Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Myanmar, un an de la lovitura de stat. Opoziția democratică speră încă în victorie

birmania_myanmar_soldati.png

Soldați din Junta birmaneză, la Yangon, Myanmar, 15 februarie 2021
Sursa imaginii: 
REUTERS - Stringer via rfi.fr

La 1 februarie a.c., Republica Uniunea Myanmar marchează un an de la lovitura de stat întreprinsă de junta militară, în frunte cu comandantul șef, Min Aung Hlaing. Cu această ocazie, Rezistența împotriva juntei a cerut populației să respecte o „zi de reculegere”, rămânând acasă pentru a-și exprima nemulțumirea  în mod pașnic, scrie corespondentul rfi.fr din capitala Yangon.

Nu este prima oară când se organizează o astfel de acțiune după lovitura de stat, iar scenariul este mereu același: între orele 10 și 16, cetățenii rămân în casă, străzile pustii, iar magazinele închise. O imagine neobișnuită într-un oraș de dimensiunile Yangonului, obișnuit cu blocajele din trafic, claxoanele autobuzelor și numeroasele piețe stradale.

Ne-am aștepta ca grupurile de rezistență armată, dintre care unele operează în Yangon, să profite de absența civililor pentru a ataca instituțiile poliției sau juntei. Dar străzile rămân goale iar soldații supraveghează totul. În timpul ultimei ”zile a tăcerii”, pe 10 decembrie anul trecut, un fotograf independent, Soe Naing, a fost arestat în timp ce făcea poze cu străzile goale, apoi a fost ucis în arest. Așadar liniștea de pe străzi este de înțeles....

În mod ideal, oamenii și-ar dori să se marcheze cumva data de 1 februarie, un atac al rezistenței în această zi ar transmite un mesaj cu rezonanță puternică, anume că la un an de la lovitura de stat, junta încă nu deține controlul total asupra țării. Totuși, persoanele cu care am vorbit se tem de repercursiuni:

Sid Ko Naing Tun, rebel din Kachin Independence Army:

”Unul dintre evenimentele declanșatoare pentru mine a fost când am urmărit cum o fată de 18 ani, care nu se putea apăra, era torturată și bătută de soldați. Nu am putut face nimic ca să o ajut. Am înțeles că dacă soldații dețineau arme, trebuia să am și eu, ca să pot riposta. La antrenamentul din armata etnică rebelă am urmat un protocol foarte strict, asemănător standardelor militare, trebuia să ne menținem paturile curate și bine făcute, eram obligați să bem un litru de apă în fiecare dimineață și trebuia să facem exercițiile fizice chiar și pe ploaie. Este o vorbă pe care am auzit-o des în rândul camarazilor, « Nu ne avem decât pe noi înșine, ne putem baza doar pe propria persoană». Acesta este adevărul. În 2021, ne-am pregătit mult, în mânuirea armelor, prin deprinderea tacticilor militare și o grămadă de lucruri utile. În 2022, vom ataca, nu ne mai rezumăm doar la apărare”.

Junta nu controlează totul

La un an de la lovitura de stat, se pare că rezistența armată câștigă teren, lucru despre care se poate citi atât în ziarul de propagandă al juntei, cât și în publicațiile pro-democrație. Dar este dificil de spus dacă ceea ce se scrie este real sau dacă, de exemplu, se vorbește despre o victorie a rebelilor tocmai pentru a susține moralul rezistenței.

Totuși, se poate observa că oamenii continuă să facă donații pentru a sprijini rezistența armată, că în pofida moralului scăzut la un an de la lovitura de stat, oamenii continuă să vorbească despre o victorie împotriva juntei. Un semn care demonstrează acest aspect se referă la facturile la electricitate: de la lovitura de stat, majoritatea populației a încetat să-și mai plătească facturile, pentru a tăia o sursă importantă de finanțare a juntei. Oamenii așteaptă să vină armata să le bată la ușă pentru a le cere să plătească, sau să le fie întrerupt curentul.

Viața și-a reluat cursul obișnuit, oamenii merg la muncă, restaurantele sunt pline, deși încă se aplică o interdicție de circulație într-un anumit interval orar.... O femeie din Yangon spune că nu există discuții între ea și prietenii ei care au mers pe front, deoarece fiecare înțelege poziția celuilalt - ea rămâne în oraș de unde îi poate susține financiar, în timp ce ei învață să lupte. Este o formă de complementaritate care s-a stabilit de-a lungul timpului și toată lumea consideră că reprezintă cea mai durabilă modalitate de a continua rezistența împotriva juntei.

Recunoașterea internațională a guvernului format de opoziție întârzie

Guvernul format de opoziție, aflat în exil, continuă să eforturile pentru a obține recunoașterea din partea comunității internaționale. Potrivit liderilor opoziției, aceasta este una dintre condițiile esențiale pentru victoria taberei democratice din Myanmar.

Fără recunoașterea oficială din partea organismelor internaționale a guvernului de opoziție, este imposibil ca liderii săi să ofere ajutor umanitar sau să cumpere arme, necesare în lupta împotriva juntei.

Maw Htun Aung, ministrul delegat pentru resurse naturale, face apel la țările democratice să fie mai realiste: „Nu câștigăm un război cu declarații de intenție. Atunci când operezi la nivel internațional, ai absolută nevoie de recunoaștere oficială, altfel conturile tale bancare pot fi înghețate, .... Este adevărat, guvernul central nu este în măsură să-i ajute pe tinerii luptători birmani aflați pe teren în acest moment, iar aceștia au dreptul să fie dezamăgiți, dar totul este legat și de faptul că noi nu am primit niciun sprijin din partea țărilor democratice care, deși laudă curajul poporului birman, nu ne oferă în realitate niciun ajutor concret”.

Unele instituții au inițiat proceduri de recunoaștere a guvernului civil birman, între care și Senatul francez. Totuși, pentru moment, niciun guvern nu a întreprins vreun demers oficial.

 

Traducere de Irina Șerban după articolul publicat de rfi.fr