Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Rusia, China, atacurile cibernetice: NATO își caută de lucru

img_20210614_163535.jpg

summit NATO 2021
Al doilea summit NATO petrecut în noul sediu al Aliantei, platit de SUA în proportie de 90%
Image source: 
NATO

Agresivitatea Rusiei, expansiunea Chinei, securitatea cibernetică sunt motive pentru care NATO trebuie să își continue existența cel putin încă zece ani, cred aliații. Unii dintre ei nu sunt însă de acord cu aceste priorități impuse de Washington, pe când alții se felicită. 

Liderii NATO califică de acum comportamentul Chinei ca pe o „sfidare permanentă” și afirmă că nu va exista „o întoarcere la normal în relațiile cu Rusia atât timp cât aceasta va încălca dreptul internațional”.

Concluziile summitului de la Bruxelles par unanime, dar nu sunt tocmai astfel. 

Pe de altă parte, „NATO contribuie la securitatea Americii”, spune Joe Biden şi toată lumea se bucură c-o spune, dar ce înseamnă acest lucru? 

După epoca Trump, declarațiile americane de bune intenții sunt binevenite – americanii rămân însă ferm pe poziția de a nu accepta vreodată o concurență europeană la structurile NATO. 

NATO rămâne piatra de temelie a securității euro-atlantice , iar rolul SUA în securitatea Europei este indispensabil”, se spunea și în declarația summitului virtual a Formatului Bucuresti 9, premergătoare summitului NATO.

Pâna aici nimic schimbat față de dialogul transatlantic al ultimelor decenii. Si nici în alte dosare mai nimic nu se schimbă.

In 2003, SUA antrena aliații NATO în Irak și Afganistan – de unde retragerea treptată se termină doar acum cu un bilant negativ. Atunci Franța se opunea. Acum Franța se opune din nou, de data asta angajării eforturilor NATO în vigilența privind China. 

China nu e pe harta NATO, spunea Emmanuel Macron înainte de Summitul de la Bruxelles, sau poate nu am eu harta bună?” "Ar trebui trase învățăminte din retragerea din Afganistan”, adăuga Angela Merkel. 

Afirmațiile lui Macron sunt cele care atrag atenția, mai ales după ce el decreta NATO în moarte cerebrală în urmă cu doi ani. 

Pe plan UE, Germania este cea puternică. La NATO, însă, puterea europenilor este ținută în mănă de Franța – singurul stat UE care are astăzi un vot permanent în Consiliul de securitate ONU și care deține arma nucleară. 

Parisul nu a împărtășit niciodată interesele americane în materie de apărare, așa cum nu le împărtășește nici pe cele a unei părți dintre aliații europeni. 

Asta ne aduce la problema Rusiei care este și cea mai interesantă acum întrucât implică o întărire în curs a flancului estic al Alianței, începută încă de la anexarea Crimeii (pe care, în treacăt fie zis, aliații nu au încercat s-o împiedice). 

Biden a declarat la Bruxelles că dorește ca Alianța să aibă o relație „stabilă și constructivă cu Rusia, dar să poată răspunde acțiunilor agresive ale Rusiei”. 

Nu se poate spune că acest summit a adus elemente noi privind acest proces de descurajare a Rusiei, dar este îmbucurător faptul că procesul continuă. El s-ar fi putut opri dacă ne gândim doar la apelul făcut de flancul sudic al NATO pentru a cheltui mai mult pentru întărirea poziției lor în Mediterana, dată fiind criza permanentă a migrației

Pentru România, Polonia și țările baltice, riscul de a pierde din influență era destul de mare. 

De aceea, mesajul acestui summit este important, așa cum a fost și discuția aprofundată  între Joe Biden și liderul polonez Andrzej Duda, ca şi întâlnirile cu Klaus Iohannis și cu liderii țărilor Baltice. 

Toate acestea prefațează reuniunea între Joe Biden și Vladimir Putin, organizată în 16 iunie la Geneva. 

Flancul estic este compus de altfel din cele mai bune eleve ale Alianței, cele care nu se dau înapoi de la contribuția financiară (2% din PIB), cum fac Germania și Franța.

Ele sunt și cele care timp de 50 „au asteptat americanii”. Odată ei sosiți, după mai bine de 60 de ani, estul european nu le poate refuza nimic. 

Biden a înțeles asta, dar nu din acest motiv apare acum în „poza de familie” între Klaus Iohannis și Andrzej Duda. Ordinea așezării șefilor de stat pentru aceste instantanee istorice este dictată de ordinea alfabetică a numelui țărilor reprezentate și de ordinea intrării în funcție a fiecărui șef de stat. 

In fine, acest summit marchează, poate cam devreme, ieșirea (în fine) din scenă a longevivului secretar general Jens Stoltenberg. Așa cum o cere moda actuală, locul lui va fi luat probabil de o femeie – Theresa May și Federica Mogherini sunt numele citate cel mai des. 

Joe Biden a salutat efortul depus de Stoltenberg printr-o acoladă stângace prin care se înțelege că ar trebui să plece mai repede: „Avem oameni competenți care se prezintă, dar ne pare rău că pleci fiindcă ai fost absolut incredibil”.