Ce fac, pe timp de război, oligarhii Ucrainei?

Neputând să-i împiedice să se amestece în mod constant în viața politică pentru a-și apăra interesele, președintele a încercat să întocmească o ”listă neagră” cu numele și acțiunile lor ilegale în speranța că, în cele din urmă, aceștia își vor schimba comportamentul.

Pentru a nu intra pe listă, oligarhii ar fi trebuit să înceteze să mai finanțeze partide politice, să renunțe la folosirea trusturilor lor mass-media în scopuri politice și să nu participe la viitoarele privatizări. Aveau termen până în martie pentru a se conforma.

Această lege anticorupție a fost pusă în așteptare odată cu războiul, dar președintele nu i-a uitat...

În ajunul ofensivei rusești, președintele i-a reunit pe șefii celor mai mari companii din țară. Cei mai puternici fugiseră deja, cu avioane private, dar câțiva dintre ei s-au întors foarte repede. Cu toții au fost chemați să susțină cauza națională.

Interesele personale în prim plan

”Clubul” oligarhilor nu a făcut acest lucru în 2014, fiecare mișcându-se în funcție de interesele personale. Cei care s-au stabilit în Donbass, de exemplu, au trecut foarte repede în tabăra lui Vladimir Putin.

De data aceasta situația e puțin schimbată. Dar nu și pentru Viktor Medvedchuk. Acest cetățean ucrainean, foarte apropiat de Kremlin, a fost urmărit penal înainte de începerea ostilităților din Crimeea. El dispăruse în timp ce se afla în arest la domiciliu, apoi a fost reperat și arestat, chiar marțea trecută, de serviciile ucrainene.

Majoritatea oligarhilor ucraineni au adoptat o poziție clară împotriva Rusiei: cel puțin 16 dintre cei mai bogați 20 de oameni din Ucraina. Ei investesc pentru a susține efortul de război și, mai ales, se implică din punct de vedere umanitar.

Cel mai bogat dintre ei, Rinat Akhmetov, s-a întrecut pe sine în declarații și acțiuni caritabile începând cu 24 februarie. Azovstal, complexul său metalurgic din Marioupol, pe care l-a vizitat recent, este astăzi bastionul rezistenței ucrainene.

Originar din Donețk, mult timp pro-rus, se distanțase de Rusia lui Putin încă din 2014. Atunci și-a diversificat investițiile în Occident, la fel ca mulți dintre colegii săi.

Viktor Pinciuk și fostul președinte Petro Poroșenko, oligarhii care dețin cele patru mari grupuri media din țară, și-au pus antenele la dispoziția guvernului.

Poroșenko, poreclit și 'Regele ciocolatei' datorită afacerilor în domeniu, fiind proprietarul holdingului de dulciuri Roshen, cu o avere estimată la 1,6 miliarde de dolari (în 2014), este singurul oligarh care nu a ezitat să-și pună deschis puterea financiară și mediatică — cu postul său tv Kanal5 — în serviciul mișcării contestatare proeuropene Euromaidan de la Kiev care a dus la căderea președintelui Viktor Ianukovici.

Alții, însă, au devenit tăcuți și invizibili. Igor Kolomoisky, cel care a propulsat cariera comediantului Volodymyr Zelenski, se pare că se află în regiunea sa natală, Dnipro. Este cunoscut pentru implicarea sa locală, dar și pentru o fraudă de proporții comisă prin intermediul băncii Privatbank pe care a fondat-o și care a fost naționalizată între timp.

Patriotism? Da, dar mai mult economic

Fără îndoială, toți sunt animați de un patriotism economic și de un simț al afacerilor de la sine înțeles. Dacă țara lor ar fi ocupată de Rusia, activele lor ar putea fi jefuite, deturnate de potențiali concurenți ruși. Este ceea ce au pățit deja începând cu 2014 în Donbass. Și, prin activismul lor, sunt în curs de a-și reconstrui prestigiul, după ce guvernul luase măsuri împotriva lor, sub presiunea instituțiilor internaționale.

Ce îi deosebește de oligarhii ruși?

Nivelul lor de bogăție: este mult mai mic decât cel al fraților lor mai mari. Și relația lor cu puterea. Oligarhii ruși au făcut avere în timpul președinției lui Boris Elțîn, apoi au fost puși la punct de Vladimir Putin. Afacerile lor sunt condiționate de supunerea față de Kremlin, în timp ce în Ucraina ei pot corupe deputați sau miniștri pentru a-și satisface interesele. Înainte ca armata rusă să-și lanseze ofensiva, lupta împotriva oligarhilor a fost mama tuturor bătăliilor pentru președintele Zelenski. Rămâne de vîzut ce se va întâmpla după război.

Traducere de Antonia Dinu, după articolul publicat de rfi.fr

Editor: Șerban Georgescu