Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Moldova și amenințarea transnistreană în condițiile războiului din vecinătate (reportaj RFI)

moldova_refugiati.jpg

Refugiați din Ucraina în apropiere de Palanca, Republica Moldova, 1 martie 2022
Sursa imaginii: 
© AFP/Nikolay Doychinov via rfi.fr

De la începutul războiului din Ucraina, peste 3 milioane de persoane au părăsit țara. Situată la sud-est, Moldova a găzduit deja echivalentul a 4 % din populația sa, iar un număr de două ori mai mare de oameni traversează această țară mică în drumul lor spre Europa. Deși acum sunt gazde, moldovenii se tem că și ei, la rândul lor, vor fi nevoiți la un moment dat să fugă... Reportaj RFI de Oriane Verdier:

La extremitatea sudică a Republicii Moldova, postul de frontieră Palanca primește, din 24 februarie, din ce în ce mai multe familii ucrainene care fug din regiunile Mykolaïv, Marioupol și Odessa. O bătrână se luptă să scape de cineva care pare a fi fiica ei. Refuză să se urce în autobuzul care o va îndepărta complet de țara ei și de rudele pe care le-a lăsat acolo. "Dă-mi drumul", strigă ea cu ochii plini de lacrimi "Mă doare inima, vrei să mor aici?”

Bătrâna se îndreaptă cu pas hotărât spre câmpurile care înconjoară parcarea mare, apoi se întoarce spre Ucraina, pentru ca apoi să se oprească din nou în fața realității reci și brutale. Acolo, stând una lângă alta, în ciuda vântului înghețat dinspre Marea Neagră care le biciuiește fețele, cele două femei rămân în picioare, cu fața spre Ucraina, la doar câțiva metri distanță.  

Autobuzul în care nu se vor urca duce călătorii câțiva kilometri mai departe, până la o "gară improvizată", pe un teren pustiu. Alte autobuze pleacă apoi spre capitalele României și Republicii Moldova sau spre cea mai apropiată gară. 

Evghenia abia a coborât din autobuzul de la graniță când o prietenă a venit să o îmbrățișeze. Tatiana este moldoveancă și,  de 15 ani, are  obiceiul de a-și vizita prietena în fiecare vară la casa ei de pe malul mării de lângă Odessa. Din 24 februarie, navele rusești s-au înmulțit la orizont.

La început au fost cinci, acum sunt vreo cincisprezece", spune Evghenia. Au căzut și bombe, două în valea de lângă noi, două în baza militară și încă una în stația electrică. Atunci, femeia de 50 de ani și-a pus pisica într-o cutie și și-a făcut bagajele. Soțul ei a însoțit-o până la punctul de frontieră pentru a-și lua rămas bun, deoarece bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani au interdicția de a părăsi țara. 

Cele două prietene se urcă în grabă într-o mașină care îi va duce la Chișinău, capitala Republicii Moldova. "Am pregătit toate specialitățile noastre, borș, salate, șnițele. Noi, moldovenii, știm cum să întâmpinăm oaspeții", spune Tatiana zâmbind înainte de a trânti ușa.

Frați din epoca sovietică

Chișinău este locul unde ajung mulți dintre ucrainenii care au decis să rămână în Moldova. Țara este mică și una dintre cele mai sărace din Europa, dar are în comun cu Ucraina același trecut sovietic și, prin urmare, aceeași limbă secundară: rusa. A rămâne în Moldova înseamnă a rămâne aproape de casă pentru cei care speră să se întoarcă în orice zi.

Guvernul și populația din Moldova s-au organizat rapid pentru a-și primi vecinii. A fost creată o asociație, Moldova pentru Pace, formată din voluntari și care este acum integrată oficial în infrastructura creată de autorități pentru a face față acestei provocări: primirea unui flux de refugiați care reprezintă în prezent 4% din populația Republicii Moldova, într-o țară care se află la rândul ei în criză. 

