Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Terifiantul pogrom de la Iași și spectrul antisemitismului (Reportaj France24)

pogrom.png

Mormântul comun de la Cimitirul evreiesc din Iași
Sursa imaginii: 
© Stéphanie Trouillard, France 24

La 28 iunie 1941, oroarea s-a abătut asupra evreilor din Iași. În nouă zile, peste 13.000 dintre ei au fost masacrați în timpul unuia dintre cele mai grave pogromuri din cel de-al Doilea Război Mondial, inițiat din ordinele dictatorului Ion Antonescu. Optzeci de ani mai târziu, România încearcă să privească în față această pagină înfricoșătoare din istoria sa, scrie corespondentul special în România al postului francez de televiziune France 24.

"Fugi! Să nu uiți asta, fiul meu! Nu trebuie să uiți. Dumnezeu să te aibă în pază". Acestea sunt ultimele cuvinte pe care Leonard Zaicescu (foto jos) le-a auzit de la tatăl său chiar în timp ce era secerat de o ploaie de gloanțe. Acum, la 94 de ani, s-a ținut de cuvânt. El continuă neobosit să povestească ce a trăit în iunie 1941. „Au fost adevărate scene de groază”, descrie el*. „Oamenii își pierduseră toată umanitatea”.

Leonard este unul dintre ultimii supraviețuitori ai pogromului de la Iași din Moldova românească, unul dintre cele mai grave masacre ale evreilor din al Doilea Război Mondial.

La acea vreme, orașul era pe jumătate populat de comunitatea evreiască, adică aproximativ 40.000 de oameni. Majoritatea erau simpli meșteșugari sau mici comercianți. Un antisemitism solid predomina în acest oraș universitar din nord-estul României, unde „Garda de Fier”, un partid fascist, a luat naștere în anii 1920.

Pe măsură ce acea ostilitate împotriva evreilor creștea, fragila democrație a României cedase în cele din urmă tentației extremei de dreapta. În 1940, mareșalul Antonescu a preluat puterea și s-a aliat cu cel de-al treilea Reich.

Câteva luni mai târziu, în iunie 1941, în acord cu Hitler care tocmai lansase Operațiunea Barbarossa, dictatorul român a trimis armata țării sale pentru a elibera Moldova ocupată de sovietici. Ca răspuns, orașul a suferit atacuri aeriene din partea Armatei Roșii. O psihoză anti-evreiască începuse să se împrăștie în rândul populației.

"Fiecare evreu era perceput ca un dușman din interior. Zvonurile despre un complot evreiesc în slujba inamicului sovietic s-au răspândit rapid și s-au confruntat cu o credibilitate masivă", descrie istoricul Philippe Boukara de la Memorialul Shoah din Paris. Situația era favorabilă planurilor mareșalului Antonescu care nu își ascundea dorința de a elimina „problema evreiască”.

* Interviu realizat cu ajutorul Violetei Cincu de la RFI România.

„O adevărată capcană pentru prizonieri”

La 25 iunie 1941, poliția a sfătuit populația creștină să-și marcheze caele cu o cruce. Cât despre evrei, aceștia erau obligați să sape morminte în cimitirul israelit. Fațadele clădirilor din oraș erau acoperite cu afișe care incitau la crime. Zvonurile precum că parașutiștii sovietici intraseră în oraș se răspândeau repede. Începuseră controalele. Autoritățile au decis să aresteze toți „suspecții”.

Leonard Zaicescu avea atunci 14 ani. "Evreii s-au baricadat în casele lor, pe unde au putut și în măsura în care au putut. Patrule de poliție și jandarmii au pătruns în casele lor și i-au scos...", își amintește el.

În dimineața zilei de 29 iunie, cei arestați – majoritatea bărbați - au fost duși la sediul Poliției. Pe drum, au fost umiliți și loviți. Unii au fost împușcați pe loc. În câteva ore, străzile din Iași erau presărate cu cadavre.

Evrei în curtea Chesturii din Iași, 29 iunie 1941; Sursa foto: © Cartea Neagră/Wikimedia via France24

Leonard a fost, de asemenea, târât cu forța la Chestură împreună cu tatăl său. "Când am intrat în curte, pe o parte și pe alta a porții, erau jandarmi și polițiști cu răngi și arme în mâini. Când a intrat un bătrân paralizat, adus de câțiva tineri, l-au lovit în cap. Bucăți de creier au zburat peste tot, inclusiv pe mine", mărturisește Leonard. În jurul orei 14:00 mitralierele au deschis focul asupra evreilor adunați în curte. Cadavrele s-au prăbușit unul după altul: "Nu știai când începeau și se terminau rafalele. Era o adevărată capcană pentru prizonieri". În mod miraculos, tânărul băiat a fost protejat de trupul tatălui său. A reușit să evadeze într-un cinematograf din apropiere, înainte de a fi arestat din nou.

