Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Lukaşenko în vizită cu mâna întinsă la Putin

lukasenko_putin.jpg

In plin scandal legat de arestarea lui Roman Protasevici, presedintele belarus, Alexandr Lukasenko merge in Rusia unde se intalneste cu Vladimir Putin.
In plin scandal legat de arestarea lui Roman Protasevici, presedintele belarus, Alexandr Lukasenko merge in Rusia unde se intalneste cu Vladimir Putin.
Sursa imaginii: 
Twitter

Începând cu revolta belarușilor împotriva lui Lukaşenko din august 2020, dictatorul belarus a avut nu mai puțin de 5 întâlniri directe cu Vladimir Putin și încă 11 convorbiri telefonice oficiale. În decursul ultimei luni, și imediat după discursul lui Putin despre starea națiunii din 22 aprilie, unde Belarusul a fost proiectat ca una din principalele surse de îngrijorări strategice, Putin se întâlnește a doua oară cu Lukaşenko. 

Frecvența acestor întrevederi, cu durată de 4-5 ore, sugerează că am putea să ne aflăm în fața altor operațiuni speciale de asistență ale Rusiei în direcția Belarusului, asemenea celei pe care Rusia se pare că i-a acordat-o lui Lukaşenko duminica trecută în operațiunea de deturnare a cursei Ryan Air și răpirea jurnalistului Roman Protasevici.

Încă în anul 2000, după ce a devenit președinte, Vladimir Putin a declarat că ”în relația dintre Rusia și Belarus trebuie să delimităm muștele de cotlete”. Prin această declarație Putin avea în vedere că Rusia e cotletul, iar cel puțin una din muștele care se înfrupta din cotlet era nimeni altul decât Aliaksandr Lukaşenko. Altfel spus, pentru Putin, dictatorul Lukaşenkoa reprezentat întotdeauna un factor iritant pe care a trebuit să îl tolereze pe parcursul ultimelor două decenii în virtutea unor interese strategice ale Rusiei în regiune. Reflectat strict în termeni economici, aceasta a însemnat că de dragul integrării Belarusului cu Rusia, cea din urmă era gata să subvenționeze direct sau indirect economia Belarusului cu până la 8-9 mlrd de dolari pe an. În ultimii ani, însă, subvenționarea economiei Belaruse a scăzut de trei ori, pe măsură ce Rusia se scufundă în stagnare economică, și în paralel punea o presiune tot mai mare de integrare fiscală și vamală cu Belarusul, integrare pe care Lukaşenko a știut să o mimeze în mod abil. 

Anul 2020, adică anul revoltei împotriva lui Lukaşenko, a impulsionat la Kremlin și mai mult necesitatea resetării sau relansării efortului de integrare a Belarusului cu și în Rusia, iar această oportunitate s-a întărit pe măsură ce Lukaşenko a devenit tot mai izolat față de restul lumii. Așadar, chiar dacă nu este iubit la Kremlin, de fiecare dată când dictatorul belarus se întâlnește cu Putin, în capul agendei stă subiectul banilor pe care Lukaşenko îi vrea livrați pentru menținerea regimului său în schimbul stabilității și predictibilității pe care o poate furniza Rusiei. 

De această dată, Lukaşenko este în disperare de cauză, fiindcă din ultimul credit promis de Putin, un credit de 1.5 mlrd de dolari, doar o treime a fost livrat. Mai mult decât atât, în timpul întâlnirii din februarie cu Putin, Lukaşenko a menționat chiar necesitatea dublării creditului rusesc cu până la 3 mlrd de dolari în viitorul apropiat. În schimb, Putin îi solicită de fiecare dată lui Lukaşenko ca ultimele două dosare de negociere (din 28) ale așa-numitului acord de integrare, să fie negociate și încheiate. Problema constă în faptul că aceste capitole ale acordului de negociere nu au fost niciodată făcute publice, și nimeni nu știe ce se află de fapt în spatele acestor prevederi cu statut de tratat.  

Pe fundalul acestei necesități constante de alimentare cu resurse financiare a regimului său, Lukaşenko se confruntă cu limitarea drastică a altor surse de finanțare care până în prezent i-au asigurat o anumită marjă de autonomie față de Rusia. Este vorba în special de produse petroliere pe care le exportă pe piața europeană și resurse de potasiu, acolo unde Belarusul este cel mai mare producător și exportator de potasiu din lume. După deturnarea cursei aviatice Ryan Air și răpirea lui Roman Protasevici, regimul lui Lukaşenko se așteaptă la sancțiuni economice drastice în următoarele luni din partea Uniunii Europene. 

Pe de o parte faptul că Lukaşenko nu a fost niciodată atât de vulnerabil și dependent de Rusia este foarte mult pe placul Kremlinului. O asemenea realitate nu face decât să mărească apetitul Rusiei pentru integrarea Belarusului în Rusia. Pe de altă parte, Moscova este interesată ca situația din jurului lui Lukaşenko să se stabilizeze cel puțin până în toamnă, deoarece Rusia însăși intră într-o intensă fază electorală, iar o eventuală recrudescență a protestelor și represiunilor în Belarus ar putea avea efect de contagiune în Rusia. În așa mod, ne putem aștepta ca astăzi seara la summit-ul Lukaşenko-Putin de la Soci, cel dintâi să mai primească încă o tranșă de indulgențe financiare pe termen scurt din partea Rusiei. 

Însă, având în vedere și declarațiile ce au venit în ultimele zile din partea opoziției aflate acum peste hotare, ne putem aștepta și la o susținere sporită în sfera securității și a serviciilor secrete. Ieri, unul din liderii de opoziție, este vorba despre Valeriy Țepkalo, a declarat că opoziția va declanșa o chetă pentru acumularea unei sume de 11 mln de euro, care va fi achitată celui care îl va aresta pe Lukaşenko . Așadar, opoziția belarusă va oferi 11 mln de euro pentru capul lui Lukaşenko. Având în vedere paranoia lui Lukaşenko, reflectată în represiunile din ultimele luni, nu mai putem exclude ca dictatorul belarus să încerce să asasineze anumiți lideri ai opoziției belaruse aflați în Lituania și Polonia. După cazul Protasevici asemenea scenariu devine plauzibil, însă fără asistența Rusiei, care are o bogată experiență în acest domeniu macabru, Lukaşenko va avea mai puține șanse de reușită.