Infernul din Mariupol: ”Din tot ce am citit despre naziști, la noi parcă a fost mai rău”

mariupol.jpg

Civili asezati pe o bancă în fata unui imobil bombardat de rusi la Mariupol, 25 martie 2022.
Sursa imaginii: 
REUTERS - ALEXANDER ERMOCHENKO

Voluntarii publică pe rețele sociale poveștile celor scăpați din infernul de la Mariupol, pentru ca publicul să afle amploarea crimelor săvârșite de forțele Kremlinului.

Sofia (@sonyalawyer8), o femeie de patruzeci de ani, bâlbâindu-se, a început să-și spună povestea:

“Din cauza stării nervoase mereu am vomitat si am amețit. Probleme care mă îngrijorau „înainte”, au dispărut brusc. Pentru mine, războiul este o viață diferită. Miros insuportabil de urină și fecale, vărsături, sânge și corpuri în descompunere.

Oamenii trăiesc stresul în moduri diferite. Știu că oamenii mor de durere și mâhnire. Inima nu rezistă și nu sunt medicamente. La fel, diabeticii și bolnavii de cancer nu rezistă.

Toată lumea vorbește despre o catastrofă umanitară. Și vreau să explic semnificația acestui lucru pentru femei: aveți zile critice și folosiți un singur tampon în toate cele 5 zile. Nu există apă, șervețele sau măcar hârtie igienică. În a patra zi, mâncarea s-a terminat. Din cauza foamei în a șaptea zi s-au început halucinațiile și convulsiile. Eram la subsol, stând pe o cârpă și nici nu mai plângeam. Ne-am gândit cum să scăpăm. Cum să închidem gura copiilor ca să nu se audă că suntem aici. Din tot ce am citit din istoria naziștilor, la noi parcă a fost mult mai rău.

Nu am văzut niciodată atâtea cadavre în viața noastră, pe stradă se simte mirosul de corpuri în descompunere. Și poate că ieri am avut o viață bună, iar astăzi nu avem nimic material, dar avem credință că Dumnezeu este cu noi.”

(Sursa: https://www.instagram.com/p/Cc2Q2N6I-3O/?igshid=YmMyMTA2M2Y=)

 

Un medic aflat în Mariupol mărturisește:

„Suntem într-o situație critică, sub foc și bombardamente constante, oamenii mor de foame și mulți sunt răniți... Medicii operează zi și noapte în camere în care este imposibil să trăiești normal, ca să nu mai vorbim de operații. Soluțiile de perfuzie sunt aproape terminate. Facem pansamente din cearșafuri spălate. Rănile încep să putrezească. Nu mai este timp, așa că singura noastră speranță este garantarea unor coridoare verzi sau plecarea într-o țară terță.”

 

(Sursa: dr.livese, https://www.instagram.com/p/Cc0WfeJtOvc/?igshid=YmMyMTA2M2Y=)

 

Articol realizat cu sprijinul studenților voluntari din Ucraina