Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Mesajul societății civile către Senat : ”Lăsați anchetele! Închideți centrele de plasament!”

3265237-mediafax_foto-ana_poenariu.jpg

Sursa imaginii: 
Mediafax/Ana Poenariu

Senatul a decis cu 75 de voturi pentru dar și 48 de abțineri înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă pentru investigarea cazurilor de abuz împotriva minorilor din centrele de plasament. Imediat după vot, crearea comisiei a fost amânată pentru identificarea unor "argumente suplimentare", la cererea PSD, a anunțat vicepreşedintele Senatului Alina Gorghiu. De altfel aceasta a cerut investigația pentru că, spune ea, în 2021, în centrele de plasament au avut loc 47 de abuzuri fizice, 13 cazuri de abuz sexual, 13 de abuz emoţional, 56 de cazuri de neglijenţă, două cazuri de exploatare sexuală, iar 131 de copii au fost traumatizaţi. Alina Gorghiu a adăugat că 40% dintre cazurile de minori dispăruţi provin din aceste centre de protecţie. Societatea civilă amintește statului că, dacă își respecta angajamentele, azi centrele erau desființate și nu mai era nevoie de anchete.

”Când am citit acest breaking news m-am gândit că e o glumă...Clar că cineva a vrut să facă o ironie...Nu e suficient că acești copii trăiesc o ironie prin întreaga suferință pe care o experimentează în aceste centre. Când am văzut asta cu 131 de copii abuzați, maltratați în centre am zis că nu corespunde cu realitatea. Doar între 2020 și 2021, 11 mii de persoane, copiii sau tineri, aflați în grija statului erau victime ale abuzurilor fizice, psihice, emoționale în aceste ”lagăre de exterminare emoțională”, cum le numesc eu”, comentează la RFI Vișinel Bălan, președintele Consiliul Tinerilor Instituționalizați. La rândul său, Georgiana Pascu, manager de proiecte în cadrul Centrului de Resurse Juridice, spune la RFI că nu înțelege rostul unei noi anchete parlamentare, după cea condusă de deputata Adriana Săftoiu, mai ales că azi aceste centre de plasament ar fi trebuit să fie istorie : în 2019 fostul și actualul ministru al muncii anunța că din ianuarie 2020 niciun copil nu va mai fi instituționalizat iar instituțiile de tristă amintire vor fi rând pe rând închise. Închiderea lor s-a amânat și, crede Vișinel Bălan, nu va avea loc atâta vreme cât faimoasele DGASPC uri, Direcții de asistență socială care controlează aceste instituții, sunt cei mai mari angajatori și sunt protejate de aceiași politicieni care pretind că vor să facă anchete ”de blitz”. ”Sistemul nu are o miză pe protecția și reprezentarea copiilor ci pe menținerea acestei situații de conflict, menținerea acestei situații în care copilul să rămână fie instituționalizat într-un centru, fie preluat din familie și dus într-un sistem de protecție care se întreține pentru că are de întreținut niște angajați. Vorbim de 32 de mii de nagajați...De ce să îl închizi? Nu. Sistemul se alimentează cu tragedia acestor copii și mai creăm comisii parlamentare de anchetă pentru că însuși Senatul are nevoie de subiecte de blitz, în timp ce copiii aceștia mor”, spune Vișinel Bălan. La rândul său, Georgiana Pascu de la CRJ spune că, nu doar conducerile DGASPC-urilor, ci conducerile celor nu mai puțin de 11 instituții de control care ar fi trebuit să semnaleze și să depună plângeri penale împotriva abuzurilor la care sunt supuși minorii din sistem ar trebui să dea niște răspunsuri. ”Cum este posbil ca toate aceste instituții de control, și pot să enumăr agențiile județene de inspecție și prestații sociale, DGASPC-urile, Agenția națională de inspecție și prestații sociale, Avocatul Poporului și Mecanismul său de Prevenire a Torturii, Consiliul pentru Combaterea Discriminării, Consiliul de monitorizare pentru implemntarea Convenției ONU pentru persoanele cu dizabilități, corpurile de control ale ministerelor, cum este deci posibil ca niciuna dintre aceste autorități să nu fi făcut public un document din care să reiasă că au documentat, investigat și sesizat organele competente cu privire la aceste abuzuri”, spune Georgiana Pascu.

În realitate, spun atât Vișinel Bălan, cât și Georgiana Pascu, nu există dosare cu condamnări grele pentru niciunul dintre abuzurile grave din centrele de plasament ci doar mușamalizări iar copiii, în special cei cu dizabilități, de cele mai multe ori nici nu pot rupe tăcerea. De asemenea, când alții o fac, inclusiv angajați, devin ținta amenințărilor și plângerilor penale. În realitate, continuă cei doi, nici poliția, nici parchetele și nici instanțele nu au pregătirea necesară să ducă la bun sfârșit aceste dosare care nu de puține ori ar duce spre rețele de trafic de persoane, cum arăta raportul parlamentar precedent. Dar, încheie amar Georgiana Pascu, acel raport nu a avut o finalitate cum probabil nici noua anchetă parlamentară nu va face altceva decât să ascundă ceea ce statul român nu a făcut până acum : ”Nu înțeleg până la urmă ce s-a întâmplat cu raportul comisiei anterioare, realizat de Adriana Săftoiu, unde a fost mult efort depus, multe audieri, un raport bine închegat, documentat, o analiză la firul ierbii...Pot doar să observ că România, în loc să-și respecte angajamntele luate, cum ar fi să se țină de strategia de închidere a instituțiilor atât pentru copii, cât și pentru adulți, să  adopte strategia națională a dizabilității, strategia pentru drepturile copilului, să-și trimită raportul la Comitetul ONU, continuă să formeze și să ne ia ochii cu aceste comisii de anchetă din care ce va rezulta? Nu știm...”