Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ucraina face apel la un sistem al puterilor garante. De ce este riscant principiul (interviu)

Trei săptămâni de război în Ucraina, atacurile armatei ruse continuă dar trupele nu au reușit să facă progrese semnificative pe teren. Timp în care ambele părți susțin că negocierile se poartă mai departe. Însă Kievul și Moscova nu cad de acord asupra ideii de neutralitate a Ucrainei. Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj ne va lămuri ce presupune acest statut în accepțiunea Kievului și a Moscovei.

 

Valentin Naumescu: După trei săptămâni de la invazie Rusia nu a atins niciunul din obiectivele majore pe care le avea. A distrus foarte mult în Ucraina, a ucis. În schimb, nu a realizat niciunul dintre obiectivele strategice pe care Vladimir Putin le-a anunțat înainte. Și probabil, acest lucru este din ce în ce mai deranjant inclusiv în Rusia pentru palierul de comandă politico-militară. Probabil că mai puțin pentru opinia publică din Rusia, care continuă să fie manipulată de propaganda prin mass-media de stat. Niciunul din marile orașe ale Ucrainei nu a fost cucerit. Ucraina nu a cedat, nu s-a supus. Nu a semnat o capitulare. Are în continuare aceeași conducere pro occidentală la Kiev. Aceasta este situația după trei săptămâni. Un eșec total al armatei ruse și un dezastru de imagine al Rusiei pe plan internațional care nu va putea fi rezolvat foarte curând.

Reporter: Vedeți lucrurile continuând tot așa, un război clasic, cel puțin pentru următoarele zile, săptămâni?

VN: Nu știu cât vor mai continua luptele. Pot spune că în mod limpede, la un moment dat se va ajunge la un acord de încetare a focului. Sigur că Putin, după ce a declanșat toată această nebunie, care a ieșit atât de prost și atât de diferit de calculele lui inițiale, care prevedeau un triumf în câteva zile, trebuie să se aleagă cu ceva, să raporteze o serie de câștiguri, de beneficii pentru Rusia. Bănuiesc că va accepta să înceteze focul și luptele în momentul în care va putea să arate ce a obținut concret din partea Ucrainei.

Rep: Care ar fi acest câștig concret, domnule Valentin Naumescu? La ce vă gândiți?        

VN: În acest moment ceea ce se profilează spre un consens pare să fie acest principiu al neaderării Ucrainei la NATO. Rusia o numește neutralitate politică. Ucraina și Președintele Zelenski chiar acceptă faptul că nu vor adera la Alianța Nord Atlantică, în schimb indică alternativa unor garanții de securitate pe care să le ofere marile puteri. Dacă înțeleg corect și transpunem în termenii unui limbaj mai vechi din istoria relațiilor internaționale, practic Ucraina face apel la un sistem al puterilor garante pentru Ucraina. Nemaiputând să adere la nicio alianță, dacă acesta ar fi principiul pe care l-ar accepta în cele din urmă Zelenski pentru a semna armistițiul cu Putin, atunci nu rămâne decât un sistem al puterilor garante, care să includă, eventual și țările vecine. Practic, un număr de țări semnificative pe plan european și mondial să garanteze statului ucrainean securitatea în noua formulă, noua arhitectură a ordinii de securitate est europene care se profilează și în care Ucraina ar urma să renunțe la obiectivul strategic de a adera la NATO, cel puțin într-un viitor previzibil.

Rep: Absolut ipotetic, domnule profesor, ne imaginăm că acești garanți ar trebui să ferească Ucraina de o viitoare agresiune, posibil, din nou din partea Rusiei. Atunci, ce ar presupune asta, ca statele respective să intervină în favoarea Kievului dacă Moscova ar agresa din nou?

