Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


11 septembrie 2001: memoria tragediei, tragedia memoriei

11 septembrie 2001,  tragedia care a transformat America

Ceremonii solemne miine, marcînd a 20a aniversare a atentatelor de la 11 septembrie 2001, care au ucis 2.977 de persoane și au rănit peste 6.000. Președintele Joe Biden va fi prezent în cele trei locuri legate de tragedie, sudul Manhattan-ului, Shanksville în Pennsylvania--unde s-a prăbușit avionul de linie 93 al companiei United pe care teroriștii de la bord îl ținteau asupra Casei Albe sau Capitoliului--și  la Pentagon, unde ceremonia va începe la 9:45, momentul impactului care a făcut 184 de victime.  La New York comemorările demarează la 8:46,  cînd primul avion (American Airlines 11) a percutat Turnul de Nord și continuă pe tot parcursul zilei cu Citirea Numelor,  concerte și alte manifestări artistice, expoziții de fotografii și la ora apusului, 19:11, tradiționalul spectacol de lumină care va proiecta pe cer, încă o dată, Gemenii dispăruți în tragedia care a transformat America și lumea.

Corespondentul RFI în Statele Unite deslușește sensurile acestei transformări.

 

Trăim în "secolul 11 septembrie", sluțit de trauma originară a atentatelor care au lovit simbolurile puterii economice, politice și militare americane.

20 de ani au trecut de la acea oroare care a spulberat seninul unei zile perfecte de toamna și a dereglat violent echilibrul unei epoci care nu încetează să alunece, de atunci încoace,  în xenofobie, rasism,  naționalism și violență.

"Vă aud, vă  aud, restul lumii vă aude, și cei care au lovit aceste clădiri ne vor  auzi pe noi toți în curînd", 

rostea prin portavoce,  de pe ruinele Gemenilor din sudul Manhattan-ului,  președintele Bush Jr.  În seara acelei zile tragice, președintele spunea, în discursul solemn către națiune, că "America este  cel mai luminos far al libertății și șansei; nimeni nu va stinge această lumină ".

Rigorile răzbunării și anti-terorismului au stins-o din interior.

Au venit, într-o cadență implacabilă, monitorizarea industrializată, tortura legalizată, etatizată,  ca mijloc de combatere a terorismului, aventurile militare din Afganistan și Irak. 

"Ceva s-a rupt în America, ceva a luat-o razna după atîția ani de război" nota jurnalistul Dexter Filkins în "Războiul Etern". Trauma atacului fundamentalist a născut monștri.   "Subtextul grotesc al nativismului și rasismului a izbucnit la suprafața politicii americane",  explica Spencer Ackerman în recentul sau volum "Domnia Terorii". Relativismul moral a condus la obnubilarea reperelor. "Xenofobia și bigotismul,  stirnite de praful clădirilor căzute s-au metamorfozat în patologii nativiste.  Narațiunile anti-imigraționiste, rasiste ale abandonului și trădării,   de la Sarah Palin la Donald Trump, extremismul de dreapta de la Charlottesville la asaltul  asupra Capitoliului au șubrezit fundamentul democrației americane",  observa Frank Rich în revista New York.  Eludarea adevărului, dregerea statisticilor, "realitățile alternative" exersate în Afganistan și Irak s-au infiltrat în America,  ajungînd la paroxism în epoca Trump. De la incompetența, nepotismul și grandomania "vice-regelui" Paul Bremer de faimă irakiană la reflexele autoritare ale fostului președinte diferența e doar  de nuanță și geografie.

"La sfîrșitul Războiului Rece am decretat sfîrșitul istoriei, am conchis că viitorul ne aparține, că democrația liberală va triumfa peste tot în lume. Dovezile că așa ceva n-o să se întîmple abundau înainte de 11 septembrie 2001;  acea tragedie a confirmat-o. Ne-am lansat atunci în enorma nebunie care s-a numit "războiul împotriva terorismului".  Conflictele din Afganistan și Irak au scos în relief dimensiunile acestei nebunii; sfîrșitul lor mai puțin decît onorant ne somează să regîndim rostul nostru  ca națiune, să adoptăm o altă postură militară, să renunțăm la iluzia că lumea poate fi refăcută pre chipul și asemănarea Americii",

opina Andrew Bacevich, profesor de istorie și relații internaționale la universitatea Boston.

Sfîrșitul haotic al "exercițiului colonialist", civilizator din Afganistan a spulberat această iluzie.  Luni, 30 august, la orele locale 23:29, ultimii doi oficiali americani, comandantul diviziei a 82a aeropurtată, generalul-maior Christopher Donahue, și ambasadorul ad-interim Ross Wilson,  părăseau Kabul-ul  la bordul unui avion de transport C-17, lăsînd pe mîinile talibanilor victorioși o țară la fel de săracă și coruptă cum era în zilele elanului anti-fundamentalist din toamna lui 2001.

"E imposibil de înțeles ce-a greșit America după 11 septembrie--panica, hubris-ul, minciunile, războaiele fără sfîrșit, cele două decenii de deteriorare națională--fără a înțelege plaga  psihologică, șocul, grozăvia celor 2,977 de morți,  a sutelor de mii de vieți marcate indelebil și a celor fără număr cărora li s-a răpit șansa de a  exista",  scria eseistul George Packer.  Cei 19 sinucigași Al-Qaeda au semănat moarte la Pentagon, pe un cîmp din Shanksville, în Pennsylvania, și în sudul Manhattan-ului. Prăbușirea Gemenilor de nord și apoi sud a făcut praf și pulbere 2.753 de vieți. 1.106 victime n-au fost încă identificate, dar procesul continuă, încetinit de cruzimea timpului și de pandemie. Ultimele două identificări, primele din 2019, au fost anunțate la începutul acestei săptămîni: Dorothy Morgan și o persoană a cărei familie a ales anonimatul. Rămășițele identificate dintre cele 22.000 aflate sub analiza genetică a Laboratorului newyorkez de medicină legală sunt restituite într-un pachet sigilat marcat cu un drapel american. "11 Septembrie e poate una dintre cele mai documentate calamități ale istoriei, dar în ciuda kilometrilor de imagini  care ne-au trecut prin fața ochilor nu știm practic nimic despre ultimele momente din viața victimelor individuale . E ciudat cum un eveminent atît de public rămîne un mister atît de dureros",  consemna Jennifer Senior într-un emoționant portret jurnalistic--publicat în The Atlantic-- al unui destin frînt, cel al tînărului de 27 de ani atunci Bobby McIlwaine, și al unei familii rămase să se lupte cu amintirile și misterele.

Este, acest exercițiu memorialistic, esența celor două decenii care au trecut de cînd Bobby McIlwaine și alte mii de ființe umane au trecut violent în neființă. Ce s-a făcut în numele și amintirea victimelor a re-definit America,  răscolindu-i pasiunile primare, demonii izolationisti, rasiști, anti-democratici, dar și noblețea idealurilor sale sociale și politice.

"Să sperăm că vom avea o politică externă moderată, cu accent pe democrație,  nu intervenționism. Americanii încep să înțeleagă, și e un semn bun, că înainte de a construi democrații în țări străine trebuie să se îngrijească de propria democrație, serios periclitată",

puncta editorialista  Katrina vanden Heuvel.