Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Ce cărți mai joacă Lukașenko la Moscova?

putin_lukasenko.jpg

Alexandr Lukașenko și Vladimir Putin la Kremlin, 11 martie 2022
Sursa imaginii: 
kremlin.ru

Belarusul lui Lukașenko i-a oferit până acum lui Putin posibilitatea de a produce cea mai mare amenințare la existența statului ucrainean așa cum îl urmărim în aceste zile, condus de un președinte democratic ales și, iată, foarte popular datorită rezistenței pe care o opune invaziei rusești. Dacă Lukașenko nu i-ar fi oferit lui Putin teritoriul Belarusului drept cap de pod pentru a ataca capitala Kîiv, atunci invazia rusească ar fi fost mult mai puțin amenințătoare pentru existența Ucrainei. Însă, așa cum ne-am obișnuit, dictatorul din Minsk știe să se facă util de fiecare dată în fața Kremlinului, doar să prelungească capacitatea de supraviețuire a propriului regim în Belarus. Vinerea trecută acesta i-a făcut încă o vizită lui Putin la Kremlin. 

Vizitele lui Lukașenko la Kremlin nu mai pot produce iluzii nimănui. De fiecare dată când acesta îi face o vizită ”de lucru” lui Putin, știm că trebuie să ne așteptăm la noi probleme în relație cu Vestul, iar de câteva săptămâni, în special cu Ucraina. Încercând să trecem peste propaganda și minciunile lui Lukașenko servite presei în timpul ultimei întâlniri cu Putin vinerea trecută, pe masa de lucru a celor doi dictatori se pare că au stat cel puțin șase subiecte de discuții.

În capul listei a stat amplasarea de arme nucleare pe teritoriul Belarusului. Această mișcare este deja așteptată de câteva săptămâni, iar Lukașenko a fost cât se poate de explicit chiar cu câteva zile înainte de începerea războiului. Din punctul de vedere al lui Lukașenko, având în vedere că acesta are un rol tot mai decorativ în gestionarea Belarusului ca stat pe măsură ce invazia Ucrainei continuă, amplasarea de arme nucleare i-ar asigura un anumit confort funcțional în relația cu Kremlinul. Lukașenko ar deveni un soi de administrator al noului cap de pod nuclear pe care se pregătește să-l amenajeze Putin.

Pe locul doi în lista de lucru a stat și continuă să stea participarea activă a armatei belaruse în războiul împotriva Ucrainei, și chiar posibila trecere a armatei belaruse sub comanda directă a statului major al armatei ruse.

Putin furios

Din câte relatează mulți observatori ai relației dintre cei doi dictatori, Putin este furios din cauza faptului că armata belarusă încă nu participă direct la invazia Ucrainei. Implicarea armatei belaruse era așteptată încă cu 10 zile în urmă, dar iată că în război participă doar câteva unități foarte mici și acelea cu rol de cercetare și colectare de informații pe teren.

Cei doi dictatori se pare că nu au luat în calcul opoziția soldaților de rând și a populației belaruse în fața mobilizării la războiul cu Ucraina. Lukașenko se pare că înțelege cât de riscantă este această mișcare pentru bruma de legitimitate care i-a mai rămas în Belarus.

A urmat pe agendă trecerea economiei belaruse pe picior de război, adică setarea sau planificarea acesteia astfel încât efortul de război al Rusiei să fie întărit logistic în primul rând. Acest lucru nu mai este atât de greu de atins, din moment ce Belarus este în acest moment aproape la fel de amplu supusă sancțiunilor ca și Rusia. Economia belarusă pur și simplu nu mai are de ales.

Pe locul patru, în legătură directă cu precedentul punct de pe agendă, se pare că a stat alimentarea marilor orașe rusești cu produse alimentare belaruse. În rezultatul embargoului profund care i-a fost aplicat Rusiei în ultimele săptămâni, începe a fi resimțit deficitul de anumite alimente de bază în rândul populației din Rusia. Belarusul ar putea compensa acest deficit, în special în ce privește o gamă largă de produse lactate și legume pentru marile orașe, cum ar fi Moscova și Petersburgul.

Pe locul cinci ar fi stat accelerarea procesului de ”integrare politică” ca mecanism de compensare strategică a Rusiei pentru foarte posibila înfrângere a Rusiei în Ucraina. Nu mai e nimic nou în această imitație a integrării, ci mai degrabă un truc narativ de semnalare a capturării, felie cu felie, a statului belarus.

Așa cum a declarat Lukașenko săptămâna trecută într-un interviu pentru presa regimului său ”dacă dispare Rusia, dispărem și noi”. Cu alte cuvinte, Lukașenko a vrut să spună că regimul său și el însuși ca individ nu mai poate supraviețui fără garanțiile primite de la Kremlin, adică de la Putin. E un semnal cât se poate de clar că, chiar și Lukașenko a început să se resemneze cu faptul că a devenit o marionetă a lui Putin.  

Nu în ultimul rând, se pare că regimul lui Lukașenko se pregătește să deschidă încă un sezon de desantare a imigranților din Orientul Mijlociu și Asia Centrală sau chiar Asia de Sud-Est. Chiar în noaptea de sâmbătă spre duminică la granița cu Polonia au fost reținuți 85 de imigranți din Orientul Mijlociu.

Se pare că regimul Lukașenko a ținut la iernat un anumit număr de imigranți aduși încă în toamna anului trecut, iar în aceste zile va încerca să relanseze operațiunea de destabilizare de la frontiera cu Uniunea Europeană. Fără implicarea Rusiei, această relansare a operațiunii de hărțuire cu imigranți a frontierelor Uniunii Europene nu ar fi posibilă.

De data aceasta însă, există temerea că Lukașenko va încerca să complice și mai mult situația de la graniță orientând acești imigranți spre Ucraina astfel încât aceștia să se amestece cu fluxul uman al refugiaților ucraineni care se bucură de un regim al granițelor deschise cu Polonia. Urmează așadar săptămâni și mai dificile pentru Europa, bineînțeles la serviciul dictatorului Lukașenko.