Impactul războiului din Ucraina asupra politicii interne poloneze

Cultura ”Bine ați venit!”

E deja o afirmație banală să spui că Polonia este statul membru UE și NATO cel mai afectat umanitar de războiul din Ucraina. Nici economic Polonia nu a fost afectată mai puțin, însă e prea devreme să se facă evaluări ale impactului macro-economic.

Ceea ce însă trece relativ neobservat deocamdată este modul în care agenda de politică internă poloneză se transformă pe zi ce trece ca urmare a efectelor războiului din Ucraina.

Dosare social-politice mari, care au dominat politica poloneză timp de mulți ani, dosare pe care s-a pedalat încă din 2015 din motive politicianiste și electorale, prin prisma unei sub-culturi a respingerii străinilor și a conservatorismului izolaționist, au început a fi respinse la nivel practic prin exact opusul acțiunilor ce le-au definit până în luna februarie.

Poate primul și cel mai vizibil exemplu este izolaționismul deja lăsat în trecut al partidului de guvernare în privința imigrației. Partidul Lege și Justiție a devenit brusc unul din cele mai prietenoase partide din Polonia când vine vorba de primirea refugiaților. Nimeni nu ar fi presupus cu o lună și jumătate în urmă că partidul Lege și Justiție poate fi motorul unei culturi de tip ”bine ați venit!”.

Iar odată cu această mutație etico-politică s-a produs și o reacție în lanț în privința atitudinii față de imigrație la nivelul Uniunii Europene. Polonia nu își mai poate permite duble standarde cu privire la imigrația cauzată de conflicte armate din alte regiuni, de exemplu din Afghanistan și Siria.

Este o schimbare de macaz față de toamna anului trecut, atunci când guvernul polonez promova o politică dură față de imigranții de la granița cu Belarus. Iar una din consecințe constă în atitudinea radical schimbată și în privința politicilor Poloniei față de asistența umanitară, Polonia devenind un soi de lider european în această privință în doar o lună, pe lista țărilor destinatare pentru ajutor polonez fiind nu doar Ucraina, dar și Republica Moldova.

Este cât se poate de evident că la aceasta a contribuit și starea de spirit la nivelul larg al populației: 86%  din polonezi sunt într-un fel sau altul favorabili intrării refugiaților pe teritoriul Poloniei, iar această nouă realitate se corelează tot mai mult și cu atitudinea față de imigrație.

Imperativ al unității naționale sub influența războiului

În același timp, multe alte dosare au fost trecute temporar pe plan secund, iar tematica războiului a devenit dominantă în spațiul public. Agenda publică este dominată de imperativul dictat de situația din Ucraina. 50% din polonezi considera că Polonia trebuie sa ajute militar direct Ucraina. (sondaj Kantar Polska) 84% vor sancțiuni și mai drastice împotriva Rusiei. 75% vor stat de drept, democrație și sistem judiciar independent, astfel încât Polonia să poată rezista și mai eficient în fața amenințărilor hibride venite dinspre Rusia.

Vedem așadar, sub presiunea războiului din Ucraina, o cerere populară pentru revizuirea politicilor partidului de guvernământ în relație cu Uniunea Europeană. Totodată, 78% consideră că guvernul trebuie susținut în politicile față de Ucraina, iar 45% susțin anume politicile partidului Lege și Justiție în acest sens. Este un procent mai mare decât susținerea propriu-zisă pentru partidul Lege și Justiție care este în acest moment este la 32-33%.

Această atmosferă a consensului informat de amenințarea războiului a cauzat o creștere a rolului președintelui Duda în politica externă în special, dar și internă, acolo unde, împreună cu premierul Morawiecki, președintele polonez este perceput pentru prima oară din 2015 ca un actor aproape autonom în politica poloneză, adică mai puțin influențabil de urzelile politice ale lui Jarosław Kaczyński. Andrzej Duda a devenit brusc un președinte capabil să ia decizii strategice dictate de interesul național și nu de interesul de partid. 

Războiul, de fapt, atmosfera amenințării din lunile care l-au precedat, a început să producă schimbări vizibile în direcția politicii externe și de apărare încă de la începutul acestui an, însă la nivel social-politic acest lucru nu era internalizat pana pe 24 februarie. Iar în ziua în care a început războiul a fost adusă în prim plan societatea poloneză ca actor colectiv (inclusiv de politica externa) și percepțiile profunde ale polonezilor în general exprimate prin toate acțiunile de primire a celor 2.5 milioane de ucraineni în casele polonezilor. Consecințele sociale, logistice, demografice sunt enorme, la fel și consecințele politice și electorale, iar politicienii polonezi se pare că înțeleg perfect acest lucru.

Polonia se regăsește așadar în prezent într-un moment al imperativului unității naționale. Nu știm cât va dura acest imperativ exprimat printr-un larg consens politic. Experiența ne informează că mai degrabă sau mai târziu acest consens se va disipa. Dar, cel puțin pentru moment, una din consecințele cele mai vizibile este îndepărtarea Poloniei de rolul de spoiler în Europa.