„Democrația tristă” din Franța. Cetățenii acceptă cu greu că trebuie să aleagă „răul cel mai mic”

Președintele Emmanuel Macron o va înfrunta din nou pe Marine Le Pen în al doilea tur al alegerilor prezidențiale de duminică, la cinci ani după ce a învins-o categoric pe candidata de dreapta într-o luptă neechilibrată. Sondajele preconizează o cursă mult mai strânsă în acest an pe fondul dezamăgirii colective a alegătorilor care nu-și doreau să vadă un „meci revanșă”.

Se presupune că al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Franța va marca apogeul vieții democratice franceze – momentul când o majoritate de oameni se adună în spatele unei viziuni, unei platforme, unui bărbat (nu avem încă o femeie la conducere). Totuși, la jumătatea drumului acestor alegeri în două tururi, toate semnele indică spre o „democrație tot mai tristă”, chiar și după standardele joase ale faimoasei națiuni ursuze și rebele.

Sondajele preconizează că un număr record de cetățeni nu-și va exercita dreptul la vot pe 24 aprilie, ca urmare a unei campanii eșuate și a cinci ani tumultoși marcați de proteste violente și de carantine impuse de Covid. Mulți alegători spun că se simt obligați să aleagă „răul cel mai mic”, iar studenții au ieșit în campusurile universitare în semn de protest față de rezultatele din primul tur.

Nemulțumirea răspândită în rândul populației „nu e benefică pentru prezența la vot și pentru democrație”, a declarat Tristan Huate, analist politic la Universitatea din Lille, ale cărui cercetări se axează pe obiceiurile alegătorilor. „E posibil să se repete ce s-a întâmplat în 2017, atunci când prezența la vot a scăzut în turul al doilea, iar un număr record de alegători a votat nul în semn de protest față de opțiunea de candidați”, a mai precizat acesta.

Absenteismul, o problemă în Franța

Un sfert din electoratul francez a evitat să meargă la urne în primul tur de pe 10 aprilie, cel mai mare număr de la cutremurul politic care l-a ajutat pe Jean-Marine Le Pen să ajungă în turul secund al alegerilor din 2002. Analiștii se așteptau ca și mai mulți alegători să nu-și exprime dreptul la vot, ca urmare a campaniei mediocre, ce a fost eclipsată de războiului din Ucraina și îngreunată de președintele în exercițiu în mare parte absent.

Un sondaj Ifop realizat înaintea primului tur a arătat că 80% din cetățenii francezi au considerat că a fost o campanie „slabă”. Un alt studiu, condus de Ipsos-Sopra Steria, a scos la iveală că 55% din cei chestionați au fost „nemulțumiți”, iar 37% de-a dreptul „furioși”. Jean Lassalle, candidatul ce provine din zona rurală, a descris campania ca fiind o „campagne de merde” (o campanie jalnică).

„Dat fiind gradul tot mai mare de nemulțumire, ziua de duminică a reprezentat aproape o ușurare, rata abstenționismului rămânând sub cea din 2002”, a spus Haute. „Dar oamenii tind să uite că în acel an prezența la vot a crescut considerabil în al doilea tur. Calificarea lui Jean-Marie Le Pen a generat un șoc și i-a făcut pe alegători să se mobilizeze din nou. Puțin probabil să se întâmple la fel și anul acesta”.

Până la alegerile din 2017, prezența la vot creștea în turul secund, țara împărțindu-se în două tabere mari, în general, într-o divizare stânga-dreapta. Sistemul bipolar de atunci funcționa destul de bine. Dar ascensiunea extremei drepte a distrus echilibrul.

Rezultate din primul tur au semnalat apariția a trei tabere care au cam aceeași importanță: un bloc de centru-dreapta care gravitează în jurul președintelui în exercițiu Emmanuel Macron, un bloc de dreapta dominat de Le Pen, și o tabără împrăștiată de stânga care a încercat – și nu a reușit – să împiedice un „meci revanșă” al alegerilor din 2017.

Încercarea eșuată a venit în urma sprijinului acordat brusc veteranului de stânga Jean-Luc Mélenchon și a prezenței la vot mai ridicată decât cea preconizată în regiuni unde acesta a fost favorit, a precizat Haute, care a analizat alegerile din Roubaix, orașul situat în nordul Franței, acolo unde Mélenchon a obținut mai mult de 50% din voturi.

„Mélenchon a atras mulți tineri, care au votat pentru prima dată, dar și mulți locuitori ai cartierelor sărace care s-au abținut mult timp de la vot”, a spus acesta, subliniind că este un tipar prezent și în suburbiile mai sărace ale Parisului, unde trăiesc mulți imigranți. „I-a atras pe oamenii care își doreau ca Le Pen să iasă din cursă și care sperau ca imigrația și politica identității să nu fie subiectul principal al turului doi de scrutin”.

Nu au pe cine să aleagă

Cu Mélenchon eliminat din cursă, există riscul ca mulți dintre susținătorii săi să nu mai participe la următorul tur, simțindu-se nedreptățiți. În Franța, în special tinerii care îl preferau pe veteranul de stângă sunt de părere că nu au pe cine să aleagă.

În rândul acestora, cei doi finaliști au obținut mai puțin de jumătate din numărul de voturi acordate de alegătorii cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani. Pentru mulți tineri, lipsa unui candidat de stânga în turul doi înseamnă că problemele care îi preocupă îndeaproape – cum ar fi mediul înconjurător, educația, drepturile femeilor și ale minorităților – au fost și ele excluse.

„E evident că există o ruptură între aspirațiile tinerilor alegători și oferta politică disponibilă pentru turul doi”, a spus Haute. „Mulți tineri simt că vocile lor nu sunt auzite și că principalele lor îngrijorări au fost ignorate pe durata campaniei”.

Absența candidaților favoriți și a subiectelor de interes nu constituie singura problemă. În ciuda eforturilor sale depuse pentru normalizare, și atenției îndreptate spre votul tinerilor, mulți votanți francezi, tineri sau bătrâni, continuă să o disprețuiască pe Le Pen. Din acest motiv, mulți consideră că au o singură opțiune în turul doi, privându-i de esența democrației: alegerea.

Pierderea încrederii în democrație: Abstenționismul, o problemă în Franța

În același timp, guvernul lui Macron a îndepărtat mulți alegători tineri prin atitudinea sa negativă față de mișcarea „Woke” și „Islamul de stânga” în mediul academic.

Drept urmare, e posibil ca mulți tineri alegători să se abțină de la vot pe 24 aprilie, deși acest gest nu ar trebui considerat o lipsă de interes în ceea ce privește situația politică, a avertizat Haute.

„Tinerii alegători nu sunt mai puțin implicați în politică sau mai individualiști decât în trecut, și totuși, sunt din ce în ce mai tentanți să nu-și exprime votul”, a spus acesta. „Discrepanța e explicată de dorința de a avea acces la diferite modalități de participare la viața politică fără a se limita la alegeri și la instituțiile oficiale ale democrației reprezentative”.

Prin protestele organizate înaintea turului secund, a adăugat Haute, tinerii francezi îi trimit un mesaj lui Macron, „avertizându-l că nu își vor schimba atitudinea în cazul în care va fi reales”.

Monarhia prezidențială

Discuțiile privind aducerea unui suflu nou în democrația franceză au reprezentant o temă recurentă în primul mandat al lui Macron. Mișcarea Vestelor Galbene a fost cea care i-a zguduit președinția și a încurajat organizarea de dezbateri cu privire la reforma democratică.

