Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Legea europeană versus identitatea națională

p049982-96146.jpg

justitie UE
Legea UE nu este absurdă și nu impune valori sau acte care merg împotriva conștiinței naționale
Image source: 
European Union

Bruxelles recunoaște în fine că există o problemă de percepție a supremației legii UE în statele membre unde se multiplică cazurile de conflict cu legea națională. Acest fapt preocupant este cu atât mai actual cu cât Comisia Europeană recunoaște implicit că nu are nicio pârghie viabilă la dispoziție pentru a impune legea UE. 

Curțile Constituționale vor sfârși prin a distruge UE”, spune comisarul european al Justiției,  Didier Reynders, într-un interviu acordat pentru Financial Times. 

Legea ungară anti LGBTQ nu poate fi sancționată prin activarea mecanismului statului de drept ( tăierea fondurilor europene, nred.), acest scenariu  nu este prevăzut în regulamentul nostru”, afirmă comisarul european a valorilor UE, Vera Jourova, în conferință de presă. 

Prin urmare, singura soluție este aceea a „infringement”-ului, adică a unui procedeu lung și cu final incert. Aceste cazuri nu sunt decât arareori soluționate nici prin Curtea Europeană de Justiție sau prin înțelegere mutuală. Cel mai adesea ele se împotmolesc undeva pe parcurs, de obicei atunci când intră în dezbaterea statelor membre. 

Este cazul procedurii articolului 7 al Tratatelor UE vizând sancțiuni împotriva Poloniei și a Ungariei pentru încălcări grave și sistematice ale statutului de drept - caz blocat la nivelul Consiliului UE de mai bine de trei ani. 

Frustrarea declanșată de această situație ca și atitudinea tot mai sfidătoare a Ungariei la adresa UE, au dus la situația inedită și periculoasă  în care o majoritate de state europene cer plecarea Budapestei din clubul european. 

Iar dacă supremația legii UE - ceea ce definește spiritul comunitar și însăși ideea de Uniune Europeană - nu poate fi discutată, percepția și aplicarea ei sunt totuși subiecte ce nu mai pot fi tabu. 

De aceea, ambasadorii UE l-au întâlnit de curând pe președintele Curții Europene de Justiție căruia i-au explicat cum este percepută (uneori greșit, uneori abuziv, uneori neclar) legea europeană în fiecare țară a UE. 

Discuția se impunea în jurul cazului Ungariei, dar și al Poloniei, al României, al Germaniei și al Austriei unde respectivele Curți Constituționale au tranșat de curând în favoarea legii naționale (sau a identității naționale). 

Din toate acestea, cazul României este cel mai puțin vizibil, dar el rămâne preocupant întrucât Curtea Constituțională a motivat respingerea desființării SIJJ ca pe un act de afirmare a identității naționale în fața celei ‚impuse” de la Bruxelles. Aici este vorba însă despre refuzul de a respecta decizia Curții Europene de Justiție care obligă România să se alinieze valorilor europene. 

S-a convenit astfel că legea UE câștigă întotdeauna , fără a impune. De altfel, cazul Coman-Hamilton este un exemplu foarte bun: prin decizia sa din 2018, Curtea Europeană de Justiție a obligat România să îi acorde unui cetățean american dreptul la ședere și la lucru întrucât el este însurat cu un cetățean european. Dar Curtea nu a obligat statul român să recunoască căsătoriile homosexuale. 

Supremația legii europene este ceea ce definește UE ca atare: un sistem de valori și principii comune la care toate statele membre au aderat în momentul în care apartenența lor la acest club a fost pecetluită prin semnarea Tratatului de de Aderare. Ea nu este absurdă și nici nu impune valori sau acte care merg împotriva vreunei conștiințe naționale. 

Legea UE este însă adesea prost înțeleasă sau este folosită în unele state membre drept armă politică.