În marele Centru cultural al lucrătorilor feroviari, a fost organizată o colectare  de donații. Un bătrân intră cu brațele încărcate cu saci mari de plastic plini cu haine.  "Aceasta este din partea întregii mele familii. Ucrainenii sunt frații noștri, iar eu am luptat în Transnistria, știu ce înseamnă să fii la nevoie. În acel moment ne-au ajutat și alții”. 

Când vorbește despre războiul dintre separatiștii pro-ruși și Moldova care abia își declarase independența, vocea lui Vassili se stinge. Din 24 februarie nu mai poate dormi liniștit. "Ne temem că Putin vrea să ia și Moldova. Armata a 14-a rusă se află încă în Transnistria. În plus, pe teritoriul separatist se găsesc tone de arme, dar și soldați ruși. Noi, pe de altă parte, nu avem nimic, nici măcar arme. Însă voi rămâne și îmi voi apăra țara dacă va fi nevoie”.

Se estimează că în Transnistria se află 1 500 de soldați ruși și 10 000 de paramilitari antrenați de Moscova. Moldova nu are mai mult de 6.000 de soldați. Pentru Ion Hadârcă, vicepreședinte al primului parlament moldovean după independența țării, conflictul care are loc la câțiva kilometri distanță a trezit amintirile neplăcute din trecut. Amenințarea este întruchipată de teritoriul Transnistriei, ca un fragment intact al fostei URSS.

Republica autoproclamată independentă se întinde pe o distanță de 240 de kilometri de-a lungul graniței cu Ucraina. "Esența conflictului a fost oprirea apropierii Republicii Moldova de România", explică Ion Hadârcă. La 1 martie 1992, Moldova independentă a fost recunoscută de către Organizația Națiunilor Unite. În aceeași noapte, între 1 și 2 martie, au început conflictele.

”Tancurile au intrat în Tighina. Posturile de poliție au fost atacate în mai multe localități. Cinci luni mai târziu, la 25 iulie, la Moscova a fost semnat un tratat de pace între Rusia și Republica Moldova, cu participarea reprezentanților transnistreni. Astfel, Rusia a recunoscut indirect că a provocat conflictul armat. Acest acord a permis introducerea pe teritoriul nostru a așa-numitelor trupe rusești de menținere a păcii. Așa cum spune proverbul: "Când lupul a fost desemnat să păzească turma"...

"Când lupul a fost desemnat să păzească turma”

Pentru a ajunge în Transnistria, trebuie mai întâi să treci un punct de control al faimoaselor forțe rusești de menținere a păcii. La câțiva metri de postul de frontieră, ne îndreptăm spre ultimul sat înainte de teritoriul separatist. Pe marginea drumului principal, pasagerii așteaptă pe teritoriul transnistrean autobuzul spre orașul vecin. 

"Ce cauți aici?”, întreabă unul dintre ei cu o privire îngrijorată. ”Ar fi trebuit să o apucați în altă direcție. Acolo, pe la graniță, va veni poliția așa-numiților "transnistreni". Veți avea probleme! Nu există libertate în Rusia lui Putin. Aceasta este o enclavă a Moscovei”.

Acest om trăiește el însuși pe teritoriul transnistrean, refuză să-și părăsească casa în ciuda presiunii autorităților. "Știi, trebuie să ai grijă cu cine vorbești. Criticile la adresa autorităților te pot duce la închisoare sau chiar mai rău, ești eliminat sau dispari prin metode KGB”, spune el.

Bărbatul se urcă într-un autobuz spre Bender - în rusă, Tighina -în română. La fel cum aici orașele au două denumiri, în băcănia din acest mic sat, Vica acceptă atât lei moldovenești, cât și rubla transnistreană, care este recunoscută doar pe acest mic teritoriu.

