Mulți rusofoni din Ucraina renunță la limba rusă: "E limba dușmanului" (reportaj France24)

În dimineața zilei de sâmbătă, 28 mai, la Vîșhorod, mai multe  femei se salută în timp ce se întâlnesc într-o sală a primăriei din acest oraș de la periferia Kievului. Dora și Roxana au fugit din Donbas în 2014, în urma cuceririi regiunilor Donețk și Luhansk de către forțele pro-ruse înarmate și finanțate de Moscova. Tatiana și Larissa sunt rusoaice și locuiesc în Ucraina de mulți ani. Mai este și  Olga, o belarusă care s-a mutat la Kiev în 2020.

Ceea ce au în comun este faptul că toți sunt vorbitori de rusă, dar doresc să își îmbunătățească nivelul de cunoaștere a limbii ucrainene. Tatiana recunoaște că are dificultăți în a stăpâni alfabetul ucrainean. ”Vin aici de trei ani și fac progrese, spune ea, dar "în viața de zi cu zi, încă folosesc limba rusă". Purtând un tricou în culorile ucrainene, Roxanna spune că este vorbitoare nativă de limba rusă. "Am învățat ucraineana la școala din Donețk, dar nu este limba mea de suflet. Nimeni nu ne-a obligat niciodată să vorbim ucraineană", spune ea.

În această țară, în mare parte bilingvă, conflictul cu Rusia înclină inevitabil țara spre limba ucraineană în detrimentul limbii ruse. În urma Euromaidan-ului (2014) și a războiului din Donbas, ucraineana a devenit obligatorie în școli în 2017, iar în 2019 a fost adoptată o lege care o va face obligatorie, treptat, în toate domeniile vieții publice.

”Un pic rușinos”

Un sondaj realizat de un institut ucrainean arată că, în prezent, doar 16% dintre ucraineni spun că limba lor maternă este rusa, față de 40% în 2012. Mai mult de jumătate dintre cei intervievați (51%) spun că folosesc doar limba ucraineană în viața de zi cu zi, iar o treime (33%) spun că folosesc atât rusa, cât și ucraineana.

Larissa, născută în Rusia, trăiește în Ucraina de 40 de ani. "Copiii mei vorbesc ucraineană și mă deranjează că eu nu o vorbesc foarte bine. În momentul de față, este un pic rușinos să nu vorbești limba ucraineană în Ucraina. Am început să urmez cursuri aici după invazia din 24 februarie și regret că nu am început mai devreme", spune ea.

Până la începutul lunii aprilie, toate femeile care participau la acest curs au stat ascunse în apartamentele lor, refugiindu-se în subsoluri sau în adăposturi ori de câte ori auzeau sirenele. Trupele rusești s-au apropiat până la zece kilometri de oraș înainte de a fi respinse de forțele ucrainene.

Un act de patriotism

Deși au crescut vorbind limba rusă, războiul le-a întărit hotărârea de a stăpâni limba ucraineană, dar și de a învăța despre marii autori și despre cultura ucraineană. "Am avut cazul unei femei care lucra la poștă, iar șefii ei au încurajat-o cu tărie să își îmbunătățească nivelul de cunoaștere a limbii ucrainene. Dar aici, cel mai important lucru este să transmitem cultura ucraineană, să facem cunoscuți autorii și poeții ucraineni. Nu este vorba doar de gramatică", spune Dora, care provine din regiunea rusofonă Luhansk.

Ora de sâmbătă a început cu citirea unei poezii patriotice care celebrează independența națiunii și s-a încheiat cu tradiționalul "Glorie Ucrainei, glorie eroilor". Cei care se opun invadatorilor sunt numiți "Banderiști", după numele controversatului Stepan Bandera, un naționalist ucrainean care a fost aliat cu naziștii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar ai cărui susținători au luptat și împotriva sovieticilor și polonezilor în anii 1940.

Pentru Olga, care a fugit de represiunea aprigă a președintelui belarus Lukașenko după alegerile furate din august 2020, referirea la această figură controversată din istoria zbuciumată a Ucrainei nu reprezintă o problemă. "Îi putem sărbători pe toți luptătorii din rezistență care au luptat împotriva sovieticilor, a naziștilor sau a polonezilor. Important este că belarușii sau ucrainenii pot fi liberi. Trăim vremuri foarte dificile ...", spune ea.

Odată cu declanșarea invaziei rusești la 24 februarie, războiul pare să arunce întreaga regiune înapoi cu 500 de ani de istorie, marcată de luptele națiunilor slave pentru a exista în fața imperialismului rusesc.

În trei luni de atrocități comise pe tot teritoriul Ucrainei în numele așa-numitei denazificări și a sprijinului pentru populația rusofonă asuprită, Kremlinul a trezit un puternic sentiment antirusesc care se răspândește chiar și printre cei care au fost "scăldați" în limba rusă timp de decenii.

"Limba rusă nu este de vină"

Oleksandr, un tânăr profesor de limba rusă pe care l-am întâlnit cu câteva zile mai devreme pe străzile din Kiev, ne-a spus că, odată cu războiul, "utilizarea limbii ruse va scădea în Ucraina". Are 23 de ani, este tot din Donbas și vorbește în rusă cu traducătorul nostru, care vorbește ucraineană. Nici unul dintre ei nu a avut dificultăți. Cu toate acestea, odată cu invazia rusă, Oleksandr preferă acum să se prezinte ca profesor de literatură străină și nu de limbă rusă.

Pentru generația tânără, despărțirea de limba rusă este mai radicală. Alissa, fiica de zece ani a Roxanei, care a venit cu mama ei la cursul organizat de primăria din Vyshgorod, spune fără ezitare: "Mai târziu, vreau să vorbesc ucraineană și engleză. Nu rusă, aceasta este limba inamicului.

Dora, cea mai erudită din grup, încheie ora cu o frază cu care toți participanții par să fie de acord. "Limba rusă nu este vinovată de ceea ce ne fac rușii, dar nu vom fi niciodată frați, nici peste decenii,  nici chiar peste secole. Lumea trebuie să înțeleagă că rușii nu au rănit niciodată o națiune atât de mult cum ne-au rănit pe noi. Vom învinge". Cuvinte care atestă divorțul inexorabil dintre Ucraina rusofonă și Rusia lui Vladimir Putin.

Traducere de Vrabii Nadina, după articolul postat de France 24