Una dintre trăsăturile definitorii a Vestelor Galbele a fost încercarea lor de a revendica politica prin îndepărtarea acesteia de controlul partidelor și instituțiilor pe care le considerau nedemocratice. Așa cum Magali Della Sudda, cercetător în cadrul Institutului Sciences-Po Bordeaux, a explicat întru-un interviu acordat recent pentru France 24, „mișcarea politică e cea care a reușit să îi facă pe francezi să acorde interes instituțiilor și constituției – o performanță remarcabilă în sine”.

Promisiunea că va întruni o adunare constituantă însărcinată cu elaborarea unei noi constituții pentru Franța – și trecerea la cea de-a Șasea Republică Franceză – l-au ajutat pe Mélenchon să atragă de partea sa reprezentanții mișcării Vestelor Galbene. De asemenea, a atras votanți care erau nesiguri de personalitatea controversată a veteranului de stângă, dar care erau dornici să pună capăt „monarhiei prezidențiale” din Franța.

Un vechi adept al celei de-a Șasea Republici Franceze, Paul Alliès, profesor de științe politice la Universitatea din Montpellier, a precizat ca rata absennteismului în continuă creștere și protestele tot mai violente sunt rezultatul unui sistem disfuncțional care acordă prea multă putere și atenție președintelui. Din acest sistem, rezultă, a adăugat acesta, „un parlament complet neputincios”.

„Acest cult al conducătorului, obiceiul nostru de a defini alegerile drept „întâlnirea dintre un om (sic) și popor”, nimic nu are sens”, a spus acesta. „Avem cel mai greșit regim din întreaga Europă, instigând la violență și ură”.

Criticile privind rolul președintelui, așa cum a fost stabilit de generalul Charles de Gaulle, au atras atenția asupra erorilor fundamentale ale celei de-a Cincea Republici: președinți care conduc din turnul de fildeș, care nu dau socoteală nimănui; parlamente lipsite de putere și inițiativă, care trebuie doar să aprobe directivele venite de la Palatul Élysée; prim-miniștri numiți și demiși după bunul plac al președintelui și care devin țapii ispășitori în momentul în care ceva merge prost.

Într-un studiu din 2014 care solicita reforma politică în Franța, Institutul Peterson pentru Economie Internațională a precizat: „În Franța, ar trebui să se încheie era în care un nou rege e ales și îndepărtat în mod regulat”.

„Franța trebuie să-și schimbe sistemul, preferabil ar fi să reducă puterea președintelui și să urmeze modelul celorlalte republici europene”, a scris grupul de experți. „Cel puțin, ar trebui să îi ia dreptul președintelui de a alege prim-ministrul, de a solicita noi alegeri, și de a fi comandantul suprem”.

O „eroare” politică

Conceput pentru a le oferi caracter legitim celor aflați la putere, asigurându-se că președintele obține cel puțin 50% din votul popular, sistemul electoral în două tururi din Franța începe să aibă un efect opus, s-a adăugat în studiu. S-a precizat că sistemul de vot strategic menit să păstreze extrema dreaptă departe de putere înseamnă că învingătorul „exercită un mandat politic negativ „de a nu fi Marine Le Pen”, un lider fără un mandat popular care conduce sau adoptă schimbările de care are nevoie Franța”.

Refuzul lui Macron de a accepta conceptul de „mandat negativ” l-a făcut să se îndepărteze de la ideea de „front republican” – frontul unit al alegătorilor de toate culorile care a ținut până acum extrema dreaptă departe de putere atât la nivel național, în marea majoritate a cazurilor, cât și la nivel local.

Luni, îndreptându-și din nou atenția spre campania electorală, Macron a contestat faptul că „frontul republican” a fost crucial pentru victoria sa covârșitoare din 2017, sugerând că 66% din cetățenii francezi l-au ales pe el și proiectul său. E o strategie riscantă, a spus Haute, subliniind că Macron trebuie să-i convingă pe alegătorii de stângă care ezită să-i ofere încă o dată susținerea.

„Desigur, candidații preferă să susțină că sprijinul lor e motivat și nu tactic. Nimeni nu vrea să fie ales pe baza unui vot acordat din lipsă de opțiuni”, a spus acesta. „Aceasta e strategia abordată de Macron pentru turul doi, dar ar putea foarte ușor să-i înfurie pe alegătorii extremei stângi care clar nu simt că au de ales”.

Atitudinea tăioasă a lui Macron și politica care s-a apropiat de cea a extremei drepte i-au supărat pe mulți alegători de stângă. Corect sau greșit, impresia că a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a pune la cale o cursă dezechilibrată precum cea din 2017, definind alegerile drept o confruntare între majoritatea liberală și extremele naționaliste, i-a lăsat pe mulți cu un gust amar.

„Macron și-a petrecut ultimii cinci ani explicându-ne că Le Pen e singura lui adversară, a fost ideea lui să introducă această divizare”, a declarat Felix, un creator de modă de 31 de ani din Dijon, care l-a susținut cu părere de rău pe Macron în turul secund din 2017, dar care plănuiește să se abțină de la vot de această dată. „Știu că Le Pen e o variantă mult mai rea, dar nu sunt absolut deloc de acord cu politica lui Macron”, a adăugat Caroline, o locuitoare de 38 de ani din Bordeaux, care a spus că se simte forțată să-l voteze pe președintele în exercițiu.

Susținătorii lui Mélenchon devin alegătorii reticenți ai Franței

La doar câteva ore după publicarea rezultatelor din primul tur, un sondaj Ipsos realizat pentru France 24  a arătat că s-ar putea ca 30% dintre alegătorii lui Mélenchon să-i ofere susținerea lui Le Pen – un procent uriaș care i-a îngrozit pe simpatizanții lui Macron. Totuși, în urma ultimelor sondaje, cifra a scăzut considerabil. Duminică, același sondaj a preconizat că aproximativ 16% din votanții lui Mélenchon o vor alege pe Le Pen, 33% pe Macron, iar restul se vor abține.

Primul sondaj atât de strâns a fost influențat de furia alegătorilor, a spus Erwan Lecoeur, analist politic la Institutul Pacte din Grenoble.

„Mulți alegători deznădăjduiți au reacționat, spunând că nu se vor salva de „dreapta” pentru a treia oară, după ce au procedat astfel în cazul lui Jacques Chirac împotriva lui Jean-Marie Le Pen în 2002, iar apoi în cazul lui Macron împotriva lui Marine Le Pen în urmă cu cinci ani”, a explicat acesta. „Totuși, de atunci, mulți au realizat că dacă toate lumea acționează la fel, există șansa ca Marine Le Pen să ajungă la putere”.

Până și Mélenchon i-a rugat pe susținătorii lui săi să nu-i ofere „nici măcar un vot” lui Le Pen, repetând îndemnul de patru ori după ce a admis înfrângerea de pe 10 aprilie. Dar s-a obținut de la a-i oferi sprijinul lui Macron, ședința de partid din această săptămână scoțând la iveală că 33% dintre membri îl vor susține pe președintele în exercițiu, restul plănuind să se abțină, votând nul.

În principiu, deznodământul alegerilor de duminică va depinde de faptul dacă alegătorii vor putea să treacă peste sentimentul de frustrare și să accepte din nou un „vote barrage” (vot de blocaj) împotriva extremei drepte. În timp ce sondajele încă îl dau favorit pe Macron, furia colectivă și dezamăgirea ar putea duce la o „eroare politică”.

„Dacă un procent semnificativ al alegătorilor de stânga nu-și va exercita dreptul la vot, iar „blocul populist” pe care Le Pen l-a manipulat și a încercat să-i obțină susținerea în decursul anilor va ieși la urne”, a explicat acesta, „atunci am putea avea parte de o „eroare politică”: alegerea unui candidat al cărui ADN politic și ideologic nu e compatibil cu majoritatea franceză”.

Traducere și adaptare de Miruna-Alexandra Obaciu de pe pagina în limba engleză a France 24