Negarea Holocaustului, apologia criminalilor de război, memorialistica fascistă – 20 de ani de (cvasi) impunitate

Ca în fiecare an, RFI a solicitat biroului de presă al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Din totalul celor 74 de cauze de soluționat în 2021 în temeiul OUG 31/2002 și al legii 157/2018 privind antisemitismul, procurorii au soluționat doar 22 (toate legate de OUG 31/2002) și au trimis doar două persoane fizice în judecată. Cele mai multe cauze au rămas nesoluționate - 45, în timp ce alte 19 au fost clasate. 

Situația din 2021 este similară celor din anii precedenți. Singura condamnare pentru negarea Holocaustului în cei 20 de ani de existență a OUG 31/2002 a fost cea pronunțată de Tribunalul București pe 4 februarie 2021 împotriva lui Vasile Zărnescu, pedeapsa fiind de 13 luni închisoare cu amânarea executării. Apelul împotriva acestei sentințe se judecă pe 17 martie 2022 la Curtea de Apel București.

OUG 31/2002 prevede la art. 1: “Pentru prevenirea și combaterea incitării la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare și la săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, prezenta ordonanță de urgență reglementează interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.”

De asemenea, art 6.1. prevede: “Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Fundătură juridică

“O lege memorială prin excelență, OUG 31/2002 are menirea de a bloca spațiul public pentru promovarea mesajelor care neagă Holocaustul și a memoriei persoanelor vinovate pentru crime de război sau crime împotriva umanității. În același timp, ea asigura protecție și încurajează memoria victimelor Holocaustului din România.”, declară la RFI directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, Alexandru Florian.

Directorul Institutului Elie Wiesel din București, Alexandru Florian, spune că OUG 31/2002 practic nu se aplică

Sursa imaginii: 

Petru Clej

“Modificată sau revizuita în timp, aceasta lege penală specială a fost adoptată într-un context politic și simbolic deosebit. România își exprimase voința politică de a adera la cele două cluburi selecte, NATO și UE, dar defila cu memoria criminalului de război Ion Antonescu (busturi, nume de străzi, discursuri eroizante în parlament, glorificare în media). Între timp Ion Antonescu "eroul" a dispărut din spațiul public.”, adaugă el.

“Cu toate acestea, un bilanț necesar astăzi evidențiază că ne aflam într-o fundătură juridică. Anual instituțiile abilitate (Parchetul și Politia) investighează plângeri de ordinul zecilor. Anual aproape toate dosarele sunt clasate din faza de cercetare. Cu alte cuvinte, în România nu am avea de a face cu negaționiști sau cu proliferarea memoriei unor persoane condamnate pentru crime de război.

Realitatea este alta: chiar dacă "umbra" lui Ion Antonescu a dispărut, aflăm încă străzi, busturi, instituții ce poartă numele unor criminali de război. Despre mesaje negaționiste, vă invit sa consultați rapoartele de monitorizare ale Institutului Elie Wiesel. Prin urmare, din două una: ori legea este cu defect, ori justiția e oarbă.

Cum altfel s-ar putea explica faptul că: salutul fascist în spațiul public, în contexte incitatoare, este clasificat ca salut către soare cu semnificație pacificatoare, că ritualul aderării la Mișcarea Legionară este evaluat inofensiv sau că vânzarea de tricouri cu imaginea lui Ion Antonescu ar fi fost un simplu accident pentru ca întreprinzătorul a invocat necunoașterea legii...” conchide Alexandru Florian.

În prezent 12 state europene, printre care și România, Germania, Franța sau Polonia, au legi care incriminează negarea Holocaustului. Această interdicție a fost testată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a decis în unanimitate în cazul Pastors contra Germania (2019) că negarea Holocaustului nu se bucură de protecția art. 10 al cartei Europene a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare întrucât reprezintă incitare la ură.