Belarus intră în război împotriva Ucrainei în timp ce belarușii se confruntă cu dictatura a doi criminali de război la pachet – Lukașenko și Putin

Încă din prima zi a războiului Lukașenko a încercat să pretindă că ”nu știa despre planurile de invazie a Rusiei de pe teritoriul Belarusului”. Evident, nimeni nu a crezut un cuvânt din declarațiile lui Lukașenko. În zilele ce au urmat, zeci de mii de militari ruși au invadat teritoriul dinspre nord de Kîiv anume de pe teritoriul Belarusului, formând cea mai numeroasă grupare de batalioane care are drept obiectiv ocuparea Kîivului. Printre acestea au fost strecurate și mici detașamente de soldați belaruși, însă nu se știe dacă aceștia au fost integrați în grupările de luptă cu acordul lui Lukașenko. Se știe că armata belarusă este la acest moment cea mai puternic capturată instituție belarusă de către Rusia.  

În același timp, tot de pe teritoriul Belarusului au fost lansate sute de lovituri cu rachete balistice și au fost aeropurtate multe unități de desant atât în direcția capitalei Kîiv, cât și a altor orașe mari sau obiective militare din vestul Ucrainei. În special este vorba despre Jitomir, Luțk sau Ivano-Frankivsk. De asemenea, atacurile aviației rusești la nord de Kîiv sunt lansate de pe teritoriul Belarusului. Astfel, a declara că Belarusul nu participă în război, așa cum a continuat până ieri Lukașenko, ar însemna o sfidare crasă a realității pe care o urmărește o planetă întreagă.

În această perioadă, adică în primele cinci zile ale războiului, toată lumea se întreba când va face Lukașenko următorul pas, adică va atesta public participarea armatei regimului său în războiul împotriva Ucrainei. În lașitatea sa, în a șasea zi a războiului, în timpul consiliului extins de securitate al Belarusului, Lukașenko nu a avut curajul să afirme ceea ce este evident din câmpul de luptă, adică nu a declarat formal și nu a argumentat de ce teritoriul Belarusului este în prezent platformă de invazie a Ucrainei, inclusiv cu trupe belaruse. Acesta a afirmat doar că de pe teritoriul Belarusului s-au produs lansări de rachete balistice în scop de prevenire a unor lovituri pe care chipurile le-ar fi planificat armata ucraineană.

În dimineața zilei de ieri, Rada Supremă a Ucrainei a făcut publică o declarație în care se vorbește direct despre participarea a până la 33 de grupuri de luptă belaruse în regiunea Cernihiv. Ce înseamnă aceste 33 de grupuri de luptă? Ei bine, la acest moment, din surse publice, nu e clar. Însă din surse ce provin din rândul diasporei belaruse din Polonia, este vorba în special despre grupuri de ofițeri belaruși din organizații care luptă cu regimul Lukașenko, pentru moment 10 grupuri de luptă din Belarus ar fi implicate în invazia de pe teritoriul Ucrainei. Aceasta ar însemna în jur de 10.000 de soldați belaruși. Alte 25.000 ar fi deocamdată ținute în rezervă concentrate în sud-estul Belarusului. Împreună, acestea însumează cam jumătate din armata de 65.000 de soldați a Belarusului.

Încercări de sabotare din partea diasporei și a belarușilor de rând

Alăturarea regimului Lukașenko la efortul de invazie a Rusiei a pus diaspora și poporul belarus per ansamblu într-o situație foarte dificilă și fără precedent în istoria sa. Belarușii nu au luptat niciodată împotriva ucrainenilor. Pentru ei este de neconceput un asemenea act. După revolta împotriva regimului Lukașenko din 2020, aproximativ 30.000 de belaruși s-au refugiat pe teritoriul Ucrainei, în special în Kîiv. Ei bine, acum aceștia au devenit ocazional ținta unei campanii de blamare din partea multor ucraineni îndurerați deja de războiul provocat de Rusia.

Însă această comunitate nu poartă nicio vină, ea fiind la rândul său oprimată de regimul Lukașenko. De exemplu, unor belaruși care au încercat să treacă frontiera în Polonia în zilele trecute li s-a refuzat acest drept. Există cazuri documentate în care aceștia au fost îndemnați să se întoarcă în Belarus. În mediile sociale a început o campanie de blamare a belarușilor. Este o situație ideală pentru propaganda rusească care deja o speculează pentru a certa cele două popoare, foarte apropiate cultural și lingvistic.

Lidera opoziției belaruse, Sviatlana Țihanouskaia a îndemnat belarușii din țară la nesupunere civică și sabotare a autorităților centrale. Aceasta a îndemnat belarușii, de exemplu, să distrugă infrastructura care servește la transportul militarilor. Există deja cazuri când belarușii produc pagube pe căi ferate, în gări și noduri de transport, în pofida faptului că, chiar și un simplu protest în stradă îi poate costa libertatea pentru mulți ani. Asociația de hackeri belaruși denumită ”Kiber-Partizanî” a atacat în repetate rânduri sistemul electronic de transport producând lungi ore de haos în sistemul de transport.

Paradoxal, există și voci care văd în mobilizarea armatei belaruse pentru a lupta împotriva Ucrainei un lucru pozitiv. Unii observatori susțin că pe de o parte războiul va produce mult-așteptata ruptură între Lukașenko și segmentul de populație care încă îl mai susține, aproximativ 20% din populație. De asemenea, va contribui la militarizarea Belarusului la nivel de populație, mai ales după ce, foarte probabil, mulți soldați vor începe a dezerta din teatrele de război din Ucraina și vor aduce cu sine nu numai frustrarea cauzată de război, dar și instrumentele acestuia, adică muniție și armament. Vom fi oare martorii unei insurgențe în Belarus? Acest lucru, probabil, nu va mai putea fi exclus pe viitor.