Pe urmele pogromului ieșean

Fostul sediu al poliției din Iași unde au fost adunate 1.800 de persoane în dimineața zilei de 29 iunie 1941. © Stéphanie Trouillard/France24
Fostul sediu al poliției din Iași unde au fost adunate 1.800 de persoane în dimineața zilei de 29 iunie 1941. © Stéphanie Trouillard/France24

Două „trenuri ale morții

Împreună cu cei care au supraviețuit la sediul poliției, Leonard a fost transferat la gară. Toți au fost aruncați brutal în vagoanele de marfă. Un prim convoi de 2.500 de evrei a plecat la 30 iunie spre Călărași, în sudul României. Leonard a urcat în cel de al doilea, alături de alți 1.900 de oameni: „Oamenii care lucrau la Căile Ferate Românești (CFR) ne loveau cu ciocanele lor mari. Mulți ne-au jefuit. Ne spuneau: „Acolo unde te duci, nu mai ai nevoie nici de ceas nici de încălțări.”

În interior era o căldură insuportabilă. "Eram privați de apă, deshidratați, lipsiți de hrană, fără suflare. Obloanele vagoanelor erau blocate cu o scândură, astfel încât să nu poată pătrunde aer", descrie Léonard. Unii înnebuneau, alții s-au sinucis.

Totul a fost organizat pentru a se asigura că cei care vor ocupa acele vagoane vor muri. Călătoria a durat opt ore pentru a parcurge cei 23 de kilometri care separa Iașiul de orașul Podu Iloaiei. Pe drum, 1.194 de oameni și-au pierdut viața. Leonard este unul dintre supraviețuitorii acestei călătorii infernale. În celălalt „tren al morții”, doar 1.011 persoane mai respirau după șase zile și jumătate de coșmar. Din gară în gară, cadavrele erau aruncate treptat din vagoane și dezbrăcate de țăranii locali.

Numărul morților acestui pogrom nu a fost niciodată stabilit cu exactitate. Un raport datat iulie 1943, redactat din listele de decese furnizate de sinagogi, înregistrează 13.266 de decese, inclusiv 40 de femei și 180 de copii.

Cum se explică o astfel de explozie de violență în atât de puține zile? "Jafurile și furturile au fost principalul motiv. Unii indivizii sau cupluri s-au folosit de casele sau afacerile evreilor, neascunzând măcar acest lucru", spune istoricul Philippe Boukara.

Preludiul altor masacre

Dincolo de caracterul său deosebit de barbar, pogromul de la Iași este, de asemenea, unul dintre cele mai documentate. Au fost făcute numeroase fotografii în acele zile îngrozitoare: unele de soldații germani, prezenți în oraș, dornici să trimită „amintiri” familiilor lor, altele de membrii serviciului de informații românesc.

Acele imagini ne arată, printre altele, cum unii indivizi obișnuiți s-au transformat în călăi alături de membrii forțelor de ordine și armatele române și germane. "La Iași, vecinii, bărbații și femeile, au participat la asasinatele și „demascarea” vecinilor lor evrei. Uneori au fost acțiuni spontane, alteori acțiuni organizate de serviciile secrete românești care s-au folosit de rețelele de informatori pentru a maltrata și a asasina evreii”, explică istoricul român Radu Ioanid, autorul cărții „Pogromul de la Iași”(Ed. Calmann-Lévy).

O altă particularitate constă în faptul că acest pogrom a fost planificat și orchestrat în principal de statul român și nu de naziști, spre deosebire de alte masacre. A fost și preludiul altor asasinate ale evreilor, după cum rezumă Radu Ioanid: „Au fost uciși în masă de autoritățile române din Basarabia, Bucovina de Nord și Transnistria. Cel puțin 280.000 de evrei români și ucraineni au murit sub administrarea lui Ion Antonescu".

Recunoaștere târzie

Multă vreme această pagină sângeroasă a fost ascunsă. Criminalii de război din Iași au fost judecați în 1948 într-un proces fulger. Doar 25 dintre ei au fost condamnați la închisoare pe viață. „România din perioada comunistă a vrut să arunce asupra Germaniei și, de asemenea, asupra Ungariei, aliată a Germaniei, responsabilitatea tuturor crimelor comise pe teritoriul ei”, analizează Philippe Boukara. Abia în 2004 guvernul român și-a recunoscut responsabilitatea directă pentru pogromul de la Iași și și-a cerut oficial scuze față de comunitatea evreiască.

