Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


“Nu există o familie în Estonia fără o rudă care a fost deportată de Stalin”

estonia_deportare.jpg

Deportări din Estonia 1941
Peste 10.000 de persoane au fost deportate de Stalin din Estonia în noaptea de 13/14 iunie 1941
Image source: 
https://estonianworld.com/

În perioada mai - iunie se împlinesc 80 de ani de la marele val de deportări din teritoriile ocupate de Stalin în anii 1939 – 1940 în urma pactului Ribbentrop – Molotov. Estonia a fost una dintre cele mai afectate țări în raport cu populația sa.

Pe 14 iunie 1941, practic într-o singură zi au fost deportate din Estonia peste 10.000 de persoane, adică circa 1% din populația de atunci a țării. Tragedia Estoniei a început odată cu semnarea la 23 august 1939 a pactului de neagresiune dintre Uniunea Sovietică și Germania Nazistă, care îi dădea practic mână liberă lui Stalin să anexeze republicile Baltice – Lituania, Letonia și Estonia, estul Poloniei și Basarabia (până la urmă a fost anexată și Karelia de la Finlanda, nordul Bucovinei și Herța de la România).

Unul dintre cei mai importanți secretari ai Partidului Comunist al URSS, Andrei Jdanov, a pregătit personal deportarea din Estonia încă din iunie 1940, odată cu ocuparea țării de către Armata Roșie sau ‘intrarea’ așa cum este numită și azi în Rusia” explică la RFI Grigore-Kalev Stoicescu, cercetător la Centrul Internațional pentru Apărare și Securitate.

Cei care au fost deportați în iunie 1941 au fost în marea lor majoritate au fost cei pe care regimul stalinist i-a considerat dușmanii poporului, adică cei care au lucrat pentru statul independent Estonia, funcționari, polițiști, militari, dar bineînțeles și intelectuali, adică toți cei care din punctul de vedere al Moscovei se puteau împotrivi regimului și erau considerați ‘naționaliști’ ”, mai spune el.

Trupe sovietice intră ăn Talinn în 1940
URSS a anexat Estonia în iunie 1940
Image source: 

Circa 3.000 dintre deportați erau bărbați, iar majoritatea celorlalți erau familiile lor, inclusiv vârstnici. Ei au fost deportați în vagoane de vite, cu numai opt zile înaintea atacării URSS de către Germania Nazistă și au fost duși în ceea a rămas cunoscut ca Arhipelagul Gulag, din nordul îndepărtat al Rusiei, până în Siberia și din Ural în Kazahstan. Puțini s-au mai întors de acolo în Estonia.

La numai opt zile după aceea, Estonia era ocupată de trupele germane, iar unii locuitori au văzut ca pe o eliberare, ceea ce era departe de adevăr. Naziștii au nimicit întreaga populație evreiască a Estoniei, circa 3 – 4 mii de persoane, o comunitate mult mai mică decât cele din Letonia și Lituania. Grigore-Kalev Stoicescu consideră că această perioadă de ocupație de trei ani a fost crudă, dar nici pe departe atât de crudă ca cea sovietică.

După 1944 s-au întors trupele sovietice, Estonia a redevenit parte a URSS, iar în martie 1949 a avut loc un alt val masiv de deportare.

Practic nu există nicio singură familie în Estonia care să nu aibă pe cineva, o rudă, dacă nu cei mai apropiați, bunicii, străbunicii care au fost deportați, practic fiecare familie din Estonia are o istorie”, spune Grigore-Kalev Stoicescu care consideră în deportările staliniste și în persecuția din perioada ocupație sovietice Estonia a pierdut un sfert din populația antebelică și în schimb s-a ales cu numeroși coloniști veniți din toate colțurile URSS, mai ales ruși.

În august 1991 Estonia și-a redobândit independența de stat, dar evenimentele din perioada 1940 – 1944 nu au fost uitate.

Ziua independenței, 20 august 1991
Estonia și-a declarat independența de URSS pe 20 august 1991
Image source: 
Canada in Estonia Twitter

Acele evenimente cântăresc, dar nu așa de emoțional cum este în Rusia, acest patriotism isteric dezvoltat de putinism acolo, în jurul acestei victorii. Ei acuză pe toată lumea că rescriu istoria, dar ei singuri rescriu istoria. Asta este din cauza că regimul lui Putin nu poate oferi un viitor mai bun pentru poporul rus și atunci încearcă să-i ofere un trecut mai bun. Pentru ei Estonia a luat ființă ca stat în 1991 și nu are nicio legătură cu statul de dinainte de 1940” spune Grigore-Kalev Stoicescu.

Drept să vă spun, din partea Rusiei nu avem nevoie de niciun fel de compensații pentru ocupație, nu avem nevoie nici măcar să-și ceară iertare. Ceea ce ar fi îndeajuns ar fi de exemplu să vedem în manualele de istorie din școlile rusești, de unde învață noua generație, că este scris adevărul”, conchide Grigore-Kalev Stoicescu.

Grigore-Kalev Stoicescu (născut în 1965 la Constanța, dintr-un tată român și o mamă estonă) este cercetător la International Centre for Defence and Security la Talinn. El a fost diplomat până în 2014, ocupând între altele funcția de ambasador al Estoniei la OSCE, în Statele Unite și Canada.


Grigore-Kalev Stoicescu
Image source: 
Ave Maria Mõistlik

 
Ascultați interviu cu Grigore-Kalev STOICESCU realizat de Petru CLEJ