VN: Aceasta este proiectul, este intenția pe care a expus-o Președintele Zelenski, cea a unui sistem al puterilor garante. Pe de alte parte, nu putem să nu ne amintim de Memorandumul de la Budapesta din 1994, care în esență, deși nu s-a numit astfel, a fost tot un sistem al puterilor garante privind securitatea viitoare a Ucrainei. Era format din Statele Unite, Marea Britanie, Rusia, care urmau să garanteze securitatea Ucrainei după ce Ucraina își va fi cedat armele nucleare care aparținuseră Uniunii Sovietice și care staționau pe teritoriul Ucrainei. Acest sistem a eșuat. Rusia nu și-a îndeplinit obligațiile din memorandum. Nu știu cât de realist este pe termen lung dacă Rusia nu își modifică fundamental comportamentul în sistemul politic al relațiilor internaționale. Dacă Rusia, cu adevărat, nu consimte la o transformare profundă a viziunii sale și la o acceptare a ordinii de securitate europene, indiferent câte hârtii ar semna liderii actuali ai Rusiei sau ai Ucrainei s-ar putea ca în viitor o altă conducere a Rusiei, care nu știm dacă a fi neapărat liberal democrată, așa cum ne imaginăm noi că va fi Rusia post Putin, iar teoretic poate fi și în alte feluri, (să repete astfel de acțiuni). Iată ce s-a întâmplat cu Ucraina după Memorandumul de la Budapesta din 1994. Până la urmă, principiul neutralității este riscant. El rămâne riscant pe poziția în care se află în acest moment pe hartă Ucraina. Într-o astfel de poziție geopolitică să fii neutru este un experiment extrem de riscant. Cele mai sigure rămân alianțele. Din păcate, Ucrainei i s-a refuzat în 2008 șansa de a adera la NATO. Apoi lucrurile au luat-o pe direcția nefastă pe care o vedem astăzi.

Rep: Privită cu neîncredere Rusia, având în vedere că subminarea Memorandumului de la Budapeste s-a făcut prin ocuparea Crimeei, nu? Despre asta a fost vorba?

VN: Sigur că da, prima dată a fost clar anexarea ilegitimă a Crimeei și de asemenea, alimentarea războiul separatist din Donbas, care tot o invazie mascată a fost. Practic, aceasta este a doua mare agresiune a Rusiei asupra Ucrainei după valul de agresiuni din 2014.

Rep: Poate că tot în această direcție e și declarația Premierului britanic Boris Johnson, care a spus cu subiect și predicat că Ucraina nu va adera în niciun caz la NATO în viitorul apropiat, tot în încercarea de a calma cumva acest moment acut, războiul?

VN: Se simte acest demers de a i se oferi cel puțin acest „câștig” lui Putin în încercarea de a se opri războiul doar cu atât, doar cu acest principiu al neutralității sau cum se va numi el în versiunea ucraineană. Însă, în opinia mea, problema de fond rămâne totala lipsă de credibilitate a Rusiei. După ce s-a întâmplat anul acesta, Rusia nu va mai fi credibilă cel puțin două generații de acum înainte. Nu vom putea vedea în Moscova un partener al ordinii de securitate europene dacă la Moscova nu vom vedea un regim democratic, care să își asume valorile liberale.

Rep: Dar dacă Putin și garnitura din jurul actualului Președinte al Rusiei ar dispărea?

VN: Cu siguranță la un moment dat vor dispărea. Știm. Nu avem nicio îndoială că va exista o Rusie post Putin. Cum va arăta acea Rusie post Putin? În pofida speranțelor noastre opiniile sunt împărțite. Sigur că teoretic, cel puțin, există opțiunea unei Rusii democratice. Dar, din păcate, există și opțiuni pesimiste. Este posibil să existe o Rusie post Putin mai agresivă, mai militarizată și mai frustrată. Va depinde foarte mult de modul în care societatea rusă și poporul rus vor percepe finalul acestui război, cum se va încheia în înțelegerea rușilor acest război. Dacă acest război va fi înțeles exact așa cum s-a derulat, cu această responsabilitate politică uriașă a Rusiei, cu greșeala fundamentală comisă de regimul Putin de a invada Ucraina, dar dacă rușii vor rămâne cu senzația că au fost înfrânți, din nou umiliți de lumea întreagă care s-a unit împotriva lor și li se va vinde un „adevăr” distorsionat, o imagine greșită asupra a ceea ce s-a întâmplat, s-ar putea ca iarăși, undeva în profunzimea Rusiei să înceapă să crească un sentiment de revoltă, care, la un moment dat, nu va face decât să inflameze noi valuri de naționalism. Ca să rezum, va fi extrem de important ce se va întâmpla în Rusia după acest război și mai ales în perioada imediat următoare regimului Putin. Aceea va conta, direcția pe care o va lua Rusia în momentul în care li se va spune sau nu adevărul rușilor despre ce a însemnat regimul Putin. 

 
Profesorul de relatii internationale, UBB Cluj, Valentin Naumescu