Acum, la opt decenii de la mascru, România a vrut să arate o altă față. Premierul român, Florin Cîțu, a numit în ianuarie 2020 un reprezentant guvernamental special pentru Comemorarea și lupta împotriva antisemitismului. Acest nou post este ocupat de istoricul Alexandru Muraru, specialist al Holocaustului.

Acesta recunoaște că România și-a ignorat de prea mult timp trecutul: "În țara noastră, ca și în alte țări din Europa Centrală și de Est, există o tendință spre naționalism și glorificarea evenimentelor istorice naționale. Această viziune minimizează episoadele mai sumbre", adaugă el.

Chiar dacă notează anumite progrese ale mentalității generale, el spune că mai este un drum lung de parcurs: „Există încă persoane care neagă vina și există străzi care poartă încă numele unor personalități care au fost condamnate pentru genocid sau pentru crime împotriva umanității. Unii oameni încă mai cred că Ion Antonescu este un erou național”.

„O mare rușine”

Pentru a contracara aceste idei, guvernul a adoptat în luna mai anul trecut pentru prima dată un plan strategic național de combatere a antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursurilor de ură. Cu ocazia aniversării a 80 de ani de la pogromul de la Iași, România vrea să evidențieze această bunăvoință.

Delegații ale multor țări au fost invitate la o ceremonie organizată marți, 29 iunie, în cimitirul unde rămășițele victimelor sunt adunate într-un imens mormânt comun. În aceeași zi a fost inaugurat și un nou muzeu pe locul fostului sediu al poliției. Un altul, dedicat istoriei comunității evreiești din țară este planificat la București.

Serge Rameau, delegat general al asociației Souvenir français în România, a cărui familie a supraviețuit Holocaustului în această țară, se bucură de această conștientizare și de aceste inițiative: "Guvernul român a creat și finanțează, de asemenea, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” (numit după fostul deportat și scriitor de origine română). Există o adevărată voință politică și un efort guvernamental", notează Rameau.

Conform lui, o anumită neliniște predomină în rândul populației: "Nu există un tabu real, ci o mare rușine. Toată lumea este conștientă, dar nu vorbește despre asta. Este o cortină care a căzut peste acea perioadă".

Trecând prin România cu ocazia unui turneu organizat la sfârșitul lunii iunie de Institutul francez, cântărețul francez Marc Fichel, a cărui familie maternă este originară din Iași, a putut observa acest lucru. La finalul unuia dintre concertele sale, a primit un mesaj deosebit de emoționant de la un locuitor al orașului: „Bucuria pe care ne-o aduci este amestecată pentru mine cu un sentiment de tristețe și vinovăție. Iași cere scuze dumneavoastră și familiei dumneavoastră".

Câteva cuvinte care l-au atins în mod deosebit. Bunicul artistului, Martin Friedrich, a supraviețuit pogromului. "A fost dus cu forța în curtea prefecturii, cu brațul rupt. El urma să fie împușcat, dar un angajat l-a recunoscut. În schimbul unei recompense frumoase, l-a condus la spital." povestește Marc Fichel. "Bunicul meu nu a vorbit sau a vorbit puțin despre asta, dar dacă sunt aici astăzi, este datorită puterii și dorinței arzânde de a trăi a acelor bărbați și femei care doreau să supraviețuiască."

 

 

Accentul pe educație

După război, mulți supraviețuitori, precum Martin Friedrich, au ales să părăsească România. Mulți au plecat în Franța sau chiar în Israel. La Iași, astăzi au rămas doar aproximativ 300 de evrei. În fruntea centrului comunitar, Albert Lozneanu (foto jos) încearcă să țină în viață religia și cultura sa, în timp ce observă că antisemitismul se face din nou cunoscut. "Se observă mai intens de câteva luni, cu siguranță din cauza crizei coronavirusului. Oamenii încă mai cred că evreii sunt responsabili. Ei caută să arunce vina pe cineva. Eu însumi am primit câteva insulte", explică el.

La ai săi 94 de ani, Leonard Zaicescu are aceleași gânduri: „Pentru că o țară care nu își cunoaște trecutul, cu umbrele și luminile sale, este condamnată să le retrăiască. Holocaustul și pogromul de la Iași trebuie să fie un îndemn să cunoaștem trecutul și nu o încercare, așa cum o fac unii, de a ascunde fapte pe care istoria României nu le poate șterge cu un burete", insistă el. "S-au întâmplat aici, iar autoritățile care le-au patronat au fost române. Vina lor nu poate fi absolvită, nu poate fi uitată".

 

Traducere de Magda Savițchi după reportajul realizat de Stéphanie Trouillard pentru France24

Editor: Șerban Georgescu