Drama lui Roman Protasevich: va dezgheța ea sufletele adversarilor democrației?

Confratele nostru riscă chiar pedeapsa capitală, pentru că așa sunt regimurile dictatoriale: oricine îndrăznește să li se opună nu poate fi decât ori nebun (și atunci va fi internat forțat într-o secție de psihiatrie) ori terorist, plătit de forțe străine. Și atunci, trădător fiind, trebuie eliminat fizic.

Ar trebui să ne dea de gândit cazul acestui tânăr jurnalist, pentru capturarea căruia regimul de la Minsk și probabil și cel de la Moscova au pus la bătaie resurse imense.

Cuvântul este cel care-i sperie pe tirani mai mult decât sancțiunile de orice fel.

Ei pot să-și țină popoarele în întuneric de nepătruns, în lipsuri de neimaginat. Ba chiar se vor folosi de toate acestea, le vor spune oamenilor că vinovat pentru starea lor jalnică nu  este regimul. Vinovați sunt cei care au decis sancțiunile.

Și adesea funcționează. Se vor găsi mereu destui cetățeni care să-i creadă. Să nu uităm, regimurile tiranice se bazează nu doar pe forțe de represiune gata să bage frica în oasele oricărui potențial opozant sau simplu nemulțumit ceva mai vocal.

Ele se bazează, poate mai întâi de toate, pe formidabile sisteme de minciună, manipulare și dezinformare.

Această combinație de frică și de minciună picurată zi de zi în urechile oamenilor îi face pe foarte mulți să cedeze. În definitiv, o viață are omul și o familie pe care să o protejeze.

În mod sigur, mulți, foarte mulți bieloruși sunt, în sinea lor, mișcați și revoltați de drama tânărului jurnalist, prezentat luni în fața poporului, chipurile, recunoscându-și vina, precum odinioară victimele proceselor staliniste. Dar puțini, foarte puțini vor avea puterea de a face ceva.

Spunând toate acestea și privind la caracterul criminal al regimului de la Minsk, frate geamăn al celui de la Moscova, să observăm că acești dictatori și marionetele lor reușesc să facă emuli chiar și într-o mică parte a cetățenilor din democrațiile occidentale.

Unii sunt cuceriți de ideea că liderii autoritari ar fi cine știe ce patrioți, ca și cum patriotismul înseamnă doar un pas țanțoș, milităros, un limbaj agresiv și un recurs permanent la trecutul, așa-zis glorios - stalinismul, în cazul Rusiei și al Belarusului, un ceaușism ornat cu elemente de legionarism, la noi.

O altă idee care poate cuceri este aceea a ordinii și predictibilității din regimurile dictatoriale. În realitate, vorbim despre un îngheț, despre o încremenire a societății. Și o represiune dură la adresa oricărei voci suscebtibile să spargă liniștea.

Democrația îi suportă până și pe cei care o contestă. Dar nu același lucru se poate spune în cazul tiraniei.

Pentru alții, atractivă este ideea dreptății sociale. Ei cred că regimurile autoritare ar asigura o viață mai comodă decât cele democratice.

Dar asta doar pentru cine nu cunoaște incredibilele discrepanțe sociale din statele cu regimuri autoritare.

Și cum putem susține așa ceva când, iată, Rusia, o întindere cu bogății naturale incredibile, se vede depășită de România atât la capitolul PIB pe locuitor, cât și la nivelul slariilor sau la puterea de cumpărare?

Cum, România, despre care detractorii democrației spun că a ajuns o colonie jefuită de occidentali, să fie deasupra mândrei Rusii, liberă și pe soartă stăpână ? Aceasta, ca să nu mai vorbim de Belarus, care iese din orice discuție.

Ei bine, da. Și asta fără a pretinde că România ar fi chiar o democrație exemplară sau un model de administrare și bună guvernare.

Spunând toate acestea, putem fi cât se poate de conștienți că argumentele raționale nu-i vor convinge pe fanii ireductibili ai regimurilor tiranice.

Dar, poate cine știe, drama unui tânăr a cărui singură armă este cuvântul și pentru care s-a pus în mișcare un întreg mecanism terorist, va reuși să dezghețe măcar câteva suflete.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica