Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Alt ajutor financiar masiv de la Putin pentru Lukașenko

kremlin.ru_.jpg

Aleksandr Lukașenko și Vladimir Putin la Kremlin, 28 mai 2021
Sursa imaginii: 
kremlin.ru

La capătul unei săptămâni în care Alexandr Lukașenko a fost anti-eroul știrilor internaționale, președintele autoproclamat al Belarusului a mai obținut o pomană financiară din partea unicului lider care își mai permite să se numească aliat al lui Lukașenko, adică Vladimir Putin. Întâlnirea celor doi a avut loc pe țărmul Mării Negre și a durat, atât formal, cât și informal, în jur de 24 de ore.

Pe un fundal idilic, la malul Mării Negre, în reședința de vacanță a lui Putin la Soci (mai concret la Bociarov Rucei), Lukașenko a obținut sâmbătă de la Putin, promisiunea unei tranșe de 500 mln de dolari, ce îi va fi livrată cât de curând din Rusia. Acesta a fost, cel puțin la nivel de declarații, punctul ochit și lovit de Lukașenko în timpul ultimului summit oarecum informal cu liderul de la Kremlin.

Dictatorul belarus, însă, și-a atins obiectivul minim pe termen scurt doar. Lukașenko și-ar fi dorit o tranșă cel puțin dublă din partea Rusiei, iar faptul că a putut extrage atât de ”puțin” de la Putin, anunță alte consfătuiri la Marea Neagră ce vor avea loc în viitorul apropiat.

De ce are nevoie în mod atât de disperat și constant Lukașenko de banii Rusiei? Ei bine, Lukașenko trebuie să își mențină aparatul represiv cât mai asigurat din punct de vedere financiar și material.

Cheltuielile bugetare anuale ale Belarusului se ridică la aproximativ 11 mlrd de dolari. Din aceste cheltuieli bugetare, circa 40-45% sunt necesare pentru a menține satisfăcut aparatul coercitiv și represiv. Cu alte cuvinte, Lukașenko are nevoie de 300-400 mln de dolari lunar, bani lichizi, pentru a-și menține loial regimul represiv și birocratic.

Pe fondul recesiunii care s-a instaurat în economia Belarusului cu mai mult de un an în urmă, a micșorării veniturilor de pe urma exportului de produse petro-chimice cu peste 30%, dar și a izolării accentuate care se instaurează pe măsură ce Lukașenko își aprofundează regimul dictatorial, nevoia de surse externe de finanțare crește constant. Rusia este la acest moment acea sursă, practic unică, de finanțare externă.   

Vladimir Putin i-a mai promis de asemenea că cele 25 de curse aeriene (dintr-un total de 44) pierdute de compania aeriană Belavia în urma închiderii spațiului aerian în direcția UE și a Ucrainei, vor putea fi înlocuite cu curse compensatorii în Rusia. Rămâne însă o întrebare deschisă: dacă există rațiuni economice pentru asemenea curse între Minsk și orașe îndepărtate din Rusia, și mai ales de ce ar vrea belarușii să călătorească, spre exemplu, în Tiumen, Irkutsk și Vladivostok, în loc de Paris, Berlin și Lisabona.

Nu în ultimul rând, întâlnirea de o zi între cei doi s-a vrut a fi o demonstrație de terapie politică uneori cu public, prin care Vladimir Putin și-a propus să lanseze declarații de susținere frățească pentru Lukașenko, și să numească sancțiunile Uniunii Europene drept ”simple emoții”. O serie de analiști ruși se întreabă, nu fără temei, dacă nu cumva Belarusul lui Lukașenko începe să devină treptat pentru Moscova, ceva similar cu Cecenia lui Ramzan Kadârov, adică o satrapie în cadrul Federației Ruse; și, totodată, dacă nu cumva Belarusul lui Lukașenko a devenit un soi de poligon de experimentare a unor scenarii de aplicare a forței care în viitorul previzibil ar putea fi aplicate în politica internă a Rusiei.

Cu alte cuvinte, aceste întrevederi prelungite și tot mai frecvente dintre Putin și Lukașenko, nu înseamnă neapărat doar că Vladimir Putin îl controlează tot mai îndeaproape pe Lukașenko, dar și invers. Dictatorul belarus devine, cu fiecare întrevedere la vârf, un factor de influență tot mai sporită pentru Vladimir Putin.

 
Lukașenko mai primește o pomană de la Putin