Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Iași, 1941 - Orașul Pogromului: 4. Propagandă, minciuni și deformări de-a lungul timpului

yad_vashem_evrei_arestati.jpg

Evrei arestați în timpul Pogromului de la Iași
Pogromul de la Iași a făcut obiectul unor falsuri istorice în perioada fascistă și comunistă și continuă să facă obiectul unor distorsionări
Image source: 
Yad Vashem - Memorialul Holocaustului, Ierusalim

Pogromul de la Iași a fost un eveniment istoric care de-a lungul timpului a fost supus unor deformări, nu doar în timpul regimurilor totalitare fascist și comunist, dar și după 1989. Istoricul Marius Cazan de la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" explică această evoluție.

Început la sfârșitul lunii iunie 1941, Pogromul de la Iași nu a venit ca o supriză, el a fost pregătit practic cu mai multe lui înainte, după cum explică istoricul Marius Cazan într-u interviu la RFI: 

Marius Cazan: Ar trebui să vorbim pe două planuri. Pe de o parte este activitatea propagandistică desfășurată în cadrul structurilor militare. Analiza mesajelor distribuite într-o unitate, într-un regiment, a cunoscut o accelerare în primăvara anului 1941, care au fie un caracter vădit antisemit, fie cu tot felul de trimiteri care încearcă să identifice inamicul sovietic cu tot ce înseamnă evreitate. Asta se întâmplă începând cu vara lui 1940 și retragerea armatei române din Basarabia, nordul Bucovinei și Herța, dar observăm o accelerare a acestor mesaje în primăvara și începutul verii 1941.

Cel de-al doilea plan sunt mesajele publice, general pe care le practică regimul condus de Ion Antonescu în prima jumătate a lui 1941, care au o componentă vădit antisemită și care de asemenea vorbesc despre pericolul iudeo-bolșevismului și pun semnul egal între tot ce înseamnă dușmanul și pericolul sovietic. Cam așa se construiește atmosfera care duce la pogrom.

Reporter: România a intrat în războiul împotriva URSS alături de Germania nazistă pe 22 iunie 1941. Iașiul era la 20 de km de Prut, care devenise linia frontului la acea dată. Ce se întâmplă din punct de vedere propagandistic în acea săptămână dinaintea declanșării Pogromului de la Iași?

Marius Cazan: În logica propagandei antonesciene potrivit căreia dușmanul sovietic are un aliat în interior, încep să apară zvonuri despre atacuri sovietice cu implicare și cu contribuții din partea minorității evreiești din România.

Aviația sovietică a efectuat un prim bombardament asupra Iașiului pe 24 iunie 1941, cu pagube nu neapărat majore, dar de acolo se pornește o întreagă rețea de zvonuri care vorbesc despre implicarea evreilor din Iași în semnalizarea anumitor obiective strategice pe care sovieticii ar fi trebuit să le bombardeze. Alte zvonuri vorbesc despre avioane sovietice doborâte de anti-aeriana românească și despre piloți capturați care ar fi evrei din Iași, lucruri care nu au fost confirmate, sunt doar la nivel de zvon, iar mai apoi se vorbește despre felul în care minoritatea evreiască sabotează armata română în încercarea de a trece Prutul și de a recupera teritoriile pierdute cu un an înainte.

Reporter: În noaptea de 28/29 iunie se declanșează Pogromul de la Iași și începând cu 30 iunie Trenurile Morții, care a fost linia propagandistică a regimului Antonescu în timpul acestor evenimente?

Marius Cazan: Din cauza faptului că Pogromul s-a desfășurat pe o perioadă scurtă de timp atunci nu a existat o comunicare oficială a autorităților antonesciene. În schimb, la foarte scurt timp după Pogrom apare un comunicat oficial al lui Antonescu care continuă practic această narațiune a colaborării între minoritatea evreiască și dușmanul sovietic.

Cadavre de evrei din Trenurile Morții
Mii de evrei au murit în Trenurile Morții
Image source: 
Muzeul Holocaustului Washington

În comunicatul publicat la câteva zile după Pogrom și preluat de toată presa vremii se menționează că la Iași au avut loc “nelegiuiri” și că au fost executați 500 de “iudeo-comuniști” pentru implicarea lor în atacurile sovietice.

Reporter: Ce a spus regimul Antonescu despre Trenurile Morții?

Marius Cazan: Varianta oficială cu privire la trenurile care au scos evrei din Iași începând cu 30 iunie 1941 vorbește despre “pericolul” la care ar fi fost supuși de agresiune din partea armatei germane aflate la Iași, asta este varianta care se împământenește și rezistă mult timp.

