București, 21 decembrie 2021: ”Ur-fascismul” în acțiune

Cu toate controversele și necunoscutele din jurul Revoluției din 1989, ziua de 22 Decembrie rămâne una a revenirii națiunii române în Europa, de unde fusese smulsă cu forța, prin intervenția tancurilor sovietice, după cel de-al doilea război mondial.

Iată însă că aceste zile din decembrie 2021, care coincid cu împlinirea a 30 de ani de la prăbușirea Uniunii Sovietice, România a fost martora unui alt tip de protest, care vine tocmai împotriva spiritului acelui decembrie, din 1989. Un protest în contra direcției europene a României, propunând, în locul unei societăți deschise, libere și solidare, un model bazat pe violență, răzbunare, irațional.

Când au luat cu asalt Parlamentul, protestatarii au strigat ”Libertate!”, ca și acum 32 de ani, dar aceasta n-ar trebui să ne inducă în eroare.

În realitate, inspiratorii manifestației au dovedit că întrunesc multe dintre elementele fascismului, așa cum le definea scriitorul și filosoful Umberto Eco, în 1995, în eseul său ”Ur-Fascismul”.

Ciudata combinație de creștinism și Zamolxe

De exemplu, o îmbinare stranie de tradiționalism și ocultism. Găsim în arsenalul lor simboluri creștine amestecate cu cele păgâne, pe care ei le prezintă drept dacice, dar care sunt puse în mod serios la îndoială de orice istoric care se respectă.

Vin apoi credințele iraționale în tuneluri magice sub Munții Bucegi, piramide energetice sau leacuri-minune din plante, care vindecă toate bolile. Toate, impregnate de o nostalgie a ceaușismului, regim văzut ca un apogeu al suveranismului, naționalismului și autarhiei.

Vine apoi respingerea modernismului, teama întunecată față de orice progres al științei, de la vaccinuri la rețelele 5G.

Obsesia pentru complot este o altă caracteristică a ”Ur-fascismului”. În viziunea lor, totul este urmarea unui complot – pandemia, vaccinarea, Uniunea Europeană sau cardurile bancare.

Atenție însă la frustrarea socială! Așa cum scria Umberto Eco, una dintre trăsăturile tipice ale fascismului a fost ”apelul către o clasă de mijloc frustrată, o clasă suferind de o criză economică sau sentimente de umilință politică”.

Restricțiile din timpul pandemiei au generat, într-adevăr, multe greutăți, au afectat grav afaceri, au amputat venituri, au dat peste cap viețile oamenilor. Unii vor vrea să tragă un profit politic din toate acestea.

Dar poate aspectul cel mai pregnant, care trimite la trăsăturile fascismului, este pretenția acestor mii de manifestanți că reprezintă poporul, că acționează în numele acestuia. Societatea, evident, este cu mult mai diversă. O parte a ei este, într-adevăr, compusă din antivacciniști și adversari ai restricțiilor, dar în niciun caz ei nu reprezintă poporul. Nimeni nu le-a conferit dreptul de a vorbi în numele tuturor.

Și totuși, protestul este parte din democrație

Desigur, protestul face parte din peisajul democrației. Chiar și atunci când degenerează. Nu este pentru prima dată când se întâmplă aceasta, în România sau în alte părți. Iar cei vinovați pentru violențe pot răspunde individual, există legi pentru așa ceva.

Dar caracterul ur-fascist al protestului din 21 decembrie, în contrast cu ce s-a întâmplat acum 32 de ani, rămâne o temă de meditație. Și un avertisment că libertățile și democrația nu sunt un dat câștigat pentru totdeauna, dacă nu avem grijă de ele.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica