Republica Moldova se teme de război... (France24)

„Situația cum e, e îngrijorătoare, e supărătoare oleacă, se înțelege, că toți vorbesc despre asta.

Mergem la Chișinău, suntem foarte îngrijorați de situația care se petrece, adică în caz de ceva, Varnița ar suferi în primul rând”, spun niște săteni...

Și asta pentru că la capătul satului, se află Transnistria, o fâșie separatistă păzită de soldați ruși, un teritoriu nerecunoscut de niciun stat. Ca să poată retrage banii trimiși din străinătate sau ca să poată folosi carduri internaționale, acești locuitori trebuie să se deplaseze la Varnița.

„A fost mereu coadă. Nu este ceva nou. Dar acum oamenii au venit să retragă bani pentru că nu știu ce va aduce ziua de mâine.”

„Mă simt rus. Limba rusă este limba mea, dar în acest moment mi-e rușine că sunt rus, că vorbesc rusește. Sunt trist și sper să toate astea se vor termina curând.”

Și la primărie vin mulți transnistreni, care trec frontiera ca să-și reînnoiască pașaportul moldovenesc, în caz de nevoie...

„Să ne ferească Dumnezeu, dar dacă se întâmplă ceva, ne luăm copiii și mergem la rude. În Europa, în Bulgaria, în Italia sau chiar în Israel. Avem unde să ne ducem, oamenii nu rămân mult aici, cum în vremurile astea toată lumea pleacă să muncească în străinătate, avem cunoștințe peste tot.”

Să fugi sau să lupți? Acum treizeci de ani, acești veterani moldoveni i-au oprit pe separatiștii pro ruși.

„Libertate vroiam. Iac-aici e problema.”

„Noi între primii am fost.”

„Da, noi am fost primii, dar pe urmă au venit, am avut ajutor din diferite părți”.

„Și zic c-asta-i Varnița lor, dar la noi pe Varnița, tricolorul șede, le-am ținut atunci piept, și acum le ținem”.

„Ia spuneți-mi vă rog, noi putem să stăm la mașinăria rusească? Nu, nici într-un caz. Varnița, la dânșii, e pe țintă, numaidecât.”

Sub amenințarea rușilor, Republica Moldova a cerut să adere la Uniunea Europeană. Iar Transnistria, la rândul său, cere să fie recunoscută ca stat de către Națiunile Unite.

Solidaritate

De la începutul războiului din Ucraina, Republica Moldova și-a deschis larg granițele. Conform autorităților, din 24 februarie, 270.306 persoane au trecut frontiera din Ucraina și 169.364 au plecat mai departe.

Pentru a resimți amploarea crizei, este suficient să mergi în acest centru expozițional transformat în centru de primire pentru refugiații ucraineni. Aici sunt în principal femei și copii, care au lăsat totul în urmă și au fugit, luând cu ei doar strictul necesar. Toată lumea de aici are o poveste sfâșietoare:

Am fugit, fără să luăm mai nimic cu noi. Tot ce vrem este să ne protejăm copiii. Au promis că n-o să omoare civili, că n-o să omoare copii, dar iată că asta fac.”

„Când a izbucnit războiul, am crezut că puteam să trăim așa. Dar după câteva zile, au început să ne bombardeze orașul din toate părțile, așa că a trebuit să ne resemnăm și să plecăm.”

„Moldovenii ne-au adus o grămadă de lucruri folositoare, haine, scutece, chiar și un cărucior. Dacă avem noroc, o să putem merge în Bulgaria.”

De la începutul războiului, Republica Moldova și-a deschis larg granițele și a primit peste 200.000 de ucraineni, pentru câteva zile sau pentru perioade mai lungi, o presiune migratorie fără precedent pentru o țară mică, cu doar 2.600.000 de locuitori, și una dintre cele mai sărace din Europa, amintește France24.

O sinagogă transformată în adăpost

Corespondenții France 24 la Chișinău s-au întâlnit cu evreii ucraineni, abia sosiți în capitala Republicii Moldova. Sinagoga de aici le-a oferit un acoperiș și le-a facilitat demersurile pentru a pleca în Israel. Înainte de război, acești ucraineni nu se gândiseră niciodată să se instaleze în Israel, stat care se pregătește acum să primească mii de evrei din Ucraina, cel mai mare aflux de la căderea Uniunii Sovietice.

„Bine ați venit, bine ați venit în Republica Moldova!”

Vie și nevătămată! Această familie din Kiev a reușit să scape și tocmai a ajuns în capitala Republicii Moldova.

„Sunt atât de obosită. Am nevoie să-mi revin... Mi s-a spus că bombardamentele se vor intensifica în următoarele zile, așa că am decis că a venit momentul să plecăm. Datorită sprijinului comunității evreiești, am putut veni aici.”

Sinagoga le oferă un adăpost provizoriu și-i ajută cu demersurile de plecare în Israel. Legea întoarcerii garantează oricărui evreu dreptul de a se instala acolo, dar înainte de război, acești ucraineni nici nu se gândiseră la această posibilitate.

„Am un văr din partea mamei în Israel. Nu ne-am văzut de 40 de ani, sperăm să-l putem găsi, ar fi deja ceva.”

Israel se pregătește să primească mii de evrei ucraineni, cel mai mare aflux de la căderea Uniunii Sovietice.

Pregătiri pentru refugiați

Republica Moldova este una din principalele destinații ale refugiaților ucraineni. Jurnaliștii France24, Karina Chabour, Wassim Daly și Nadia Massih, au mers la Palanca.

Încă de la începutul războiului, Thierry vine să ajute la primirea refugiaților. Palanca este principalul punct de intrare pentru ucrainenii veniți din marile orașe din sud. În fiecare zi, mii de oameni trec frontiera. În fața unui asemenea aflux, acest francez instalat în Republica Moldova de 12 ani spune că dorește și el să ajute: „Avem o familie de șapte persoane care ar dori să ajungă în Polonia, n-au bani, n-au de niciunele cu ei, trebuie să-i preluăm”

Asociația sa oferă adăpost și ajutor acestei familii care a fugit de bombele din Nikolaev.

„Avem nevoie de scutece. Mărimea 5, da, da. Șervețele umede avem cred deja...”

„Bună dimineața, așa spunem noi. Vă doresc să răsară soarele în viața voastră și să rămână mereu cu voi...”

Vor putea sta aici câteva zile. Vor putea primi vești de la cei dragi rămași în țară.

„Am fost cazați într-o casă aici, un apartament. Apoi o să plecăm. O să mergem la Gdansk.”

Peste câteva zile, vor porni din nou la drum, cu speranța că se vor putea întoarce la un moment dat în Ucraina. Când va fi din nou pace.