"Aici ne aflăm într-o zonă specială de conflict. Ne aflăm lângă Transnistria, care nu este recunoscută. Deci, putem vinde pâinea în ruble transnistrene, iar în rest în lei. Cum pot să vă explic acest lucru? În 1992, după independență, am avut un război. Poporul rus dorea să se separe de Moldova. Vorbeau limba rusă și doreau să rămână aproape de Rusia. Deci a fost un război. Au venit aici și nu au putut merge mai departe.

În 1992, pe vremea când era micuță, Vica a trebuit să se târască pe sub gloanțe în timp ce tatăl ei apăra satul. Astăzi, tatăl ei are 70 de ani și, în ciuda îngrijorării sale, știe că nu va găsi puterea de a se ridica din nou la arme. Vica nu este căsătorită și locuiește singură cu sora ei. Cei mai mulți dintre bărbați au plecat în Europa pentru a-și găsi de lucru. 

În fața magazinului, o bătrână își amintește și ea de război. Dar dintr-o altă perspectivă: "Locuiam într-un cartier din Bender cu părinții mei. O rachetă a căzut lângă casa noastră. Pe cuvânt de onoare, și astăzi îi sunt recunoscător moldoveanului care a tras. Ar fi putut să țintească spre casa noastră, dar nu a făcut-o. La urma urmei, printre moldoveni existau oameni, nu toți erau fără suflet”. 

Această doamnă, care preferă să-și păstreze anonimatul, locuiește în Transnistria, așa că urmărește știrile ucrainene prin intermediul presei rusești, singurele difuzate în zonă. "Este un război civil din cauza Benderovtsa, a fasciștilor care atacă populația”. Alături de ea, o altă doamnă nu se poate abține să nu reacționeze. "Confundați faptul că rușii bombardează Ucraina. Ucrainenii își apără patria. De ce face asta câinele de Putin? Ucide oameni nevinovați."

Cele două femei se ceartă fără să se pună de acord. Alături de ea, o femeie le cere să înceteze aceste discuții politice. 

"Am înțeles și eu că existau teroriști naționaliști ucraineni care atacau populația pașnică, oamenii obișnuiți. Dar cine știe care este situația reală", explică prudent bărbatul de 40 de ani. ”Știți că nu sunt o persoană care să fie interesată de politică. Nu-mi place să intru în aceste subiecte. Avem un mod de viață liniștit aici și sperăm că totul va fi bine. Toată lumea are propriul punct de vedere și fiecare naționalitate își apără interesele. Toți îi cer statului să fie protejați. Așa văd eu lucrurile”. 

Prinsă între două lumi

Dacă la 30 de ani de la încheierea conflictului, Moldova pare încă prinsă între Rusia și Occident, între limba română și limba rusă, este și pentru că întreaga țară este dependentă energetic de Moscova. Gazul provine în întregime din Rusia, iar 80% din energia electrică provine de la centrala electrică situată pe teritoriul transnistrean.

”În general, sovieticii au concentrat 60% din industria și economia Moldovei pe malul stâng al Nistrului, în Transnistria", spune Ion Hadârcă. ”În prezent, de exemplu, centrala electrică din Transnistria nu fost de acord să ne furnizeze energie decât pentru o lună." Cu toate acestea, Moldova a ieșit din neutralitatea pe care a încercat să o mențină timp de treizeci de ani, depunând cererea de aderare la UE la 3 martie, în aceeași zi cu Georgia și la câteva zile după Ucraina.

Ion Hadârcă speră ca comunitatea internațională să învețe din ceea ce se întâmplă în țara vecină: "Moldova are un potențial real în calitate de  promotoare a păcii și echilibrului, dar până acum am fost tratați doar ca un tampon între Vest și Est. Avem deja multe proiecte cu Uniunea Europeană, care se află în desfășurare.

Însă acest proces poate dura mai mulți ani. În prezent, mulți moldoveni și-au făcut deja bagajele și s-au gândit unde să plece. Mulți dețin deja un pașaport european datorită rudelor din România...”.

 

Traducere de Vrabii Nadina, după articolul postat de rfi.fr