Germania: Un institut radical de dreapta, intrat în vizorul autorităţilor

Institutul pentru Politică de Stat (Institut für Staatspolitik – IfS), coordonat de Götz Kubitschek, este un aşezămînt extremist de dreapta. Calificarea aparţine Oficiului Federal pentru Protecţia Constituţiei (Verfassungsschutz), precum se numeşte Serviciul de Informaţii Interne din Germania.

În raportul serviciului (pp. 66-70) din land-ul federal răsăritean Saxonia-Anhaltină, dat publicităţii marţi, se precizează şi de ce această fabrică de gîndire a cercurilor dreptei germane poate fi etichetată drept extremistă. Asemenea unor organizaţii similare, Institutul acţionează sub forma unei „reţele informale” care răspîndeşte idei „antiliberale şi antidemocratice” şi militează pentru „o revoluţie culturală a dreptei”.

Institutul oferă altor organizaţii – ca Noua Dreaptă sau Mişcarea Identitară – un loc de întîlnire şi mijloacele de instruire doctrinară. În baza acestor constatări, Institutul (IfP), înfiinţat de Götz Kubitschek în anul 2000, va fi supravegheat cu mijloace specifice de către serviciul secret intern.

”Etnopluralism”

În raport se reţine că Institutul propagă o ideologie extremistă de dreapta. Nucleul acestei ideologii este aşa numitul „etnopluralism”, tributar unei perspective rasiste şi biologiste, inspirată şi din scrierile teoreticiceanului francez de dreapta, Alain de Benoist.

În conformitate cu această doctrină, oamenii din Asia sau Africa sînt inferiori europenilor albi. Pe de altă parte, „etnopluraliştii” susţin teza că naţiunile trebuie să trăiască numai în interiorul unor state naţionale omogene.

De la această concepţie s-a desprins şi sloganul „Europa patriilor”, preluat şi de unii politicieni conservatori, respectiv eurosceptici. În acelaşi timp, sloganul e folosit şi de către dreapta radicală care se inspiră din tezele francezului Alain de Benoist sau germanului Armin Mohler (1920-2003).

Întîmplător, canalul de televiziune franco-german ARTE a difuzat tot marţi două documentare despre Noua Dreaptă şi despre scriitorul ultraconservator, extrem de controversat, Ernst Jünger, în care s-a vorbit pe larg şi despre Götz Kubitschek şi Institutul său, dar şi despre Armin Mohler (autorul cărţii „Revoluţia conservatoare”, 1972) şi Benoist.

(Versiunea franceză a documentarului poate fi accesată pe internet: Le Pen, Jünger et la Nouvelle Droite; versiunea germană: Die alte Neue Rechte; documentarul despre Jünger, versiunea franceză: L’écrivain Ernst Jünger; versiunea germană: In den Gräben der Geschichte.)

Kubitschek, eminenţa cenuşie a Institutului, deţine şi editura Antaios şi scoate revista „Secession”. Tot el organizează seminarii, conferinţe şi dezbateri la care participă reprezentanţi ai dreptei radicale din Germania şi invitaţi din străinătate.

Elogii aduse scriitorului Hans Bergel, născut în România

Una din conferinţe, ţinută astă vară, a fost dedicată scriitorului german, originar din România, Hans Bergel, care fusese condamnat politic, în 1959, la Braşov. În revista „Secession” au apărut şi texte semnate de Bergel, în care acesta şi-a exprimat admiraţia pentru teoriile lui Mohler.

În cursul conferinţei, Bergel fusese elogiat pentru vederile sale ultraconservatoare, exprimate în scrieri care tocmai de aceea – sublineau organizatorii – sînt ignorate de opinia publică din Germania.

Tot atunci, Kubitschek a povestit că la începutul anilor 1990 a călătorit de mai multe ori în România şi a intenţionat să cumpere o casă într-o localitate din Transilvania, pentru a se stabili acolo. Ulterior a achiziţionat o casă în răsăritul Germaniei, la Schnellroda, unde astăzi se află sediul Institutului de Politică de Stat (IfP) şi redacţia editurii Antaios (unde, între altele a fost publicată şi monografia lui Florin Ţurcanu dedicată lui Mircea Eliade. Ediţia în limba română a apărut la Bucureşti, în 2003, sub titlul: Mircea Eliade. Prizonierul istoriei).

Deşi nu este membru al partidului naţionalist-autoritar, Alternativa pentru Germania (AfD), Kubitschek este un apropiat al formaţiunii şi prieten cu unii dintre lideri. Într-un text teoretic, el a rezumat în 10 puncte doctrina AfD. Punctul 7 sintetizează foarte clar linia ideologică primară a partidului şi exprimă foarte bine şi doctrina Noii Drepte internaţionale şi cea a adepţilor „iliberalismului” din răsăritul Europei:

Din punct de vedere doctrinar, scria Kubitschek (în aprilie 2017), AfD-ul „se află pe linia următoarelor tradiţii: anti-iluminism, mişcare naţională, revoluţie conservatoare şi rezistenţă antinazistă conservatoare, civism curajos, creştin-democratism din perioada Adenauer şi stare de spirit ca-n anul 1989”.