a fost cea mai bună idee. 

Tinerii vor fi implicați totuși și sunt invitați să se conecteze pe diferite platforme online unde contribuția lor este așteptată. Fondul ideilor rămâne însă ambiguu iar Macron se așteaptă – poate de manieraa cam naivă - ca tinerii europeni sza-l definească pentru noi idei și noi planuri.

Prea multe capete

Convenția din 2001 a eșuat, or la cârma sa s-a aflat un om cu o personalitate impunătoare - președintele francez Valéry Giscard D’Estaing. Conferința din 2021 are o structură tricefală și nu de cea mai buna calitate – totuși se speră că va reuși. 

Discuțiile ar fi trebuit conduse de Guy Verhofstadt, fostul lider al liberalilor europeni. Macron i-o promisese drept premiu de consolare după scorul mediocru realizat de aceastaa familie politică la alegerile europene din 2019. 

Dar Verhofstadt este de prea multă vreme șef la toate comitetele, comițiile și negocierile posibile. Voci din Parlamentul European l-au contestat în așa măsură , încât cearta pe șefia Conferinței a riscat în februarie compromiterea totală a proiectului. 

In cele din urmă, un prezidiu format din trei persoane a fost ales, cu greu;

Cetățenii?? Ce cetățeni? 

Una din criticile aduse acestei conferințe înainte chiar ca ea să înceapă a fost refuzul liderilor UE de a acorda cetățenilor o voce prea importantă în cadrul acestui exercițiu. 

Pe scurt, va prăpădim banii, dar nu va dam cuvântul : cam la această constatare se reducea marele exercițiu de democrație pe care Conferința îl reprezintă. 

Problema a fost rezolvată cu doar 48 de ore înainte de ceremonia fastuoasă de la Strasbourg. După multe negocieri, Parlamentul European a obținut o voce pentru cei 108 cetățeni ce vor fi aleși să-și prezinte ideile. 

Cu ce rezultat? Răspunsul va fi cunoscut în ajunul alegerilor prezidențiale franceze, în primăvara viitoare.