Franța, la comanda grupului de luptă al NATO din România. „Este o decizie salutară, un câștig de securitate pe termen lung”

ACTUALIZARE: Ministrul Apărării, Vasile Dîncu, a afirmat joi că, cel mai probabil, în primăvară va fi înfiinţat grupul de luptă al NATO în România. "Am făcut un pas înainte discutând cu aliaţii mai mult, discutând pentru sprijinul formal de care avem nevoie pentru a realiza acest 'battle group' în România. Sigur că mai sunt aspecte formale, avem şi nişte termene. Noi am terminat pregătirile pentru asta, aşa cum ministerul a anunţat, deci suntem în aşteptare şi suntem pregătiţi pentru acest grup. Sunt unele detalii de factură formală care trebuie rezolvate, continuăm şi pe linia bilaterală să obţinem sprijin din partea aliaţilor, dar şi aici suntem pe drumul cel bun. În această primăvară - avem câteva termene, să vedem cum se vor respecta, nu sunt sigure - dar în această primăvară vom avea acest 'battle group', asta este speranţa noastră, şi o forţă multinaţională care se alătură Franţei în acest statut de naţiune-cadru", a afirmat Dîncu la Digi 24.

.........................................................................

Valentin Naumescu: Este o decizie salutară, o decizie remarcabilă, o decizie pe care o așteptam de câteva zile. Se vorbea deja de intenția Franței de a trimite trupe în România și de a-și asuma comanda unui grup de luptă ca națiune cadru. Prin aceste măsuri Alianța Nord-Atlantică întărește sudul flancului estic și îl aduce la nivelul de apărare pe care îl avea nordul flancului estic de mai mulți ani. Aceasta era o problemă pe care mai mulți o observasem în ultimii ani. Era o anumită diferență între apărarea avansată care exista între nordul flancului estic și cea din sud. Cred că în acest moment măsurile asiguratorii luate de aliați pe flancul estic au transmis un mesaj politic foarte ferm Rusiei, acela că pretenția de a se retrage pe aliniamentul de dinainte de 1997 este aberantă și inacceptabilă.

Reporter: Domnule profesor, cât de protejată este România în contextul mobilizării trupelor ruse la granițele Ucrainei? Cât de mult ar conta înființarea acestui nou grup al NATO în România sub conducere franceză?

VN: Este o decizie foarte inspirată. Ea marchează o schimbare de orientare strategică a Franței. În opinia mea e un lucru foarte bun că Franța începe să ia în considerare regiunea Mării Negre. Și prin extensie ne putem gândi chiar la o mai bună conectare strategică a Mării Negre de Marea Mediterană, care, oricum, de multă vreme reprezenta un centru de greutate al politicii externe franceze. Nu putem decât să salutăm contribuția Franței și în general a NATO la consolidarea sudului flancului estic. Este un câștig de securitate categoric pentru România și pentru regiunea în care ne află. Este un câștig pe termen lung pentru că eu nu cred că în acest moment România este amenințată de un război, de a fi cuprinsă într-un conflict militar, chiar dacă există această tensiune foarte mare la frontierele Ucrainei.

Rep: Dar Ucraina, domnule profesor, în ce stare de securitate credeți că se află? Va ataca Rusia? Sau va alege, până la urmă, Vladimir Putin să își retragă trupele de la graniță, Fapt care e perceput de analiști mai mult ca o înfrângere la nivel de imagine, mai ales dacă avem în vedere și costurile pe care le-a plătit Rusia pentru mobilizarea acestor trupe. Ce scenariu vedeți mai probabil în acest moment?

VN: Încă sunt mai multe scenarii posibile. Vom vedea în zilele următoare răspunsurile scrise, care înțeleg că sunt în faza de elaborare și de aprobare în acest moment, către Statele Unite și către NATO. Din acel moment vom ști mai multe despre ce tip de acțiune a decis președintele Putin să urmeze. Aș spune că suntem foarte aproape de punctul culminant al acestui conflict. Sunt mai multe scenarii. NU putem avansa doar un singur scenariu. Dar, ceea ce este comun tuturor acestor scenarii, este certitudinea că Rusia va dori să mențină presiunea asupra Ucrainei. Va dori să mențină în continuare mecanisme de control și dominație asupra Ucrainei. Sigur că dacă va putea să o facă prin mecanisme politico-diplomatice (ar face-o). De exemplu, o revenire la Acordurile de la Minsk, dar într-o interpretare rusească a Acordurilor de la Minsk. Întâi reforme constituționale de acordare a autonomiei politice regiunilor separatiste. Și apoi, eventual, s-ar putea discuta chestiunile de securitate și dezarmarea separatiștilor pro ruși. Probabil că dacă Rusia ar avea garanții că reușește să facă acest lucru fără o intervenție militară, ar alege acest tip de scenariu. Ori că vorbim despre mecanisme politico-diplomatice, ori hibride, ori, în cazul mai puțin probabil, al unei invazii pe scară largă, ceea ce este comun este că Rusia va menține în continuare presiunea asupra Ucrainei și va dori să mențină Ucraina într-o zonă de control și în sfera sa de influență, făcând tot posibilul ca Ucraina să nu se europenizeze, să nu se occidentalizeze, să nu își dezvolte democrația liberală și să nu adere la NATO. 

Ascultă: