Polonia construiește un zid la granița cu Belarus

Numărul zilnic al încercărilor de trecere ilegală a frontierei Poloniei cu Belarusul se ridică în medie la 600 de cazuri. Conform statisticii la zi, în medie un număr de 100 de imigranți reușesc să treacă de cordonul de protecție format de grăniceri, poliție și armată, și să se deplaseze prin varii metode până în Germania.

De-a lungul frontierei de 418 km între Polonia și Belarus, în păduri și zone mlăștinoase sunt blocați între 5000 și 6000 de imigranți din peste 20 de țări din Africa, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Asia de Sud-Est. Alte câteva mii sunt și la granița cu Lituania și Letonia.

Asociațiile non-guvernamentale care încearcă să monitorizeze situația din zona supusă regimului de urgență estimează că 40% din imigranți sunt minori. În aceste condiții, amploarea crizei umanitare, care se agravează pe zi ce trece, și pe măsură ce tot mai multă informație se strecoară în sfera publică, devine în sine un subiect public care ridică temperatura social-politică și mai mult.

La aceste voci, se adaugă și cele din Germania, în special ale autorităților germane, care au înregistrat un număr de peste 4500 de imigranți care au ajuns ilegal pe teritoriul Germaniei de la începutul lunii septembrie. În mod cât se poate de evident, acești imigranți sunt obiectul traficului ilegal prin Polonia.

Control la graniță

În aceste condiții, autoritățile locale de la granița polono-germană au început a pune problema controalelor și filtrelor de securitate la graniță. De partea lor, mass media poloneze se întreabă dacă starea de urgența de la frontieră, prelungită recent până în luna decembrie, mai are vreo justificare.

Duminica trecută, în Varșovia și Cracovia, mii de oameni, la îndemnul mai multor asociații umanitare, s-au mobilizat pentru a protesta împotriva guvernului. Marșurile de protest au avut steaguri sub formă de folii termice și slogane ca ”Opriți torturile la graniță” sau ”Primesc imigranți, dau rasiști la schimb”. Nici organizațiile de extremă dreapta nu stau pasive. Contra-proteste, deși mai mici ca amploare, au loc sporadic în orașele poloneze.

Această stare de polarizare, acolo unde circa 52% din polonezi aprobă acțiunile guvernului la graniță, în timp ce un procent similar de 52% manifestă empatie față de imigranți și se declară tot mai vocal împotriva așa-numitei metode push-back sau împingerea înapoi pe teritoriul Belarusului, a devenit la ordinea zilei. Anume acest efect a fost scontat de regimul Lukașenko, și, iată, rezultatele sunt evidente: Polonia a devenit în ultimele două luni divizată și mai mult pe seama gestionării imigranților ademeniți de Belarusul lui Lukașenko la graniță și transformați în instrumente geopolitice de migrație ilegală.

Încă un zid la frontiera externă a UE

Forțele de grăniceri, ale armatei și ale poliției mobilizate de-a lungul graniței nu se confruntă doar cu problema reținerii imigranților și trimiterii forțate înapoi în Belarus. Problema este agravată atunci și acolo unde acești imigranți, după ce sunt trimiși sau împinși forțat peste linia de delimitare a graniței, încearcă în mod repetat pe parcursul a mai multor săptămâni să revină pe teritoriul Poloniei pentru a solicita azil sau ajutor umanitar. Situația se aseamănă în mod sinistru cu un ping-pong umanitar.  

Așadar, marea majoritate a acestor imigranți sunt transformați în arme biopolitice de către regimul lui Lukașenko. După ce sunt aduși pe calea aerului la Minsk și apoi transportați la frontieră, imigranții sunt privați de resurse bănești și chiar lăsați fără acte pentru a nu mai putea să se întoarcă înapoi.

Este o schemă perfidă pusă la punct de KGB-ul belarus. După ce rămân blocați la frontiera cu Polonia, sau chiar în zona regimului de urgență de pe teritoriul propriu-zis al Poloniei, aceștia sunt aruncați în situații de disperare extremă. Înfometați, la limita capacității de supraviețuire, sutele și miile de imigranți stau la mila grănicerilor și, în cazurile ceva mai fericite, a sutelor de activiști care încearcă să le acorde asistență umanitară și juridică.

Însă această stare de fapt nu contribuie la soluționarea acestei crize umanitare generalizate. Până în prezent au fost înregistrate șase decese, existând teama că prin păduri și mlaștini numărul de cadavre ar putea fi mult mai mare.

Datoria creștină

Săptămâna trecută guvernul polonez a aprobat în baza unui amendament de lege construcția unui zid la granița cu Belarus. Vice-premierul pe probleme de securitate, Jarosław Kaczyński, a declarat că drept modele pentru această barieră vor servi zidurile de la granițele dintre Ungaria și Serbia, sau Grecia și Turcia.

Bugetul aprobat pentru acest zid este de 300 de mln de euro, și se presupune că pe perioada construcției acestui zid, regimul de urgență va trebui prelungit probabil până în primăvară. Ne putem aștepta, astfel, ca starea de criză de la granița cu Belarusul să se prelungească pe o perioadă nedeterminată.

În condiții de iarnă, care deja începe în nord-estul Poloniei, ne putem aștepta și la creșterea exponențială a deceselor. Pe acest fundal, se pune problema moralității acelor oficiali polonezi care pe de o parte, nu-și închipuie viața fără datoria creștină de a frecventa mesa de duminică, iar pe de altă parte, invocă rațiuni de stat atunci când le sunt arătate imagini cu copii istoviți sau abandonați în pădurile poloneze de la graniță cu Belarus.