Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Suedia: Un prim-ministru demisionează în ziua numirii sale

cel_bun._suedia._cu_sau_fara_prim-ministru.jpg

Magdalena Andersson, prima femeie - prim ministru din istoria Suediei, dar... doar pentru câteva ore
Sursa imaginii: 
AFP via rfi.fr

Ultimele 24 de ore au fost probabil printre cele mai surprinzătoare din istoria politică a Suediei. Un nou prim-ministru a fost ales, dar cum două partide s-au răzgândit ulterior, el deja nu mai este în funcție. Corespondentul RFI în Suedia, Constantin Drăgan, ne spune întreaga istorie.

A fost întâia femeie prim-ministru și, tot pentru prima dată în istoria țării, întâiul ocupant al acestei funcții pentru doar 7 ore și jumătate. Vina pare că aparține unui partid care o susținea, dar care a plecat din coaliție după ce s-a supărat tare pe un alt partid care nu și-a ținut promisiunea de a vota un buget pentru care se înțeleseseră. Nu a făcut-o pentru că nu vroia cu niciun preț ca o a treia formațiune politică să aibă un cuvânt de spus.

Dacă n-ați înțeles nimic, nu vă faceți griji. E probabil cea mai mare încurcătură cunoscută din politica suedeză. Una cu declarații, orgolii, și dorințe de a juca un rol principal cam din toate părțile. Unde mai pui că totul s-a petrecut ieri.

 

Dar, să începem cu începutul…

La sfârșitul lunii august Stefan Löfven, prim-ministrul suedez a anunțat că va părăsi funcția pe 10 noiembrie și că, în același timp, va pleca și din fruntea Partidului Social Democrat. A spus că nu e o decizie ușoară, dar e una corectă. Anunțul a fost destul de surprinzător fiindcă până de curând era văzut ca o persoană care nu avea intenția să lase puterea din mână, după 7 ani în care a rămas în frunte chiar dacă partidul lui a pierdut alegerie, iar el a fost ulterior chiar și demis printr-o moțiune.

S-a speculat atunci că poate fi vorba despre un calcul înaintea alegerilor din 2022 pe care, dacă tendințele se confirmă, social democrații par a le pierde. Mai ales că semnificativ de mulți membri ai partidului au început să plece la Partidul de Stânga (fostul Partid Comunist)  pe motiv că formațiunea a devenit cam prea de dreapta pentru gustul lor.

În acest fel a intrat în scenă Magdalena Andersson, ministra de finanțe în cabinetul Löfven căreia i s-a propus să ocupe funcția de prim-ministru ce urma să devină vacantă. Pe lângă certele ei calități, ea marca și un precedent, acela de a deveni prima femeie pe această poziție.

 

Buget de stânga, buget de dreapta...

Problema este că un prim-ministru are nevoie de voturi în Parlament, un lucru nu tocmai ușor de obținut dacă ne gândim că partidul care o susține e minoritar. Așa că au pornit negocierile: pe doctrine, pe măsuri, pe principii. Fiecare membru al coaliției a dorit să primească în schimb ceva, însă ieri dimineață totul părea a fi în regulă. Madgalena Andersson a câștigat la limită, votată fiind de o coaliție formată din partidul ei, împreună cu cel de Mediu. Partidul de Stanga și cel de Centru nu au votat pentru, dar nici împotrivă.

Acesta ar fi fost un final fericit al poveștii, dacă, după alegerea prim-ministrului nu ar fi trebuit votat și un buget. În pozițiile posibil câștigătoare se aflau bugetul de stânga al noului guvern și bugetul de dreapta, susținut de partide printre care se numără și Democrații Suedezi, văzuți îndeobște ca o formațiune de extremă dreapta.

Ei bine, centriștii s-au răzgândit. Și, în loc să voteze bugetul de stânga, așa cum stabiliseră, au votat un buget propriu, fără vreo șansă de câștig, doar pentru nu li s-a părut potrivit că foștii comuniști să joace vreun rol în împărțirea banilor. Însă asta a înclinat balanța, iar bugetul învingător a fost cel de dreapta. Altfel spus, coaliția de stânga ar fi trebuit să guverneze cu un buget de dreapta, în care chiar și extremiștii au avut un cuvânt de spus.

Este ceea ce Partidul de Mediu nu a putut suporta și a declarat că se retrage din coaliție pentru că nu își poate imagina cum ar putea să colaboreze cu o formațiune precum Democrații Suedezi care sunt foarte la dreapta.

Din păcate, asta a marcat și sfârșitul perioadei în care Magdalena Andersson a fost prima femeie prim-ministru din istoria țării. Ea a demisionat la scurt timp spunând că în ceea ce o privește este o chestiune de respect, că nu prea înțelege cum un partid cu care a căzut de acord și care a votat-o cu ochii deschiși în cursul dimineții se poate răzgândi atât de brusc. În plus, a declarat că nu vrea să fie prim-ministrul care nu mai are susținere din partea tuturor celor din coaliția care a propus-o.

 

Dar... cine conduce țara?

Sigur, viitorul încă nu a fost scris și sunt șanse destul de mari ca el să fie la fel de suprinzător. E posibil că Magdalena Andersson să revină, de data asta în fruntea unui guvern format doar din membrii partidului sau. E posibil și ca alte formațiuni precum centriștii și verzii să își consulte membrii și să descopere că acțiunile lor nu au fost deosebit de apreciate. Sau poate au fost.

Se discută mult în această perioadă în Suedia despre cum Social - Democrații și-ar dori să crească pensiile cele mai mici cu 100 de euro și despre cum partidele de dreapta vor să mai reducă din taxele pe combustibil. De câteva saptamani acesta e pe locul doi în lume. Se pare că doar în Hong Kong benzina și motorina costă în acest moment mai mult decât în Suedia.

O să închei pomenind un jurnalist finlandez rămas complet confuz în urma răstunărilor de situație de ieri și care a întrebat la conferința de presă… “Bine, dar acum cine conduce țara?” I s-a răspuns imediat că tot Stefan Löfven, fostul prim-ministru care a demisionat la începutul lunii și care va rămâne în funcție împreună cu guvernul său până când partidele vor cădea la pace.

De remarcat este însă faptul că formațiunile politice suedeze nu pot fi acuzate ca nu țin cont de liniile doctrinare pentru care au primit voturi.  La urma urmelor, tot ceea ce s-a întâmplat ieri este conscința refuzului unor partide de a colabora contra naturii cu formațiuni de care totul le desparte.

 
Suedia: Un prim-ministru demisionează în ziua numirii sale