Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


„Pentru ruși, moartea este cuvântul de bază” (Mărturie după atrocitățile de la Irpin și Bucea)

Filip Hăvârneanu

Sursa imaginii: 
Sursa foto : parlamentarul USR, Filip Hăvârneanu

Mine lăsate în jucării, în frigidere și între cadavre! Asta au lăsat rușii în urmă când s-au retras din Kiev și imprejurimi, în încercarea de a face și mai multe victime printre ucraineni după plecarea armatei. Este mărturia deputatului USR de Iași, Filip Hăvârneanu care a mers în Ucraina împreună cu parlamentari din alte 12 țări, alături de Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene. Parlamentarul a spus că este șocat de a văzut la Irpin și Bucea, unde orașele sunt complet distruse. Aici au rămas în urmă cadavrele a zeci de oameni, care înainte de fi împușcați au fost  legați și torturați iar femeile și fetele violate. Oricine încerca să ia un corp de pe stradă, era la rândul său împușcat. Acolo s-a produs un genocid, spune Filip Hăvârneanu.

Atenție, relatarea conține și pasaje șocante!

 

 

Filip Hăvârneanu: Nu pot să spun exact locația din care am plecat din rațiuni de securitate. Este posibil să mai mergem acolo. Am făcut în jur de 13 ore din momentul în care am ajuns la granița cu Ucraina. Am avut trei avioane de schimbat, două autobuze și după aia am schimbat și trenul. A fost un mare haos pentru noi cu transportul. În ultimele trei ore ni s-a spus din oră în oră în continuu că ajungem în jumătate de oră. Trenul făcea un zig-zag continuu. Noi nu știam și nu au vrut să ne spună din rațiuni de securitate și pentru siguranța noastră. Erau alarme. Erau sirenele pornite în Kiev, când noi trebuia să ajungem acolo. Era posibil să fie bombardat orașul. Atunci, au ales să meargă în zig-zag cu trenul în diferite orașe pentru a nu fi noi acolo cât timp se bombardează.

Reporter: Cum a circulat trenul noaptea? Refugiați din Ucraina ne-au spus că trenurile merg cu luminile stinse.

F.H: Într-adevăr, trenurile aveau luminile stinse. Le-au aprins atunci când am plecat și atunci când am ajuns. Au fost doar două momente cu lumini. În rest am avut în continuu luminile stinse. Ni s-a spus să închidem locația, semnalul gsm și orice altceva pentru că este foarte periculos. La un moment dat, după vreo oră de drum, s-a oprit brusc trenul și s-a auzit un bum puternic. Nu știu dacă vă puteți imagina un compartiment normal din care, la propriu, jumătate era doar cu arme. Când a pus frâna bruscă au căzut toate armele pe jos. Era și escorta primului ministru din Slovacia și escorta Ursulei și niște ucraineni din armată care venit pentru noi. Ne-am obișnuit ca oriunde mergem să fim cu cinci, șapte oameni care au arme la ei și care stau aproape lipiți de noi în continuu. În momentul în care ne-am dat jos din tren erau lunetiști, erau oameni cu aruncător de grenade. Ne-au zis să nu mergem deloc în stânga sau în dreapta, ci doar pe unde merg ei pentru că nicăieri nu este destul de sigur. Sunt foarte multe mine. Rușii când au plecat au lăsat mine în jucării, în frigidere, între cadavre doar pentru ca în momentul în care vin oamenii să vadă ce a rămas în urmă să moară și aceștia. Am văzut niște imagini șocante încă de când am ajuns. Imaginați-vă un oraș complet distrus, dra complet.

Rep: Despre ce oraș vorbiți, despre Irpin?

F.H: Prima dată am fost în Irpin. După aia am fost în Bucha. În ambele era la fel. Nu a rămas nimic în urma rușilor, doar bucăți de blindate, bucăți de tancuri și toate clădirile demolate complet. Am vorbit cu primarul din Irpin. Mi-a zis că nu au cum să facă față. Singura soluție este să bombardeze chiar ei, ucrainenii, la final tot și să reconstruiască tot. Au rămas mine peste tot. Fizic, nu au cum să mai intre undeva și să mai facă ceva. Cea mai șocantă imagine pentru noi a fost fix înainte să ajungem în Irpin. Erau două doamne, pe la 40 de ani cred, care măturau pe jos. Imaginați-vă un oraș devastat complet. Pentru a face curățenie acolo trebuie măcar o mie de oameni, probabil din armată, care au, probabil, nevoie de două, trei săptămâni. Nu mai există nimic. Toate blocurile sunt pe jos. Există doar bucăți de tancuri, bucăți de oameni. Am văzut acele femei care măturau. Vorbisem cu primarul din Irpin care mi-a zis că lumea nu conștientizează ce s-a întâmplat. Ei încearcă în continuare să ajute, dar la câte lucruri au văzut ei nu mai pot să fie oameni. Au zis că au văzut în fiecare scară de bloc, în fiecare casă oameni legați cu mâinile la spate și de picioare împușcați în cap, violați, torturați, bebeluși torturați. Nu știu dacă oamenii aceia vor mai putea vreodată să revină la normal.

Rep: Ce v-a impresionat în Bucha din ce ați discutat și din ce ați văzut?

F.H: Am văzut niște imagini îngrozitoare. Nici nu știu cum să vă zic. Erau căței care alergau cu bucăți de oameni în gură. Cel puțin unul din zece oameni din Bucha a murit, cam toți prin tortură. Au zis că și copiii și femeile erau legate la spate. Am vorbit cu președintele Parlamentului din Ucraina, a Radei supreme. Am vorbit cu mai mulți parlamentari de acolo. Ne-au zis că nu se așteptau ca acest lucru să se întâmple la o scară atât de mare. Au zis că din când în când mai evada câte cineva din Bucha sau din Irpin și le spuneau că au fost violați, le spuneau toată povestea, ce s-a întâmplat, cum au fost tratați, cum li se tăia câte o mână, câte un picior și după aceea se lăudau și spuneau celor din familia respectivă că urmează să fie și ei tăiați și torturați. Dar nimeni nu și-a imaginat că este la o scară atât de mare. Oricine era prins în casă, afară, indiferent unde era, trebuia să fie torturat. Acolo vorbim despre crime împotriva umanității, de un genocid. La groapa la care am mers din Bucha au spus că până atunci au exhumat 18 cadavre. Doar în locația în care am fost erau cu siguranță peste 400. Primele două săptămâni rușii nu i-au lăsat să meargă să ridice cadavrele. Oricine merge să ridice un cadavru era împușcat. Au zis că pe toate străzile, în toate blocurile, în fiecare locație nu era absolut nimic în afară de cadavre și de lucruri dărâmate. Nu știu dacă vă puteți imagina momentul în care noi am coborât din mașină. Peste tot și vorbim de un spațiu enorm, nu a fost un metru în care noi să nu călcăm pe bucăți de tancuri, pe cioburi. Nu am văzut nici măcar un singur geam care să fi fost lăsat. Toate au fost împușcate. Rușilor le era frică de lunetiști și au împușcat absolut pe oriunde au prins. Dacă mai cucereau o stradă se duceau pe acea stradă și omorau pe toată lumea care locuia în blocul respectiv. Pentru ei moartea era cuvântul de bază.