Rusia, nepregătită doctrinal și logistic pentru o campanie militară de lungă durată --interviu cu Cynthia Cook

Și-a închipuit, Kremlin-ul izolat de realitate, că "operațiunea specială" declanșată la 24 februarie va fi un galop de sănătate. S-a înșelat amarnic, plătind aroganța cu mii de morți în propria tabăra și pierderi substanțiale de material militar. Degringolada primelor săptămâni de ofensivă pe multiple fronturi are rațiuni multiple. Una dintre ele este prestația lamentabilă a subunităților de administrație și intendență. Tancurile, unele din arsenalul sovietic, au fost repede imobilizate de vicistitudinile terenului hibernal, asistența tehnică inexistentă sau tardivă, absența unui sistem fiabil de alimentare cu carburanți și muniții. Logistica rusă este organizată pe axe feroviare. În arena ucrainiană, acest pariu s-a dovedit perdant, dintr-o serie de motive obiective dar și din cauza  corupției, amatorismului și incompetenței generalizate. Genistica ucrainiană a dat lovitura de grație unui sistem falimentar. În ierarhiile militare putiniene minciuna și triumfalismul găunos circulă în sus; în jos, spre soldatul de rând subalimentat, subechipat, demoralizat dar supra-alcoolizat, ajung, audibile de către adversar, ordine adesea lipsite de sens. În epoca sovietică, dar și după angajamente mai recente, Rusia și-a lustruit un blazon,  a agonisit o reputație militară, și-a creat o imagine. Ucraina e pe cale să facă imaginea țăndări . Pentru Kremlin, aceasta va fi  cea mai mare pierdere, probabil ireparabilă.

Cynthia Cook:  Era clar, înainte de război, că logistica devine călcâiul lui Ahile pentru Rusia dacă Ucraina reușește să reziste mai mult de 72 de ore. Doctrina militară a Moscovei nu este gândită pentru campanii îndelungate pe distanțe lungi.  În planificare și în structurarea efectivelor operative conducerea civilă și militară rusească pare a porni de la premiza că inamicul cedează repede, prin urmare nu-i cazul să-și bată capul cu susținerea unităților combatante. Scepticismul meu în ce privește capacitățile Rusiei este cauzat și de un factor cultural:  corupția endemică. Antrenamentul necorespunzător este o altă problema. Dependență  de recruți și absența unui corp administrativ profesionist fac operațiunile logistice complexe aproape imposibile.

Reporter:  Ce ați observat  în materie de material--echipament, muniție, comunicații?

Cynthia Cook:  E clar că mult echipament rusesc se află într-o stare în general proastă. Încep să folosească drone, dar au în continuare echipament datând din ultimii ani ai epocii sovietice.  În ce privește munițiile ghidate,  se pare că Rusia a utilizat deja peste 1.500 de rachete, ceea ce stârnește întrebări în legătură cu inventarul pe care-l mai au la dispoziție. Infrastructura comunicațională rusească a fost de asemenea inferioară, unele unități trebuind să recurgă, pentru a fi în legătură, la  aparate de emisie-recepție și telefoane portabile ne-cifrate.

Reporter:  Cum ați evalua sistemul lor de transport militar?

Cynthia Cook:  Sistemul de transport militar rusesc este structural diferit de cel al multor armate occidentale care, distanțele fiind mici, se bazează preponderent pe camioane. Pentru nevoile logistice pe distanțe scurte,  în teatru,  Statele Unite cheltuie pe o combinație de camioane și mijloace aeropurtate;  pe distanțe mai mari, inter-teatru, utilizează avioane și cargouri.  Rusia are de acoperit distanțe mult mai lungi decât armatele vestice, cu bugete relativ mici. Opțiunea lor a fost una convenabilă în astfel de condiții: calea ferată, infrastructură relativ redusă la preț redus.  Această formulă a cam eșuat în Ucraina din cauza distanțelor dintre stațiile de tren și zonele de acțiune.  Nu par să aibă destule camioane pentru aprovizionarea frontului.  Probabil că ar putea aproviziona mai bine dacă ar reuși să securizeze  rețeaua feroviară și  să opereze  la cel mult 64 km. de stații.  În estul Ucrainei distanțele sunt mai mici.  Pe măsură ce bătălia se mută în acea regiune e posibil ca balanța să încline în favoarea Moscovei. Ucrainienii o știu, și vor face totul pentru a degrada capacitățile rușilor. În război, dușmanul are întotdeauna un cuvânt de spus.

Reporter:  Ce calificativ dați Moscovei la capitolul furnizare de carburant și muniții?

Cynthia Cook:  Nesatisfăcător. Carburanții și munițiile au fost probleme serioase. Cea mai mare hibă este că  n-au destule camioane pentru aprovizionarea forței operative. În faza avansului rapid furnizau mai mult combustibil; când campania a făcut tranziția spre asedierea de zone urbane, au pus probabil accent pe expedierea de muniții. Având o capacitate de transport limitată, au trebuit să favorizeze o componentă în dauna celeilalte.

Reporter:  Ce ar fi de notat în ce privește prestația medicală  în tabăra rusă--intervenție și evacuare?

Cynthia Cook:  Se vorbește despre mortalitate la nivele ridicate--între 10 și 20 de mii --cu un număr de răniți de trei-patru ori mai mare. În Afganistan, Statele Unite au redus numărul deceselor perfecționând metode hemostatice și de  transfuzare rapidă.  Încă mai imprtant, au instituit strategia de evacuare medicală numită "ora de aur": maxim 60 de minute după momentul rănirii. Asta cere investiții majore în servicii helipurtate de urgență și spații de tratament în spatele frontului, dincolo de bătaia artileriei.  Cu un buget sărac, e improbabil că Rusia a investit sumele necesare sprijinirii trupelor. Mai mult decât atât, fără superioritate aeriană asigurată rușii probabil nu și-au putut permite luxul de a  utiliza resurse helipurtate prețioase  pentru evacuarea de răniți.

Reporter:  Pe temele discutate, cum stau rușii în comparație cu Statele Unite și aliații săi din NATO?

Cynthia Cook:  În logistică, Statele Unite și  țările NATO sunt, din toate punctele de vedere, net superioare. Armatele vestice cheluiesc miliarde de dolari pentru a organiza manevre mari, complexe, care includ antrenament logistic. Au de asemenea avantajul unei forțe logistice voluntare extrem de profesionalizate. În logistica NATO,  antrenamentul frecvent și profesionalismul, în combinație cu investițiile adecvate, au rezultat într-o infrastructură capabilă să sprijine operațiuni militare complexe.  Asta nu înseamnă că nu-i loc de mai bine.  Chiar și în armate profesioniste bine finanțate,  logistica nu-i în prim plan. E un domeniu în care se investește mai puțin; prioritatea este armamentul  de ultima generație.  Să sperăm că războiul din Ucraina va stimula investiții logistice mai mari în toate țările NATO.  Acest conflict  arată clar că  administrația militară nu-i o sferă de rangul doi ci un element vital  al puterii de luptă.