Caruselul plagierilor în Germania

Sarabanda scandalurilor de plagiat continuǎ în Germania. Abia în mai, ministra germanǎ a familiei, Franziska Giffey, a demisionat, dupǎ ce a fost acuzatǎ de plagiat. La scurtǎ vreme dupǎ demisia social-democratei, Universitatea Liberǎ din Berlin i-a retras titlul de doctor.

În vizorul vînǎtorilor de plagiate a intrat acum şi copreşedinta Partidului Ecologist, Annalena Baerbock, care în aceastǎ toamnǎ ar vrea sǎ devinǎ succesoarea Angelǎi Merkel.

Baerbock şi-a lansat în urmǎ cu cîteva zile volumul, intitulat, „Acum. Cum reînnoim ţara noastrǎ” („Jetzt. Wie wir unser Land erneuern”). În acest volum candidata la funcţia de şefǎ a executivului federal îşi expune ideile şi programul politico-electoral.

Filologul austriac, Stefan Weber, a citit cartea cu lupa unui critic necruţǎtor şi a descoperit numeroase pasaje care, pur şi simplu, au fost preluate din terţe lucrǎri, din articole, din studii şi chiar din dicţionarul electronic, Wikipedia. Autoarea, susţine Weber, a uitat sǎ indice nu numai sursele documentare, dar a evitat, acolo unde era obligatoriu, sǎ punǎ şi ghilimelele de rigoare. Reacţiile din presa germanǎ au fost ambivalente. Ziarele cu simpatii ecologiste i-au luat apǎrarea, cele critice faţǎ de aceastǎ formaţiune politicǎ au atacat-o dur. Partidul, bineînţeles a respins acuzaţiile, susţinînd cǎ este vorba despre o campanie de calomnie prin care se încearcǎ influenţarea electoratului, chemat în septembrie sǎ participe la alegerile generale pentru Bundestag.

Într-un interviu cu televiziunea austriacǎ, Stefan Weber, a declarat miercuri seara cǎ el, în nici un caz, nu a avut în vizor partidul verzilor, ci doar volumul care nu este o tezǎ de doctorat, ci o carte de popularizare a unor pǎreri. Aceastǎ carte conţine pǎrţi, evident, plagiate. A plagia într-o tezǎ de doctorat, a mai spus Weber (susţinînd ceea ce a scris şi pe internet), poate avea repercusiuni mai mari asupra autorului, decît în cazul unui volum fǎrǎ pretenţii ştiinţifice. Plagiatul, totuşi, nu poate fi legitimat prin nimic. Este vorba despre o problemǎ de „eticǎ”, a mai arǎtat filologul austriac.

Baerbock, care mai degrabǎ are un comportament de eco-hipsteriţǎ decît de politicianǎ care vrea sǎ devinǎ cancelarǎ, a mai călcat în străchini. Imediat dupǎ ce şi-a lansat candidatura s-a aflat cǎ şi-a împodobit biografia cu calitatea de membrǎ a unor organizaţii şi fundaţii, în care niciodatǎ nu a activat. La începutul lunii trecute, a corectat falsurile, cerîndu-şi public scuze. (CV-urile ei actuale, în limba germanǎ şi englezǎ, pot fi citite aici.) Nu a fost singura gafǎ a candidatei. În declaraţia privind veniturile, cerutǎ parlamentarilor din Bundestag, copreşedinta ecologiştilor, a uitat sǎ treacǎ un onorariu de vreo 20.000 de euro. Şi de data aceasta au urmat scuze publice şi invocarea faptului cǎ suma a fost corect declaratǎ fiscului şi, ca atare, impozitatǎ.

Dupǎ ce în aceastǎ primǎvarǎ, s-a anunţat cǎ Annalena Baerbock va candida pentru funcţia de cancelarǎ, sondajele au plasat-o pe un loc de frunte. Între timp, aceastǎ euforie s-a spulberat. Dintr-un sondaj al Fundaţia Körber rezultǎ cǎ, în prezent, numai 13 la sutǎ din electorat crede cǎ Bearbock este calificatǎ pentru politicǎ externǎ. 26 la sutǎ din cei care vor participa la alegeri şi-au pierdut încrederea în aceastǎ candidatǎ şi nu cred cǎ este competentǎ politic pentru a prelua postul de cancelarǎ a Germaniei.