Erodarea relației civil-militar, pericol pentru democrația americană--interviu cu Jeffrey McCausland

Mandatul Trump și agitata perioadă post-electorală au marcat o creștere dramatică a politizarii și polarizării  instituțiilor statului american.  Din păcate, forțele armate nu constituie o excepție.  E un fenomen extrem de alarmant, și nu doar din motive istorice ținînd de relația specială dintre armată  și puterea civilă. Donald Trump a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-și aservi conducerea Pentagonului, schimbînd miniștri precum cămășile, tolerînd sau chiar incurajînd activismul de extremă-dreapta în rîndul personalului în uniformă, încercînd  în ultimii ani,  în momente de tensiune socială și protest, să folosească elemente ale instituțiilor de forță în scopuri transparent politice.  Presiunile constante ale Casei Albe au sfîrșit prin a aduce daune grave prestigiului și reputației apolitice a instituției militare, unii ofițeri de rang înalt--din fericire o minoritate--consimțind, în unele cazuri spre regretul lor exprimat ulterior public--să joace roluri triste în montajele propagandistice ale fostului președinte. Acum cîteva zile, ultra-trumpistul Michael Flynn, general-locotenent în rezervă  -- și  dizgrație după o condamnare federală pentru sperjur urmată de grațiere prezidențială--a opinat că o lovitură de stat militară în stil birman ar trebui încercată și în SUA.  Se estimează că aproximativ 15% dintre cei implicați în răzmerița de la Capitoliu au afiliere militară--cîțiva dintre ei cu statut activ--iar înainte și după 6 ianuarie, urmînd exemplul președintelui învins, înrolați de toate gradele s-au aflat în avangarda contestării rezultatelor și implicit a legitimității președintelui Biden.

Jeffrey McCausland:  Declarația de Independență  arată scepticismul părinților națiunii--cum îi numim--în privința forțelor armate, scepticism provocat de modul în care regele George a folosit armata pentru a suprima drepturile cetățenești. Acel scepticism s-a perpetuat, la formarea guvernului și după Războiul de Independență , manifestîndu-se în controlul civil asupra armatei, componentă fundamentală a ethos-ului american, tradiție care ne plasează într-un grup restrîns de state democratice în care forțele armate n-au amenințat și n-au încercat vreodată să preia controlul. Relația civil-militar este apoi consfințită în jurămîntul pe care fiecare ofițer,  gradat sau soldat,  îl depune la înrolare și la ceremoniile de avansare în grad, jurămînt de susținere și apărare a Constituției Statelor Unite-- nu a unui guvern, Administrație sau președinte anume--împotriva tuturor inamicilor interni sau externi. Relația civil-militar a fost pusă la încercare în timpul Războiului de Secesiune cînd un număr mare de unioniști au trecut în tabăra Confederației sudiste. Este împotriva regulilor militare să fii membru activ al unei organizații a cărei misiune declarată este subminarea sau răsturnarea guvernului Statelor Unite. Una dintre piesele dosarului de înrolare este o declarație pe proprie răspundere că n-ai aparținut niciodată unei astfel de organizații, miciuna putînd avea bineînțeles consecințe penale. În perioada serviciului activ, participarea la acțiuni cu caracter seditios este pedepsibilă în lumina prevederilor Codului Juridic Militar (UCMJ).

Reporter:  Toamna trecută,  o treime dintre cei chestionați într-un sondaj al publicației MILITARY TIMES se declarau conștienți că există fenomene de suprematism alb și rasism în rîndul personalului militar, iar mai recent un grup de 14 senatori trăgea alarma, într-o scrisoare către Inspectorul-General al Pentagonului, în legătură cu amenințarea gravă reprezentată de "ideologia extremistă". E ceva nou această radicalizare, în special de extremă-dreapta?

Jeffrey McCausland:  A fost,  de-a lungul istoriei, în flux și reflux. După Războiul de Secesiune, foști ofițeri sudisti au înființat Ku-Klux-Klan-ul, organizație de extremă-dreapta, suprematistă , care în 1920 avea mai bine de un milion de membri și o putere considerabilă. Am aflat, în decursul cercetărilor proprii, că în anii 1920 ființa, în rîndul echipajului unei nave americane de război, un cuib Ku Klux Klan. Pusee au fost și mai tîrziu, în deceniile '60 și '70, cu intrarea în scenă a Societății John Birch și Partidului Nazist American. În anii 1990 s-a produs o recrudescență  în rîndul unor unități de elită. La Fortul Bragg din Carolina de Nord membri ai unei organizații de extremă-dreapta, activă în cadrul Diviziei a 82a aeropurtate,  au ucis un cuplu de afro-americani.  Timothy McVeigh, autorul celui mai sîngeros atac terorist comis pe teritoriul SUA în secolul trecut--aruncarea în aer a Centrului Administrativ Federal Murrah din Oklahoma City--a fost soldat.

