Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Expansionismul chinez, o „tradiție” de dinaintea comunismului

china_hong_kong.png

Susținătoare a regimului de la Beijing la o demonstrație organizată la Hong Kong, 30 iunie 2021
Image source: 
AFP via France24

Partidul Comunist chinez a sărbătorit recent un secol  de la înființare într-un context internațional tensionat, marcat de neîncrederea creată de tendințele expansioniste ale ”Regatului Mijlociu”. Potrivit lui Jean-Vincent Brisset, cercetător asociat la Institutul de Relații Internaționale și Strategice (IRIS), dorința președintelui chinez Xi Jinping de „a-și ridica” țara „la cel mai înalt rang din lume” până în 2049, manifestată în mod repetat, este o strategie ce aparține mai mult „tradiției” chineze decât ideologiei partidului.

Pe scena internațională, China, considerată astăzi a doua putere a lumii, este criticată din ce în ce mai aspru pentru politica pe care o duce în regiunea Xinjiang, în Marea Chinei Meridionale, față de Hong-Kong și chiar Taiwan. Președintele SUA, Joe Biden, se străduiește să-și unească aliații împotriva unei amenințări chineze pe care el o consideră globală.

În deschiderea celui de-al 19-lea Congres al PCC, care a avut loc miercuri, președintele chinez Xi Jinping a prezentat o imagine a Chinei „socialiste moderne” care „va atinge cel mai înalt nivel pe plan mondial” până în 2049, aniversarea a 100 de ani de la instaurarea Republicii Populare Chineze.

Transformată radical în patru decenii de reformă economică, China de astăzi nu mai are prea multe în comun cu cea a lui Mao dar, cu toate acestea, urmărește aceleași obiective expansioniste, o tendință care nu ține neapărat de Partidul Comunist.

„Modul de guvernare și felul în care este gestionată societatea provin din regimurile comuniste, dar modul de gestionare a relațiilor internaționale nu are nimic de-a face cu comunismul teoretic”, explică Jean-Vincent Brisset pentru echipa postului de televiziune francez France 24.

Același lucru este valabil și pentru strategia expansionistă din prezent a Chinei, afirmă cercetătorul. Potrivit lui, această strategie este mai mult rezultatul „tradiției” și „concepției civilizației chineze” decât al ideologiei partidului:

 

France 24: Cum a influențat Partidul Comunist chinez strategia expansionistă a Beijingului în ultimii 100 de ani?

Jean-Vincent Brisset: Revendicările teritoriale ale Chinei nu sunt o noutate: acestea depășesc cu mult Marea Chinei de Sud, includ tot Orientul îndepărtat sovietic...și se aflau deja în manualele școlare la începutul erei Mao.

Partidul Comunist este o dinastie ca oricare alta, din multe puncte de vedere. Xi Jinping se comportă ca un împărat clasic chinez, cu atât mai mult cu cât acum China dispune de multă putere pe plan internațional care îi permite să-și susțină revendicările.

Din momentul în care a redevenit puternică, China a profitat pentru a-și extinde toate revendicările teritoriale, precum cele din Marea Chinei de Sud și de Est, dar și în India, despre care se vorbește mai puțin.

Aceste tendințe expansioniste fac parte din proiectul Noilor Drumuri ale Mătăsii, prin care China intenționează să-și consolideze poziția la nivel mondial?

Depinde dacă acestea sunt pseudopode [extensii tentaculare, n.r.] care vor rămâne la acest stadiu sau dacă aceste Noi Drumuri ale Mătăsii sunt menite să fie capete de pod în jurul cărora China se va extinde.

Dar dacă e să analizăm felul în care s-a dezvoltat teritoriul chinez, Drumurile Mătăsii existau deja de mult. Natura lor este una comercială și nu au neapărat drept scop controlul politic. De exemplu, în Pakistan nu poate fi vorba de dominare din punct de vedere politic. De-a lungul Drumurilor Mătăsii există, desigur, țări precum Sri Lanka, dar asemenea situații nu durează...

Partidul este comunist, da, dar înainte de toate e chinez!

Cum sunt percepute aceste tendințe expansioniste de către marile puteri occidentale?

Mai multe țări care erau mai tolerante cu China – în special Germania – își înăspresc acum discursul. La rândul său, președintele american Joe Biden susține declarațiile predecesorului său, Donald Trump, și încearcă să convingă întreaga lume occidentală să-l urmeze.

Există o evoluție care trebuie urmărită, deoarece răspunsul tradițional al chinezilor este naționalismul. Apelul la latura naționalistă a țării funcționează foarte bine în China. Mândria națională a fost redescoperită odată cu Jocurile Olimpice și Expoziția din 2010, iar regimul chinez a jucat un rol important în asta.

Xi Jinping dorește să facă din China „un lider global” până în 2049. Ce înseamnă acest lucru?

Depinde cum vede China acest statut. Într-adevăr, China are o problemă care datează dintotdeauna și care nu are nicio legătură cu situația actuală a Partidului Comunist: este greu să ne dăm seama dacă vrea să fie o putere mondială sau doar una regională. La cel mai înalt nivel de guvernare al partidului, liderii nu sunt siguri dacă vor să facă din China o putere mondială absolută.

La nivel regional, nu există loc de îndoială: ei cred că țara lor este puterea absolută, iar în jur, vasalii. Însă, pentru a deveni una dintre cele mai mari puteri mondiale, va fi nevoie ca alte reguli decât cele stabilite de autoritățile de la Beijing să fie acceptate, iar acest lucru este insuportabil pentru o parte dintre chinezi, cât și pentru o parte a oamenilor politici. Cu toate acestea, în cadrul regimului există tot mai mulți „moderni”...

Partidul Comunist este un episod al istoriei lor. Teoretic, dinastia comunistă nu este ereditară, dar Xi Jinping inițiază strategii care au mai șanse mari să devină ereditare decât cele promovate de predecesorii săi. Este vorba despre o ideologie puternic marcată de tradiția și concepția civilizației chineze față de restul lumii, mai mult decât față de Partidul Comunist, care a abandonat deja multe referințe la marxism și la ura față de capitalism. Partidul este comunist, da, dar înainte de toate este chinez.

 

Traducere de Andreea Sefciuchevici după articolul publicat de France 24