Summit-ul Biden-Putin de la Geneva. Ce vrea Putin?

Summit-ul de astăzi nu a fost precedat de negocierea formală a vreunei agende tematice anunțate oficial, deși într-un final consilierul pe politică externă a lui Putin, Iurii Ușakov, a făcut publică o listă deschisă de subiecte. Cu alte cuvinte, teoretic summit-ul nu-și propune să atingă vreun obiectiv formal, sau să producă livrabile legitimate prin semnăturile celor doi lideri.

Acesta este și motivul pentru care există foarte multe speculații cu privire la ce vor discuta cei doi președinți. Dar, dacă ar fi să emitem o ipoteză despre ce titlu ar putea fi dat summit-ului înainte de consumarea sa, atunci am putea spune că acest summit va fi despre ”ce vrea Putin de la Statele Unite”, și, mai ales, dacă vor fi Joe Biden, și administrația sa, dispuși să trateze Rusia ca un interlocutor egal în dosare de importanță regională și globală.  

Totodată, agenda bilaterală și implicațiile globale pe care aceasta le va avea este cât se poate de evidentă, și rezultă din summit-urile precedente la care Joe Biden a participat în Marea Britanie și Belgia.

Cel mai probabil, în capul agendei va sta securitatea cibernetică și rolul Rusiei în producerea sistematică de perturbații cu implicații asupra infrastructurii instituționale a Statelor Unite. Mai simplu spus, în ultimii cinci sau șase ani Rusia a supus unor atacuri cibernetice instituțiile americane și implicit democrația americană.

Încă din 2018, atunci când subiectul ingerințelor cibernetice rusești în alegerile americane din 2016 a devenit un subiect mainstream în spațiul public american, Putin a lăsat să se înțeleagă că nu are de gând să reacționeze atâta timp cât ”legislația Rusiei nu a fost încălcată” (interviu cu Megan Kelly pentru NBC, martie 2018).

Macho

Însă, de când Joe Biden a devenit președinte, Putin a început în general să bagatelizeze acest dosar al crimelor cibernetice cu origini în Rusia. În interviul acordat canalului NBC cu câteva zile în urmă, Putin a propus într-un mod cât se poate de sarcastic și în batjocură ca ”pentru a rezolva această problemă, americanii să se adreseze ”ligii internaționale pentru reforme sexuale”. Pentru cunoscătorii literaturii ruse, Putin a făcut o glumă citând din celebrul roman (ecranizat) ”Vițelul de Aur” scris de Iliya Ilf și Evghenii Petrov.

În mod curios, această organizație neguvernamentală într-adevăr a existat cândva în perioada interbelică din secolul trecut și a luptat pentru egalitatea de gen, egalitatea socială, decriminalizarea avortului și educația sexuală, teme pe care, printre altele, Putin adesea le desconsideră.

Intenția lui Putin, însă, a fost de a imprima un anumit ton macho-ist discuției de astăzi, în special pe tema atacurilor cibernetice, capitol la care statul rus excelează la nivel global, dar pe care continuă să-l nege atâta timp cât această confruntare semi-ascunsă este purtată prin organizații oficial private. Putin afirmă, astfel, că presupusele atacuri cibernetice ale Rusiei sunt un nonsens, atâta timp cât nu pot fi demonstrate direct de partea americană.

Dar nu trebuie să ne imaginăm că în timpul celor cinci ore (începe la ora 13.00), sau mai mult, cât va dura summit-ul între cei doi se va discuta doar despre securitatea cibernetică.

Din componența delegației ce îl va însoți pe Putin, deducem că se va discuta despre situația din jurul Ucrainei, a Belarusului, a Karabahului de Munte, dar și despre Iran, Siria și Libia. Așadar, alte șase dosare grele pentru securitatea regională europeană și globală. Se va mai discuta și despre ceea ce rușii numesc ”stabilitatea strategică” între Rusia și SUA, adică soarta tratatului START II (Tratatul pentru Reducerea Armelor Strategice), tratat pe care cele două puteri l-au prelungit în luna februarie pentru încă cinci ani.

Nu există în acest moment nici un dubiu că Joe Biden va ridica și problema lui Alexei Navlanîi, un dosar cu potențial iritant major în ochii lui Putin. Este poate și motivul pentru care cele două parți s-au înțeles, din capul locului, ca la finalul summit-ului să nu aibă loc un briefing comun de presă.

Acest detaliu important vine să confirme panta ascendentă a rivalității între cele două puteri. După cum a afirmat Joe Biden cu două zile în urmă, ”atunci când semnezi o înțelegere cu un rival, nu îi spui că ai încredere în el. Îi spui – iată ce aștept de la tine, iar dacă încalci înțelegerea, atunci aceasta este anulată.”

Ce putem înțelege din această declarație? Probabil că, Statele Unite nu sunt dispuse să accepte linii roșii formalizate prin semnături cu Kremlinul, dar este gata să asculte termenii coexistenței cu un regim autocratic personalizat de un lider pe care Biden l-a numit ”killer”.