Reporter:  Ce loc ocupă mandatul Trump în această istorie a politizarii și radicalizării? Ce rol a jucat el însuși în ceea ce numiți "eroziunea relațiilor dintre civil și militar"?

Jeffrey McCausland:  Cred că fostul președinte Trump s-a aflat la originea refuzului de  examina chestiunea terorismului intern de extremă-dreapta. La începutul mandatului, el și-a expus clar punctul de vedere cînd, imediat după evenimentele de la Charlottesville, a opina că "sunt oameni buni de ambele părți". A fost atît de șocant încît,  cam o zi după aceea, șeful Marelui Stat Major Inter-Arme a ieșit cu o declarație publică în care preciza că așa ceva nu este tolerabil, nu corespunde valorilor pe care forțele armate le promovează. Interesant este că pe parcursul mandatului Trump liderul militar al Pentagon-ului, generalul Milley,  a trebuit să intervină cu mesaje de repudiere nu o dată ci de trei ori în patru ani. În cariera mea militară de aproape o jumătate de secol nu-mi amintesc de o altă situație în care șeful Marelui Stat Major Inter-Arme să simtă nevoia de a se distanța de o manieră atît de publică de acțiunile unui președinte american.

Reporter: S-a distanțat de trei ori, ce-i drept, generalul Mark Milley, dar a avut și un moment de pactizare cu Trump, moment pe care,  cum vom vedea, l-a regretat. Să revenim însă la un alt moment marcant al degradării relației civil-militar: 10 mai, cînd 124 de înalți ofițeri în rezervă sau retragere au semnat o scrisoare deschisă care îmbrățișează fabulațiile trumpiene privind fraudarea prezidențialelor și exprimă dubii în privința competenței președintelui Biden. Numiți scrisoarea "un precedent periculos".  În ce constă pericolul? Ce nu-i în ordine cu ofițeri dinafara serviciului activ exprimînd opinii politice?

Jeffrey McCausland:   Nu au atacat politici-- ceea ce e permisibil, ci, dacă am înțeles eu bine scrisoarea, transferul pașnic al puterii--fundament al democrației noastre--un singur partid, cel Democrat-- descris că Marxist ducînd țara într-o direcție marxistă-- și, ad-hominem, pe președinte--inapt, în viziunea lor, să ocupe funcția. Cînd te atingi de aceste trei lucruri, existența însăși a unui partid politic, transferul pașnic al puterii și competența mintală a unui președinte în exercițiu, ai depășit limita a ceea ce este sănătos pentru o democrație.  În ochii opiniei publice, e o lovitură dată credibilității instituției militare. În ultimul rînd, mi s-a părut cel puțin curios că au ales acest moment pentru a se exprima public.  Politică vorbim de obicei, în jurul și în timpul campaniilor electorale; nu mi se pare lucrul cel mai bun, dar se întîmplă. Alegerile au trecut, ceea ce-mi accentuează impresia că e ceva periculos pentru starea generală a democrației noastre.

Reporter:  Să revenim la generalul Milley. La 1 iunie trecut, la Washington,  în toiul protestelor naționale stirnite de uciderea de către poliție a lui George Floyd, liderul militar al Pentagonului, în uniformă, îl însoțea pe președintele Trump într-o traversare a pieței Lafayette, din care mulțimea pașnică fusese alungată cu gaze lacrimogene, către Catedrala St. John, în fața căreia președintele aranjase o poză propagandistică. Mai tîrziu, într-un discurs ținut la o ceremonie militară de absolvire, generalul a recunoscut că a greșit, adăugînd, "e o greșeală din care am învățat, din care sper sincer că vom învață cu toții". Ce-i de învățat? Ce trebuie îndreptat pentru ca instituția militară să revină pe calea cea dreaptă  după rătăcirile epocii Trump?

Jeffrey McCausland:  Avem de învățat cîteva lucruri. Ministrul apărării, Generalul în rezervă Austin, a anunțat o perioadă  de re-examinare. O pauză de reflecție e necesară din cînd în cînd, un răgaz în care să vorbim între noi, înlăuntrul unei organizații profesioniste precum armata, despre norme,  valorile noastre comune,  semnificația jurămîntului de a servi Constituția. Ca militari suntem o profesiune, ceea ce înseamnă că servim un singur client, populația acestei mari națiuni democratice. Guvernul ne cheamă să lucrăm pentru el, în special înafara țării, dar acțiunea noastră trebuie desfășurată într-un mod ce reflectă esența a ceea ce suntem. Dacă depășim mult limita, distrugem exact ce ar trebui să protejăm.

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: https://www.rfi.ro/tag/interviu-sua