Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Polonia consolidează granița cu Belarus, dar răspunsul la criză încă nu a fost găsit

refugiati.png

Grăniceri polonezi în fața unui grup de refugiați, la granița cu Belarus, august 2021
Image source: 
AFP via rfi.fr

Polonia își consolidează frontiera cu Belarus  cu sârmă ghimpată și garduri, în încercarea de a face față presiunii migranților. Ceea ce se întâmplă la granițele răsăritene ale Poloniei, dar și ale Letoniei și Lituaniei, reprezintă o problemă nouă din punct de vedere politic și juridic. Dar și un avertisment cu privire la amploarea unei crize declanșate de un posibil val de refugiați din Afganistan.

În timp ce Europa se teme de o creștere semnificativă a presiunii migraționiste ca urmare a preluării puterii de către talibani în Afganistan, criza este deja aici.

O vedem la granițele Poloniei și Letoniei și Lituaniei, dar generată nu de fundamentaliștii islamici ci de regimul dictatorial al lui Alexander Lukașenko.

Am mai vorbit de la acest microfon despre ”arma umană” pe care Minskul o îndreaptă asupra vecinilor săi din Uniunea Europeană: încurajează mulți cetățeni din Orient, cu precădere Irak, să vină în Belarus, după care îi lasă să treacă spre frontierele poloneză, lituaniană și letonă.

Cele trei țări au fost supuse unei presiuni constante pe parcursul verii. Iar Polonia își consolidează acum granița de est cu sârmă ghimpată și garduri pentru a împiedica intrarea imigranților care vin din Belarus.

Însă aceasta nu poate fi decât o măsură de moment și nu un răspuns pe termen lung la această criză.

Migranții sunt acum prinși în zona neutră de la frontieră și, cu cât numărul lor crește, cu atât condițiile de viață se înrăutățesc. Ce se va întâmpla odată cu venirea sezonului rece? Nimeni nu are un răspuns, deocamdată.

Este adevărat, vinovat pentru această situație nu este în niciun caz guvernul de la Varșovia, așa cum nu sunt nici cele de la Vilnius și Riga. Vinovat este dictatorul Lukașenko. Doar că el nu vrea să-și asume vreo responsabilitate.

Intangibil

Supus sancțiunilor și izolării, controlându-și populația prin măsuri dure de represiune și având drept unic susținător Rusia, regimul de la Minsk se simte acum intangibil.

În definitiv, prea multe nu mai are de pierdut. Și, în ce privește presiunea internă, lucrurile par sub control: valul de arestări, exemplul dat prin deturnarea avionului Ryanair, în luna mai, pentru capturarea opozantului Roman Protasevici și mai cu seamă atitudinea acestuia după arestare și-au făcut efectul.

În acest timp, Agenția ONU pentru refugiați a emis o declarație prin care solicita Poloniei să își respecte obligațiile internaționale. Recunoscând provocările la care este supusă Polonia, agenția face apel la autoritățile poloneze să ofere acces la teritoriu, asistență medicală imediată și să evalueze fiecare caz în parte, înainte de a expulza aceste persoane.

Acestea sunt, într-adevăr normele dreptului internațional, concepute pentru situații de criză, în care oamenii se văd nevoiți să-și părăsească locurile de origine din cauza războaielor, persecuțiilor și, mai nou, dezastrelor generate de schimbările climatice.

Dar cum să încadrezi o situație în care un stat nu face altceva decât să se folosească de migranți anume pentru a-și pune vecinii sub presiune?

Politic și juridic vorbind, aceasta este o situație cu totul nouă, la fel ca și aceea în care, acum câteva luni, același stat s-a pus în locul unei organizații teroriste deturnând un avion.

Este o mărturie asupra gradului de pericol pe care îl prezintă regimul dictatorial de la Minsk. Dar și o imagine a ceea ce s-ar putea întâmpla, la un nivel încă mult mai mare la granițele europene, în cazul unui aflux de migranți dinspre Afganistan.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

 
Eurocronica din 26 august 2021