Marius Manole, la RFI: În Parlament e circ pe timpul și pe viața noastră. În capul meu încolțește ideea să intru în politică

Marius Manole: Cred că și pentru mine și pentru foarte mulți dintre români se vede foarte rău. E ceva absolut incredibil. Nu aș fi crezut că în România după 30 de ani de la revoluție putem să asistăm la așa ceva. Avem patru partide mari și late. Niciunul nu își asumă nimic. Și avem un președinte aproape absent, care mai mult a încurcat decât a descurcat. E mai mult un război al orgoliilor decât un război pentru țară, pentru oameni în timp ce oamenii stau în frig și mor în spitale. Azi avem 570 de morți (n.r. marți). În Parlament e circ pe timpul și pe viața noastră.

Reporter: Vi s-a propus postul de ministru al Culturii. Asta a scris presa inițial. Dumneavoastră ați confirmat. Apoi, chiar că ați fi acceptat. În final, a fost propus un alt nume. Cum ați simțit dumneavoastră bâlbâiala referitoare la propunerea dumneavoastră la ministerul Culturii? V-ați simțit ofensat sau dezamăgit?

MM: Nu mă simt nici ofensat și nici dezamăgit pentru că nu am orgoliul ăsta. Se purtau niște discuții. Eu am fost luat în discuție pentru ministerul culturii. Era doar o propunere. Pe lângă mine mai erau alte nume, Iulian Bulai, Iulia Popovici. Știam că sunt o propunere care a fost dezbătută. Nu am fost acolo, dar am înțeles că s-a discutat cam două ore. Cred că ministerul Culturii nu a beneficiat vreodată de atâta timp alocat într-o ședință de partid. Mă bucură că s-a întâmplata asta. Înseamnă că a contat. Nu mă simt ofensat deloc. Nu am orgoliul ăsta. Nu îmi doresc neapărat o funcție. Eu am ce face în viață.

Rep: Sunteți și ați fost independent de tot ceea ce înseamnă politică. Aveți în viitor planuri de a vă alătura oficial USR? Vă întreb pentru că a venit această luare a dumneavoastră în calcul pentru portofoliul Culturii.

MM: Mult timp am crezut că politicul nu e treaba noastră. Se pare că nu e de ajuns. Se pare că fără o implicare adevărată, reală, nu reușim să schimbăm lucrurile. Până acum la ministerul Culturii, în afară de vreo doi, trei miniștrii care aveau ce căuta acolo, am avut numai miniștrii care nu știau despre ce e vorba în ministerul ăla. Nici măcar cât știu eu sau Iulian sau alți colegi de-ai noștri care măcar funcționăm în sistemul ăsta și știm cu ce se mănâncă. Drept pentru care în capul meu încolțește ideea că ar trebui să fiu în interior ca să pot să rezolv ceva. Să am un cuvânt de spus și să pot să lupt pentru lucrul ăsta. Vin dintr-o meserie pe care, zic eu, mi-am făcut-o bine. Cred că știu niște lucruri despre asta. Nu sunt pregătit pentru ministerul culturii. Sigur că asta se poate învăța. Dacă o să îmi aloc timp o să fac asta. Da, mă bate gândul. Încă nu sunt convins. O să am o discuție cu liderii USR și o să văd dacă merită să mă implic, dacă cineva este dispus să meargă cu mine și să lupte de-adevărat.

Rep: Ar fi singura formațiune politică alături de care v-ați înhăma la tot ceea ce înseamnă lupta de pe scena politică?

MM: Da, pentru că am încredere. Știu oameni capabili acolo. Pare că tot timpul acolo e un scandal dar asta pentru că nu există o direcție de partid atât de clară cum are PNL sau PSD, un șef care dacă a zis da e da, dacă a zis nu e nu. Dar da, sunt oameni în care am mare încredere în USR.

Rep: Aveți un mesaj pentru politicieni în general, domnule Marius Manole? Referindu-ne la criza politică din acest moment, pare că pentru ei asta este mai important de rezolvat. Și jocurile politice sunt înaintea lucrurilor care contează pentru oameni, criza sanitară și cea energetică despre care vorbeam...

MM: La noi în România, în general, politica așa s-a făcut. Nu s-a făcut niciodată în interesul oamenilor. Acolo oamenii nu știi cum ajung. Apropo de asta este marea mea curiozitate pentru că tot m-ați întrebat dacă vreau să intru în politică. Eu vreau să intru în politică să înțeleg unde se blochează lucrurile, unde pierzi controlul, unde nu mai contează oamenii care te-au ales, care te-au votat, care te-au trimis în Parlament sau în Guvern și unde apare doar interesul propriu sau nebunia puterii. Habar n-am. Vreau să văd dacă lucrul ăsta se întâmplă cu adevărat, când și cum se întâmplă și dacă aș putea să fiu cu mințile întregi astfel încât să nu uit niciodată că am fost trimis de niște oameni acolo ca să lupt pentru ei. Asta le și spun politicienilor, cu atât mai mult în perioada asta în care oamenii mor în spitale, în care avem o iarnă grea în față. Să își amintească că viețile oamenilor contează, depind de cum administrează ei țara asta. Am senzația că pentru ei ăsta e un joc, e un desen animat. Nu e un desen animat. Nu e nimic. E chiar despre oameni și despre viața lor.

Ascultă: