Participanții la reuniunea de la Kiev au condamnat ”încălcările și abuzurile continue și restricțiile sistematice și nejustificate ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale cu care se confruntă rezidenții din Crimeea, cum ar fi dreptul la întruniri pașnice, dreptul la libertatea de exprimare și de opinie, dreptul la religie sau credință, dreptul de asociere”.
În egală măsură, aceștia condamnă ”ocuparea temporară şi anexarea ilegală a Crimeei, care constituie o provocare directă la adresa securităţii internaţionale”. Participanții îşi confirmă angajamentul faţă de ”suveranitatea, independenţa politică şi integritatea teritorială ale Ucrainei în interiorul frontierelor sale recunoscute internaţional ”.
A rămas însă impresia, deloc reconfortantă a discursului preşedintelui Ungariei, János Áder.
Acesta a comparat anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia cu Tratatul de la Trianon, încheiat la finalul Primului Război Mondial, prin care se recunoștea apartenența Transilvaniei la Regatul României.
Atenție, se recunoștea, în iunie 1920, actul înfăptuit prin voința populară, la 1 Decembrie 1918, în conformitate cu principiile wilsoniene ale autodeterminării, în Europa liberală care se construia după Marele Război. Deci, este impropriu spus că Ungaria a pierdut Transilvania la Trianon.
A veni însă, cu asemenea discursuri revizioniste, într-o capitală a unei țări care ea însăși suferă în aceste zile de pe urma revizionismului imperial al lui Vladimir Putin, este inadecvat și desuet.
Unii spun că România ar fi trebuit să reacționeze, ba încă de o manieră vehementă, la discursul președintelui ungar. Personal, cred că Bucureștiul a făcut bine că s-a abținut. Și asta, din mai multe motive.
Odată, pentru că o reuniune menită să marcheze solidaritatea lumii libere cu o țară amputată de ambițiile imperiale Moscovei, nu era locul potrivit pentru o dispută istorică și teritorială. Pur și simplu, în relațiile internaționale civilizate, așa ceva nu se face.
A doua oară, pentru că o astfel de dispută între doi parteneri în UE și aliați în NATO i-ar plăcea foarte mult propagandei rusești: ”iată că UE și NATO nu sunt soluția pentru închiderea rănilor trecutului, așa cum se spune!”
A treia oară, pentru că, oricât se străduiește Viktor Orban să pună subiectul pe agenda internațională, Trianonul nu depășește nivelul discursului de uz intern. Iar Bucureștiul nu greșește deloc atunci când lasă lucrurile să rămână așa.
De peste zece ani la putere, Viktor Orban a edificat în Ungaria vecină nu doar un regim cu accente eurosceptice și xenofobe, dar și un sistem de loialități, relații și fluxuri financiare, alimentat generos de fondurile europene.
Mult timp i-a trebuit Bruxelles-ului să înțeleagă și să umble la aspectele financiare, prin condiționarea banilor europeni de respectarea statului de drept - și asta, cu toate țipetele venite de la Budapesta și Varșovia. Acum se întâmplă, și situația ar trebui să dea de gândit și la București.
Revenind la Trianon, subiectul rămâne unul vândut de către Viktor Orban opiniei publice interne, ca o motivație pentru faptul că, oricum ar fi, ungurul nu trăiește la fel de bine ca austriacul sau germanul. Și asta, cum s-ar zice, pentru că Europa cea nedreaptă i-a furat Ungariei Transilvania.
Pe plan intern, alimentarea frustrărilor naționaliste poate genera voturi ieftine - și asta nu numai în Ungaria. Pe plan extern, cu toată discreția diplomatică a capitalelor, subiectul deranjează - și nu numai la București. Deranjează la Bratislava, deranjează la Zagreb, ba chiar și la Viena.
Iar morala acestei povești este că, fie și atunci când diplomațiile preferă să tacă, resuscitarea naționalismului într-o țară poate duce la înveninarea relațiilor și la creșterea tensiunilor în plan regional sau mai mult. Iar asta nu e în folosul nimănui.
Citește și: A fost Platforma Crimeea un succes?
Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România
Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica
Revista Presei
Presa Românească
Top articole