Este de fapt o minciună grosolană, nu a existat nicio presiune sau implicare în pregătirea Pogromului din partea autorităților germane, totul este o acțiune planificată și executată în cea mai mare parte de autoritățile române.

Implicarea germană în Pogrom este la nivelul unor executanți, soldați germani, care participă alături de civili, jandarmi, polițiști, gardieni, la scoaterea evreilor din locuințe, la escortarea lor către Chestura de Poliție și mai apoi către gară, dar nu există dovezi că autoritățile germane ar fi fost implicate în pregătirea Pogromului.

Reporter: Cum se modifică narațiunea oficială antonesciană pe parcursul războiului și mai ales pe măsura deteriorării situației de frontul de est?

Marius Cazan: Se încearcă camuflarea sau ascunderea în masacru, poate cea mai completă analiză asupra Pogromului de la Iași este cea făcută de istoricul israelian originar din Iași, Jean Ancel, el are un capitol destul de amplu și documentat despre episoadele de modificare sau de falsificare a documentelor, rapoarte oficiale ale autorităților militare și civile din Iași.

Ion Antonescu
Ion Antonescu a încercat să paseze responsabilitatea pentru Trenurile Morții asupra germanilor
Image source: 
Wikipedia

 

Prima etapă a operațiunii de modificare are loc în toamna lui 1941, iar a doua în 1944, scopul lor fiind de a oculta implicarea autorităților române în pregătirea Pogromului.

Acuzația de complot la adresa minorității evreiești nu dispare, dar trece într-un plan secund, de la generalizările grosolane din iulie 1941 când tot ceea ce era evreiesc era considerat sovietic, apar tot felul de nuanțări cu privire la elemente minorității evreiești care complotează și sabotează autoritățile române.

Reporter: A fost cineva tras la răspundere pe vremea regimului Antonescu pentru Pogromul de la Iași și Trenurile Morții?

Marius Cazan: “Dezordinile din Iași” au fost anchetate în cazul unui sergent în rezervă, Mircea Manoliu, fost legionar, care în timpul Pogromului de la Iași făcea parte din regimentul 13 Dorobanți. Cu câteva zile înainte de Pogrom acesta execută câțiva evrei, el a fost judecat și condamnat, dar scapă de pedeapsă și ajunge pe front, iar propaganda antonesciană îl desemnează drept responsabil pentru între masacrul care a avut loc la Iași.

Mircea Manoliu în 1950
Fostul legionar Mircea Manoliu (arestat de Securitate în 1950) a fost scos țap isăpșitor de regimul Antonescu pentru Pogromul de la Iași
Image source: 
CNSAS

Mai are loc un proces al comandantului militar al orașului Iași. Constantin Lupu, în ianuarie 1942, dar acesta este judecat, dar atenție, pentru faptul că a ajutat câțiva evrei în timpul Pogromului și în cadrul acestui proces sunt chemați ca martori ai apărării de către acuzat mulți dintre conducătorii autorităților române din timpul Pogromului, inclusiv generalul Gheorghe Stavrescu, cea mai înaltă autoritate militară din Iași la momentul Pogromului, Constantin Chirilovici.

Acest proces, chiar dacă avea alt scop, a lăsat declarații importante ale responsabililor pentru Pogrom, care mai apoi fost analizate și privite în context de către istorici, dar alți indivizi nu au fost trași la răspundere pentru Pogrom în timpul regimului Antonescu.

Reporter: După căderea regimului Antonescu pe 23 august 1944 a avut loc un proces în care au fost condamnați responsabilii pentru Pogromul de la Iași. Dar în discursul oficial din vremea regimului comunist, chiar dacă Pogromul de la Iași este recunoscut și se dă și un bilanț al victimelor, în jur de 3.000, acest eveniment rămâne totuși un tabu.

Marius Cazan: Pogromul de la Iași rămâne un subiect sensibil despre care inițial nu se discută și atunci când începe să se vorbească la sfârșitul anilor ’70 analiza este deformată, în sensul în care se încearcă disculparea și excluderea autorităților române și îndreptarea întregii responsabilități către naziștii germani – fasciștii germani împreună cu elementele “decăzute” din Iași, legionari în principal, au fost responsabili și au înfăptuit masacrele care au avut loc la Iași în 1941.

 

De asemenea se minimalizează numărul victimelor – în jur de 3.000 – deși cercetări mai serioase și documente din epocă arată că numărul victimelor a fost cel puțin dublu, de fapt nu erau cercetări ci mai curând documente, care mai târziu au stat la baza unor cercetări care arată că cifrele sunt mult mai mari și că acestea depășesc cele 3.000 menționate în studiul lui Aurel Karetki și Maria Covaci din 1978, Zile însângerate la Iași (28 – 30 iunie 1941), care era de fapt varianta oficială în anii ’80, des folosită pentru disculparea implicării autorităților române, a armatei române, în Pogromul de la Iași.

Reporter: Odată cu căderea regimului comunist și odată cu aceasta a cenzurii, acest lucru nu a însemnat și sfârșitul manipulării, minciunilor și propagandei, o combinare a narațiunii antonesciene cu cea național-comunistă.


Ilie Ceaușescu
Ilie Ceaușescu, general maior, a avut un rol determinant în istoria militară sub regimul condus de fratele său
Image source: 
Wikipedia

Marius Cazan: E o vorba de o continuitate. Istoria glorioasă a României este văzută în anii ’90 în aceeași termeni, de o bună parte a istoricilor care s-au format și au activat în perioada comunistă, din școala Ilie Ceaușescu, istoric militar în anii ’80 și care a contribuit intens la împământenirea acestui stereotip, acestui mit cu privire la rolul pe care rolul pe care armata română l-a avut în masacre împotriva populației civile în perioada celui de-al doilea război mondial.

Acești istorici au continuat să activeze și în anii ’90 și versiunea privind cele întâmplate la Iași în 1941 a continuat să fie folosită fie în manualele de istorie, fie în cărți de popularizare.

Reporter: Sau chiar preluate de președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop.

Marius Cazan: Preluarea se face de fapt din Ion Antonescu, într-o istorie pe care președintele Academiei a coordonat-o în anii 2000 și în care nu are neapărat o analiză critică asupra Pogromului de la Iași, mai curând preia punctul de vedere al autorităților antonesciene, fără a fi făcute observații de context și de lămurire cu privire la ceea ce s-a întâmplat acolo.

Reporter: Iar în 2018 Institutul “Elie Wiesel” a luat poziție împotriva acestei prezentări. Dar poate cea mai grosolană deformare a fost făcută de Dan Șova în 2012, la acea vreme senator și purtător de cuvânt al PSD, ulterior promovat ministru în cabinetul condus de Victor Ponta, absolvent al facultăților de drept și de istorie, care a spus că la Iași în 1941 au fost executați doar 24 de evrei și nu de autoritățile române, ci de germani.


Dan Șova
Fostul senator și ministru PSD, Dan Șova, afirma în 2012 că numai 24 de evrei au fost uciși la Iași și nu de militarii români cci de germani
Image source: 
Wikipedia

Marius Cazan: Dan Șova, ca mulți alți politicieni și oameni de rând din România, este produsul unui sistem de învățământ din anii ’80 – ’90, care nu vorbea despre Holocaustul din România, nu vorbea despre Pogromul de la Iași sau atunci când aceste evenimente erau menționate, erau expediate foarte rapid, cu fraze stereotip, care vorbeau despre responsabilitatea germană, despre cifre, când vine vorba de victime, mult mai mici decât cele reale. Practic, domnul Șova a vorbit despre ceea ce credea că este adevărat, pentru că asta a învățat.

Reporter: Potrivit propriei declarații l-a avut profesor la facultate pe Gheorghe Buzatu fost președinte al Ligii Mareșal Ion Antonescu.

Marius Cazan: Gheorghe Buzatu era poate cel mai activ istoric în campania de reabilitare a lui Ion Antonescu din anii ’90.

Reporter: Cum vă explicați că chiar și după publicarea Raportului Comisiei Wiesel în 2004, care stabilește foarte clar că numărul victimelor Pogromului de la Iași și a Trenurilor morții a fost de aproape 15.000 a continuat să fie prezent acest discurs de minimalizare dacă nu chiar de negare?

Marius Cazan: Aș spune că pentru orice societate este dificil de a-și recunoaște și asuma erorile majore, marile eșecuri ale trecutului și în această logică, fie nu vorbim despre aceste cicatrici care nu sunt complet vindecate, fie le minimalizăm. Pe de altă parte, există acest reflex care pare destul de pronunțat în istoriografia românească de a avea o viziune glorificatoare cu privire la trecutul istoric, reflex care se propagă și în rândul discursului public.

Practic modul în care istoricii se raportează la o problemă așa de sensibilă cum este Holocaustul din România, ajunge să fie asimilat și de cei care nu sunt neapărat profesioniști, dar care au atenție la discursul istoricilor. Sigur, lucrurile s-au schimbat semnificativ în ultimii 20 de ani, dar discursul și cunoașterea generală urmează un ritm mai lent decât cel din discursul de specialitate.

 
Ascultați interviul cu Marius CAZAN, realizat de Petru CLEJ