Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Drone „ucigașe ” autonome în Libia?

drona.png

Drona Kargu-2 produsă de societatea turcă STM, cântărește 7 kg și poate zbura la o altitudine de 2000 de metri.
Image source: 
Captură de ecran youtube.com via France24

Un raport al ONU sugerează că drone autonome de tip kamikaze au fost folosite de forțele guvernamentale libiene în martie 2020, potrivit revistei New Scientist. Ar fi prima dată când acest tip de armă a acționat pe câmpul de luptă fără intervenție umană. Totuși, experții intervievați de France 24 atenționează asupra concluziilor pripite.

Drone „ucigașe” care detectează, urmăresc și elimină singure ținte umane? Potrivit unui articol al New Scientist publicat online luni (31 mai), incidentul, un coșmar pentru mulți activiști și academicieni care avertizează asupra dezvoltării armelor autonome, ar fi avut loc în Libia.

Revista se referă la un paragraf din raportul ONU cu privire la situația din Libia, din martie 2021. Venerabila instituție descrie ceea ce pare a fi „primul caz documentat de drone autonome care ar fi atacat oameni în martie 2020”, scrie revista științifică.

Discurs de marketing?

Descoperirea facută de New Scientist a stârnit o avalanșă de articole despre debutul epocii dronelor ucigașe care nu mai trebuie pilotate de oameni .

„Știam că tehnologia există, dar ne întrebam cine avea să o folosească primul pe câmpul de luptă”, notează David Dunn, profesor de relații internaționale și specialist în utilizarea militară a dronelor de la Universitatea din Birmingham, contactat de France 24.

Expertul subliniază că problema constă în faptul că raportul ONU nu permite încă să susținem că acest pas spre o tehnologie ”ucigașă” autonomă a fost deja făcut. Raportul descrie de fapt utilizarea de către forțele guvernamentale libiene a dronelor turce Kargu-2 cu scopul de a depista un convoi de trupe loiale generalului libian disident Khalifa Haftar.

Dronele sunt „sisteme de arme letale autonome programate să atace ținte fără a necesita o conexiune electronică între operatorul [uman] și robotul propriu-zis", precizează autorii raportului.

O definiție care corespunde, nici mai mult, nici mai puțin, rezumatului descrierii pe care producătorul turc al acestor drone, compania STM, o oferă pe site-ul său web. Afirmațiile ar trebui filtrate, spune Chris Cole, directorul ONG-ului britanic Drone Wars UK, care a publicat mai multe rapoarte despre dronele militare.

"Există adesea mult marketing în modul în care capacitățile dronelor sunt prezentate de producătorii lor", explică el pentru France 24. "Tehnologia nu funcționează întotdeauna așa cum este anunțată atunci când este implementată în situații operaționale", confirmă Bruno Martins, specialist în tehnologii militare emergente la Institutul de cercetare a păcii din Oslo (Prio), contactat de France 24.

Totuși, chiar dacă Kargu-2 a fost capabil să zboare și să ucidă fără intervenție umană, nimic din raportul ONU nu indică faptul că instituția a luat măsuri. Experții comisiei din Libia indică doar că aceste „arme programate pentru a fi autonome” au participat la urmărirea acoliților generalului Haftar.

De asemenea, nu este clar dacă eventuala decizie de atac a fost luată în cele din urmă de către om sau de mașină. Kargu-2, ca și alte drone de același tip, poate fi încă controlat de un om, informații precizate pe site-ul web al STM. "De fapt, întrebarea este dacă s-a trecut această linie roșie de a permite unei drone de a lua independent inițiativa iar raportul nu ne ajută să tragem o concluzie” rezumă Bruno Martins.

Nimic nou

Dronele burdușite cu algoritmi și inteligență artificială capabile să omoare la comandă nu sunt de fapt ceva nou. „Acestea se numesc drone de tip kamikaze și sunt folosite pe câmpul de luptă de ceva timp”, spune Ulrike Franke, specialistă în drone și tehnologii militare la Consiliul European pentru Relații Internaționale, contactată de France 24.

Israelienii au fost primii care au fabricat acest tip de drone în anii 1980 și „utilizarea lor s-a răspândit în timpul conflictului din Nagorno-Karabakh (în 2016)”, amintește experta. Ciocnirile care au izbucnit între Armenia și Azerbaidjan în iulie 2020 „au fost denumite chiar „războiul dronelor” din cauza utilizării acestor dispozitive de tip kamikaze”, precizează site-ul web al ONG-ului Drone Wars UK.

Dar chiar și aceste mașini sunt deja prea autonome, consideră mai mulți experți. „Sunt capabile să zboare într-un escadron fără a fi direcționate de la distanță, își pot urmări ținta într-un anumit perimetru și o pot identifica în funcție de semnătura sa electronică sau termică”, explică Bruno Martins.

Cu alte cuvinte, pot găsi singure un semnal radar, un camion de muniție sau trupe terestre, în funcție de indicațiile care au fost scrise în programul lor. Odată ce drona de tip kamikaze și-a idendificat ținta, de obicei așteaptă ca operatorul uman să autorizeze atacul asupra țintei.

În schimb, dacă drona ar acționa „fără intervenția umană, s-ar pune câteva întrebări de ordin etic, precum dacă tehnologia bazată pe inteligență artificială poate determina o țintă legitimă”, subliniază David Dunn, de la universitatea din Birmingham.

Risc de proliferare

Din partea statului turc, dorința de a face dronele mai autonome pentru a identifica țintele pare foarte reală. Murat Ikinci, directorul general al companiei STM, a declarat pentru cotidianul Hürriyet în 2019 că Kargu-ul său este echipat cu o tehnologie de recunoaștere facială. Dar, din nou, intervine discursul de marketing versus realitatea, cred experții intervievați de France 24.

Chiar dacă, în cele din urmă, drona identificată de ONU în Libia anul trecut nu este atât de autonomă pe cât s-ar putea crede, simplul fapt că această posibilitate este preconizată în mod serios denotă cât de urgentă a devenit problema.

„Aceste tehnologii pot fi adaptate cu ușurință la majoritatea dronelor disponibile în comerț pentru bani relativ puțini, ceea ce înseamnă că posibilitatea de a achiziționa arme autonome letale nu se va limita la marile țări bogate”, avertizează David Dunn.

De aceea, el consideră că este urgent ca comunitatea internațională să dezvolte rapid o definiție a ceea ce constituie un sistem autonom de arme letale. Este necesar, întrucât incertitudinea domnește în acest moment și „fără această definiție, este imposibil de a regla aceste drone și, prin urmare, de a le controla rîspândirea”, conchide acest expert britanic.

Conform lui Ulrike Franke, acesta este principalul interes al raportului ONU. „Pentru prima dată, un document oficial asociază o dronă de tip kamikaze cu armele autonome letale”, subliniază ea. Poate că acesta este un semn că ONU dorește să avanseze pe această temă.

 

Traducere de Magda Savițchi după articolul publicat de France24