Lukașenko escaladează conflictul hibrid la granița cu Polonia

În acest moment, suntem abia la aproximativ 24 de ore de la escaladarea crizei hibride prin intermediul imigranților. Încă nu avem o imagine completă a ceea ce s-ar fi putut întâmpla în această noapte, dar e cât se poate de clar că suntem într-un moment de cotitură.

În orele ce urmează, va fi mai ușor de înțeles dacă pe timp de noapte s-a reușit crearea de breșe la frontieră, dacă grupuri de imigranți au reușit să treacă de zona de securitate de 3 km și dacă s-a vărsat sânge în noaptea ce tocmai a trecut. Asemenea actualizări sunt foarte posibile, deoarece, conform mai multor observații și relatări oferite de instituțiile poloneze de stat, printre imigranți există grupuri de provocatori din rândul KGB-ului belarus, care îi ajută pe imigranți să treacă fraudulos granița.

În săptămânile precedente a fost observată o acumulare sporită de imigranți în Minsk. Mulți au interpretat această acumulare de imigranți, care dormeau prin gările, parcurile și străzile centrale ale Minskului, drept un semnal că Lukașenko pierde controlul asupra fluxului de imigranți pe care regimul său l-a organizat în ultimele luni. Estimările cu privire la numărul acestei acumulări diferă, însă ar putea fi vorba de cel puțin 10.000 de imigranți, adică un număr dublu față de cel care deja se estimează că ar fi fost dispersat la granița Belaruslui cu cele trei state UE – Polonia, Lituania și Letonia.  

Iată că ieri am primit răspunsul la întrebarea dacă Lukașenko a pierdut sau nu controlul asupra fluxului de imigranți din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud. Faptul că în ultimele două săptămâni, zilnic pe aeroportul din Minsk aterizau 55 de aeronave din Orientul Mijlociu, semnalează un plan bine gândit de ridicare a mizei în conflictul cu Uniunea Europeană. Iar ce am văzut ieri, este doar prima ”grupare” de imigranți dintr-un bazin de recrutare mult mai mare acumulat în Minsk.

Mai întâi de toate, schimbarea de tactică se manifestă prin dublarea sau chiar triplarea numărului de imigranți.  În egală măsură, s-a schimbat geografia conflictului prin faptul că imigranții nu mai sunt dispersați de-a lungul frontierei, ci concentrați într-un singur punct.

Prin această schimbare tactică, regimul lui Lukașenko a reușit imediat să amplifice efectul mediatic asupra statelor membre UE din prima linie. La Varșovia în doar câteva ore nimeni nu mai vorbea despre altceva decât despre cei aproximativ 1000 sau 1500 de imigranți care brusc au fost masați compact în apropierea punctului de frontieră Kuźnica Białostocka - Bruzghi.

Guvernul Morawiecki a format imediat o celulă de criză, iar de-a lungul frontierei de 420 de km cu Belarusul au fost puși în alertă un număr de 12.000 de trupe din diferite instituții de forță. Totodată, punctul de trecere al frontierei deja menționat a fost închis în această dimineață.

Ce urmărește Lukașenko prin această escaladare?

De ceva vreme în culisele cancelariilor europene, dar și la Washington, se negociază cel de-al cincilea pachet de sancțiuni. Se consideră că acest nou pachet va cauza grave pierderi economice, dar, și la nivel personal, la nivelul critic al înalților servitori ai regimului dictatorial de la Minsk, sunt așteptate sancțiuni usturătoare.

Negocierile asupra acestui pachet de sancțiuni ar trebui să fie finalizate pe 15 noiembrie la Consiliul miniștrilor de externe a Uniunii Europene. În mintea dictatorului belarus, din câte se pare, UE ar trebui să se sperie de fluxul de imigranți și, sub presiunea acestei noi escaladări, să facă un pas înapoi.

Dar mai există un nivel de operaționalizare a acestui conflict hibrid. Sursele sale, conform multor observatori polonezi, dar și belaruși, ar fi la Moscova. Conform acestor voci, ceea ce urmărim începând cu această săptămână ar putea fi doar o etapă premergătoare dintr-un plan mult mai complicat de privare a regimului Lukașenko de suveranitatea care i-a mai rămas după recentul acord asupra aprofundării integrării Belarusului în Rusia prin așa-numitul ”Stat Comun Rusia-Belarus”.

Conform acestei interpretări, în câteva săptămâni de criză acută a migrației, Kremlinul ar putea intra activ în joc, înlocuindu-l pe Lukașenko la capătul acestui vector de conflict. Sub pretextul apărării aliatului său, Vladimir Putin ar putea trimite grăniceri și polițiști ruși la frontiera polono-belarusă. Iar culmea ar fi ca, în unele capitale europene, un asemenea scenariu să fie considerat acceptabil, pe fondul unui dictator belarus care a pierdut orice contact cu rațiunea și cu realitatea.