Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O parte din UE le este ostilă exilaților afgani

_120194906_hi069623506.jpg

Grecia zid Turcia
Grecia a ridicat un zid lung de 40 de kilometri la frontiera cu Turcia pentru a se feri de afgani
Image source: 
Reuters

Prim Ministrul sloven Jenez Jansa respinge ideea unui culoar umanitar pe care UE l-ar putea înființa pentru exilați afgani, el se află la unison cu Austria și Ungaria. Lipsa unei politici comune de azil și imigrație pune din nou UE în încurcătură. 

De câteva zile la Bruxelles funcționarii europeni și diplomații se consultă, se ceartă, se reunesc și în van: nu există încă niciun plan viabil pentru exilați afgani. Ambasadorii UE la Bruxelles dezbat problema în 26 august. 

Comisia Europeană a cerut statelor membre să-și mărească cota de refugiați afgani, vorbind despre „datoria” de a-i ajuta. 

Iar pentru ca eforturile lor să fie cu adevărat zădărnicite, Janez Jansa, premierul Sloveniei care asigură președinția rotativă a UE, spune că UE nu trebuie să fie un pământ de azil pentru afgani acum. Același limbaj este folosit în Ungaria de Viktor Orban și în Austria de Sebastian Kurz. 

Iar pe cei trei niciun alt lider european nu i-a contrazis încă. Singura reacție, deși timidă, a venit de la Președintele Parlamentului European David Sassoli care i-a amintit lui Jansa că nu intră în competențele sale să se exprime asupra acestui subiect. 

Dar Sassoli însuși este criticat întrucât nu a dat curs apelurilor multiple de a convoca acum o sesiune extraordinară a Parlamentului. 

Si care este situația? Ambasada Franței din Kabul , mutată între timp la aeroport şi misiunea UE la față locului au reușit luni 23 august evacuarea a altor 260 de afgani. Ei vor fi probabil primiți în tabără provizorie instalată în Spania. 

Belgia, Luxembourg, Franța, Polonia, România și alte țări au reușit să își extragă total sau parțial personalul și colaboratorii afgani. 

Astfel, diferite idei circulă la Bruxelles, cum ar fi instituirea unui cordon umanitar sau crearea de tabere de refugiați temporare în UE sau poate -  a treia opțiune- tabere de refugiați instalate doar în țările vecine Afganistanului. Această soluție este privilegiată de Austria. 

Liderii UE se sfătuiesc și privind o linie combinată de acțiune, anume deblocarea unor fonduri europene pentru țările care vor primi exilați și în același timp stabilirea unor acorduri cu țările din regiune. 

Dar și această soluție comportă riscuri. A trimite exilați în Pakistan înseamnă a crea o relație de dependență între UE și Islamabad care-i poate folosi apoi pe acei oameni ca mijloc de presiune - întocmai cum face Turcia cu refugiații sirieni.

Si chiar și în ciuda acestui avertisment venit de la ONG-uri, se pare că unii europeni se gândesc să extindă acum parteneriatul cu Turcia și pentru exilații afgani. Ankara dezminte aceasta, dar conform surselor noastre discuții în jurul subiectului au loc în unele cancelarii europene.

Iar UE poate deveni o fortăreață apărată cu ziduri și sârmă ghimpată ; ideea este deja pusă în practică de Grecia la frontiera cu Turcia.

Toate acestea amintesc din nou de marea lacună europeană: lipsa unei viziuni coordonate privind acordarea de azil. Dacă țările UE s-au ferit mereu să pună în comun un instrument atât de sensibil, ele au fost la doi pași s-o facaa totuși în 2015 în cursul marii crize a migrației din Sud. 

Dar cum acel moment a fost ratat, altul nu mai fost posibil până acum. Iar acum – în afară de faptul că președintele UE, Charles Michel, numește subiectul drept „spinos” – discuțiile nu par să avanseze. Cel puțin nu pentru moment. 

 
Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghisan