”La CNAIR predomină cei care taie frunză la câini” (ProInfrastructura)

Ionuț Ciurea: Din păcate, pentru că avem autoritățile pe care le avem, capacitatea administrativă rutieră în Compania de Drumuri nu e acolo unde trebuie, astfel încât să nu facem 20-30 km de autostrăzi și drumuri expres pe an, ci să facem 60-70 în medie pe an – mă refer ca inaugurări.

Dacă o să construim cu aceeași viteză pe care o avem acum, și trebuie să ne uităm în trecut ca să vedem că media e pe la 35-40 km pe an, dacă vom face în același ritm drumurile de mare viteză și de mare siguranță în România, o să ne ia mulți ani până vom face încă vreo 2.000 de km, cât avem nevoie.

În curând o să depășim pragul celor 1.000 de km de autostrăzi, dar ne mai trebuie vreo 2.000. Împărțiți 2.000 la 40 km pe an, să vedeți de câți ani o să avem nevoie în ritmul ăsta, cu această capacitate administrativă, cu posibilitatea absorbției proiectelor de către piață, de către privat.

Vorbesc aici de materiale de construcție, de tot ce înseamnă puterea antreprenorilor, a constructorilor, cu partea de birocrație, care trebuie rezolvată în timp util ca să nu avem proiecte blocate. Toate lucrurile astea despre care vorbim de ani de zile, nu de ieri, de azi, reformă structurală adevărată în Compania de Drumuri, aducerea de profesioniști, toate lucrurile astea dacă nu se rezolvă în timp util, adică în următorii 2-3 ani, atunci nu o să vedem o schimbare radicală.

O să vedem aceleași inaugurări și, bineînțeles, dacă adunăm toți kilometrii de autostradă inaugurați, o să vedem că pentru Moldova nu o să rămână foarte mulți. Noi spunem lucrul ăsta de ani de zile. În timp ce trebuie să facem A7 și A8 trebuie să mai facem și Sibiu-Pitești, și Craiova-Pitești, trebuie să terminăm și A3.

Se vorbește mai mult sau mai puțin de Târgu Mureș – Iași, dar nu se vorbește de Târgu Mureș – Borș, de parcă ar fi gata, dar e departe de a fi gata. Și nu doar că avem mulți-mulți kilometri, dar îi avem și pe cei mai dificili: traversările montane. Noi ne gândim în momentul ăsta să facem trei traversări montane concomitente, Sibiu-Pitești, Comarnic-Brașov, Târgu Mureș – Târgu Neamț. Este exclus să le facem pe toate trei în același timp, nu există capacitate în piață de a face așa ceva, ca să nu mai vorbesc de capacitate administrativă.

2000 de km în 50 de ani?

Dacă împărțim 2.000 la 40, rezultă că am avea nevoie de 50 de ani pentru a face cei 2.000 de kilometri. Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt măsurile care ar trebui luate la nivelul Ministerului Transporturilor și care ar fi dificultățile pe care ar trebui să le depășim ca să construim infrastructură rutieră modernă mai repede?

Ionuț Ciurea: La nivel public, trebuie să se facă reforma Companiei de Drumuri, reformă adevărată, pe care o cerem de ani de zile.

Ce înseamnă reformă adevărată?

Ionuț Ciurea: Înseamnă aducerea de profesioniști în Compania de Drumuri, nu să fie ei excepția, ci regula. În momentul ăsta există doar câțiva din cei 5.500-6.000, nici nu mai știu câți angajați are acum Compania de drumuri, care duc greul proiectelor.

Trebuie să se inverseze: în loc să fie cei mai mulți cei care taie frunză la câini sau, mai mult, bagă și bețe în roate, trebuie să fie cei mai mulți profesioniști, bine motivați, bine plătiți – că nu o să atragi oameni din privat la stat pe bani de nimic, fără nici un fel de perspectivă și cu sabia deasupra capului că nici nu pot să-și ia un credit.

Dacă vrem într-adevăr performanță ca la privat, trebuie să oferim condiții ca la privat la stat. Bani serioși, posibilități de avansare, meritocrație. Altfel nu vom avea eficiență ca la privat. Vom avea doar mafie, hoție și multă-multă prostie, cum avem de 30 de ani.

Iar reforma aceasta trebuie asumată la nivel politic și trebuie după aceea să se implementeze la nivel practic, cu tot ce înseamnă asta. Fără să intru în detalii, partea legală trebuie făcută, după aceea găsiți oamenii aceștia, atrași, angajați, iar după aceea trebuie să le dai proiectele, pentru că acum ele sunt la compania asta.

Dacă facem CNIR, compania de investiții rutiere, și vrem ca ea să preia proiectele noi, trebuie să găsim o formă prin care ele trec de la CNIR la noua instituție și asta nu e ușor de făcut, pentru că vorbim de proiecte în derulare, multe lansate în licitație, adică sunt foarte multe detalii de pus la punct.

Dar, fără reforma asta, care, din punctul nostru de vedere, ar putea dura, cu multă voință politică și spațiu de manevră și multă libertate în luarea deciziilor, ar putea dura minimum 2-3 ani, fără ea o să ajungem la 50 de ani.

Nu o să creștem viteza de la 40 la 100, ca să facem și noi infrastructura într-un termen rezonabil, 20-25 de ani, nu într-o sută. Cine crede, chiar și cu cei mai buni profesioniști, chiar dacă am avea o baghetă magică să facem Compania de Drumuri o instituție supereficientă, care să bage miliarde într-o piață care să poată să atragă toți banii, în cel mai fericit scenariu, dacă cineva crede că vom putea face autostrăzile mai rapid de 20 de ani, e nebun. Vorbim de o medie de 100 km anual.

Prostia și hoția atrag și mai multă prostie și hoție

În același timp, vedem că licitațiile din România devin atractive pentru firmele străine?!

Ionuț Ciurea: Licitațiile din România devin atractive în materie de infrastructură de transport, rutier și feroviar, doar pentru companiile străine de mâna a doua. Și a treia, și a patra, și a cincea.

Companiile mari, cu foarte-foarte puține excepții, adică una – există în momentul ăsta o singură companie din top 10 european prezentă în România, au fost și altele, dar au plecat. A fost ...., dar a plecat, a fost Bechtel, dar a plecat și cred că a mai fost una. În momentul ăsta există o singură companie care activează în România și este în top 10 la nivel european după mărimea businessului.

Dacă ne uităm la vecinii maghiari sau mai departe, prin Polonia – mai departe nici nu îndrăznim –, vedem mult mai multe companii din top 10 care sunt prezente pe acele piețe. De ce? Pentru că piețele sunt mult mai predictibile, au un spațiu de business mult mai puțin căpușat de interese politice, de proști și incompetenți, dar și hoți.

Și asta e poziția lor oficială. În momentul în care ai proști și hoți în piață, atragi alți proști și hoți. Vorbim de companii care nu sunt în România pentru că au o teribilă dorință de a face autostrăzi aici. Sunt aici pentru a paria pe niște contracte pe care le câștigă și apoi nu le pot duce în teren, le subcontractează, fac mai mult altceva în loc să facă construcție efectivă.

Sunt foarte-foarte puțini constructori serioși, îi numărăm pe degetele de la o mână. Mă refer la infrastructura mare de transport. Mai sunt constructori serioși din afară și prezenți în România, dar pe civile, nu pe partea de infrastructură, adică drumuri, autostrăzi, drumuri expres și căi ferate. Strict în zona asta, sunt doar câțiva constructori serioși, doar unul român, unul, din păcate, pe care îl putem considera serios, care își duce proiectele la bun sfârșit, în termen sau chiar mai repede. Și mai sunt câțiva, până în cinci. Din păcate, asta este piața...