Grupul Vișegrad (V4), divizat din cauza atitudinilor față de Rusia

Încă de luni, cotidianul polonez „Gazeta Wyborcza”, citând surse guvernamentale, afirma că ministrul Apărării de la Varșovia, Mariusz Błaszczak, își anulase participarea la reuniune.

Ministrul ceh al Apărării, Jana Černochová și-a anulat la rândul său participarea de vineri (25 martie), în timp ce liderii UE se întâlneau la Bruxelles pentru a discuta despre situația din Ucraina.

„Am susținut întotdeauna V4 și îmi pare foarte rău că petrolul rusesc ieftin este acum mai important pentru politicienii maghiari decât sângele ucrainean”, a scris Černochová pe Twitter. Ea a menționat, de asemenea, că alegerile vor avea loc în Ungaria duminică (3 aprilie) și că nu dorește „să participe la campanie”.

Reacția a stârnit o anume nervozitate la Budapesta, unde ministrul Apărării, Tibor Benkő, a spus, potrivit RTL, că nu s-a întâlnit cu omologul ceh la vreun summit NATO.

Totuși, după cum remarcă Euractiv, la summitul NATO Cehia a fost reprezentată de prim-ministrul Petr Fiala, iar Černochová s-a alăturat ambelor reuniuni ministeriale precedente ale NATO din martie și februarie, așa cum se vede clar din fotografia de familie a miniștrilor. Filmările îl arată și pe Benkő sosind la întâlnirea din februarie, la care a participat Černochová.

O veche poveste de succes...

Dincolo de aceste mici contre între vecini, acest impas al V4 merită comentat dintr-o perspectivă mai largă. La începutul anilor 1990, acest grup, care inițial reunea Polonia, Ungaria și Cehoslovacia – apoi, Cehia și Slovacia -  a fost creat în special pentru a sprijini integrarea euroatlantică a celor patru națiuni.

Din acest punct de vedere, a fost o poveste de succes. Cei patru au aderat la NATO în 1997 și la UE în 2004, economiile lor au crescut și au recuperat o mare parte din decalajele față de vestul Europei.

În timp, grupul a ajuns să se facă remarcat pentru opoziția sa față de Bruxelles, prin iliberalismul ungar, conservatorismul polonez sau scepticismul ceh și slovac. Criza refugiaților din 2015 a marcat o diferențiere care amenința să meargă până în pragul rupturii, atunci când cei patru au refuzat cu obstinație cotele de refugiați propuse de Comisia Europeană fiecărui stat membru.

Reforma judiciară din Polonia, alungarea din Ungaria a Universității Central-Europene ca și legislațiile restrictive în privința minorităților sexuale au accentuat diviziunea. ”Le plac banii Uniunii Europene, nu și valorile acesteia” – au spus criticii. Varșovia și Budapesta s-au sprijinit reciproc și au zădărnicit unanimitatea atunci când  s-a pus problema pierderii dreptului de vot în cadrul Consiliului Uniunii, ca sancțiune pentru încălcarea legislației europene.

Când Ungaria începe să deranjeze

Ungaria și Polonia se opun legăturii dintre respectarea normelor statului de drept și alocarea fondurilor europene, iar cele două țări își văd blocate fondurile din planurile naționale de redresare și reziliență.

Astăzi însă, blocajul vine din atitudinile opuse față de Rusia. Polonia se află în prima linie, resimțind puternic amenințarea Moscovei. Cehia, care a înlocuit guvernarea cleptocrată și eurosceptică a lui Andrej Babis cu un cabinet pro-european, s-a alăturat fără rezerve taberei occidentale.

În timp ce Ungaria, care duce de mult timp o politică de cooperare cu Rusia și China, rămâne adepta dublei măsuri și se opune acum blocării totale a importurilor de energie.

Buna înțelegere a Budapestei cu regimul Putin nu datează de azi, de ieri. Și n-a fost o mare problemă, în toți acești ani, pentru Varșovia câtă vreme ambele capitale vedeau în Bruxelles adversarul comun.

De când cu invadarea Ucrainei, Polonia schimbă cursul. Să vedem cu ce influență asupra Ungariei.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica