Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ridicarea Zidului din Berlin, în urmă cu 60 de ani

zidul_din_berlin_fragment_img20210710194938.jpg

Zidul Berlinului, fragment
Image source: 
William Totok

În Germania se comemorează cea de-a 60-a aniversare de la ridicarea Zidului din Berlin. Pe data de 13 august 1961, trecerile dintre sectorul occidental şi răsăritean al oraşului Berlin au fost blocate cu sîrmă ghimpată, importată din România. Ulterior s-a ridicat zidul din beton pe o lungime de peste 160 de km. Construirea Zidului a marcat divizarea oraşului şi a devenit un simbol al continentului european, rupt în două blocuri, un bloc occidental, liberal şi unul răsăritean, comunist.

„Zidul să dispară!”. Lozinca a fost scandată în toamna anului revoluţionar 1989 de către manifestanţi din Berlinul răsăritean. Pentru opozanţii şi criticii regimului din Republica Democrată Germană (RFD/DDR) deschiderea frontierei inter-germane şi acordarea dreptului la libera circulaţie a oamenilor au făcut parte din catalogul de revendicări, articulate în 1989.

Timp de 28 de ani, oraşul Berlin a fost divizat.

Una din cauzele oficiale invocate de către autorităţile RDG-iste în 1961 pentru ridicarea zidului a fost, stoparea infiltrării din vest a agenţilor imperialişti.

Cauzele reale însă au fost altele, şi anume încercarea de a stopa fluxul est-germanilor care profitau de regimul special al oraşului Berlin şi care preferau să se stabilească în partea occidentală.

După crearea celor două state germane, în 1949, partea răsăriteană a trecut imediat la fortificarea frontierei de stat. Trecerile ilegale erau drastic pedepsite. În pofida restricţiilor, între anii 1949 şi 1961, peste 2,7 milioane de est-germani au plecat în vest.

 

Minciuna liderului stalinist, Walter Ulbricht

Pentru a aplana anumite zvonuri legate de eventualitatea ridicării unui zid, liderul stalinist al RDG-ului, Walter Ulbricht (1893-1973) a afirmat pe 15 iunie 1961 într-o conferinţă de presă că „nimeni nu are intenţia să ridice un zid”.

Afirmaţia lui Ulbricht s-a dovedit a fi o minciună.

La 13 august 1961, autorităţile RDG-iste au blocat cu sîrmă ghimpată - importată din România - trecerile dintre sectorul occidental şi răsăritean al oraşului Berlin. Ulterior a fost ridicat zidul propriu zis din beton, care avea o lungime de peste 160 de km.

Frontiera intergermană avea o lungime de 1.378 de km.

Odată cu ridicarea zidului din Berlin s-a oprit şi fluxul incontrolabil al celor care s-au decis să părăsească RDG-ul comunist – care în limbaj propagandistic se prezenta drept „statul german al muncitorilor şi ţăranilor“ şi „bastion antifascist“.

În ianuarie 1989, liderul estgerman de partid şi de stat, Erich Honecker (1912-1994), a susţinut într-o cuvîntare că zidul va mai „exista şi în 50 sau 100 de ani“.

 

Căderea Zidului, 1989

Anunţul din seara zilei de 9 noiembrie 1989, făcut de Günter Schabowski (1929-2015), membru al Biroului Politic al Partidului Socialist Unit din Germania (PSUG/SED), a marcat sfîrşitul unei epoci. Schabowski a declarat atunci în faţa presei că nu mai există nicio restricţie de călătorie pentru estgermani.

Din acel moment trecerile de frontieră au fost deschise.

Cei care vizitează astăzi oraşul cu greu mai pot depista urmele zidului, care după 1989 fusese dărîmat. Au rămas doar cîteva fragmente, astăzi protejate ca monumente istorice. În anii 1990 s-a înfiinţat un Memorial al Zidului. Lîngă „Checkpoint Charlie“ - trecerea de frontieră a diplomaţilor – există un Muzeu al zidului. În cadrul acestui muzeu funcţionează şi un grup de cercetători care în ultimii ani a încercat să stabilească numărul victimelor.

În tentativa lor de trecere a frontierei intergermane au fost înregistraţi 1.135 de morţi. Adică persoane împuşcate de către grăniceri.

Potrivit unui alt bilanţ bazat pe cercetările unor istorici, publicat în ziarul „Die Welt“ (28. 7. 2006), şi-ar fi pierdut viaţa circa 780 de persoane. În ceea ce priveşte numărul victimelor care au încercat să treacă zidul din Berlin, cercetătorii de la Institutul de Istorie recentă din Potsdam au ajuns la concluzia că, în perioada 1961-1989, 140 de persoane şi-au pierdut viaţa. (Lista nominală poate fi consultată aici.) În publicaţii redactate de organizaţii nonguvernamentale, se vorbeşte despre 245 de morţi.

 
Zidul Berlinului