Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Putin n-a înțeles că invadarea Ucrainei îi poate primejdui puterea--interviu cu David Satter

david_satter.jpg

David Satter, jurnalist, fost corespondent la Moscova, istoric al Rusiei contemporane
Sursa imaginii: 
Facebook / David Satter

David Satter, jurnalist și om de conștiință, fin cunoscător al Rusiei și Uniunii Sovietice, este pentru a treia oară invitatul RFI-România.  Corespondent la Moscova al prestigioasei publicații FINANCIAL TIMES între 1976 și 1982--când a fost expulzat--apoi reporter specializat pe spațiul sovietic la WALL STREET JOURNAL,  el este autorul  unor remarcabile cărți de non-ficțiune, EPOCA DELIRULUI (1996), ÎNTUNERIC ÎN ZORI (2003)  S-A ÎNTÂMPLAT DEMULT, DE FAPT DELOC (2011), ȘTII MAI PUȚIN, DORMI MAI BINE (2016), care trasează traiectoria criminalizarii, mafiotizarii regimului rusesc de la Elțîn la Putin. În 2020, editura Ibidem/Universitatea Columbia i-a publicat NU VORBI NICIODATĂ CU STRĂINI ȘI ALTE SCRIERI DIN RUSIA ȘI UNIUNEA SOVIETICĂ/Never Speak to Strangers and Other Writing from Russia and the Soviet Union/,  antologie de articole și comentarii din perioada 1976-2019.  David Satter  predă istorie rusă contemporana la Universitatea Johns Hopkins și este  membru al Institutului de Cercetări privind Politica Externă (FPRI).  În 2013, când era consultant al postului de radio Europa Liberă/Libertatea, el a fost declarat persona non grata și expulzat de către autoritățile rusești, devenind primul jurnalist american astfel "onorat" în era post-sovietică.

"Să nu ascunzi, să nu justifici crimele Moscovei" este credo-ul de-o viață al invitatului nostru, care a văzut clar semnele prevestitoare ale dezlănțuirii de sălbăticie ce se abate în aceste zile asupra Ucrainei. Ar fi putut fi oprit acest nou spasm de violență dacă despotismul sangvinar elțino-putinian, care și-a arătat chipul în repetate rânduri, de la Grozny la Dubrovka, Beslan, Crimea și Alepo, ar fi fost înțeles și contracarat. "Ascensiunea lui Putin", scrie David Satter, "a adus cu sine o estompare a distincțiilor morale, o izbucnire de iraționalitate, o devalorizare a vieții umane". Vladimir Putin prezidează astăzi, după 22 de ani de voalare și obliterare a reperelor, asupra unui sistem mafiotizat, rezultat al unui "intens proces de selecție negativă" în care o clepto-oligarhie compusă din "cei mai lacomi, necinstiți și egoiști" s-a ridicat la suprafață propulsată de relațîi oculte.  Celor pe care i-a pauperizat și înșelat, Putin le oferă astăzi iluzia grandorii pe care o credeau pierdută. A țesut în jurul sângeroasei aventuri ucrainiene obișnuitu-i păienjeniș de fabulație, falsitate și auto-amăgire;  cum îi este obiceiul,  a aruncat, cu o mâna exersată, ceață asupra adevărului. A crezut,  despotul de la Kremlin, că Occidentul se va pierde încă o dată în această ceață, dar s-a înșelat. E o eroare de calcul ce-i poate fi, politic vorbind, fatală.

David Satter:  Misiunea vieții mele a fost să înțeleg Rusia și Uniunea Sovietică. În acest context, m-am străduit să-l înfățișez fidel pe Putin.  Asistăm acum la un război care a ucis mii de ființe umane și amenință să se extindă,  un război care ar fi putut fi evitat dacă, înlăuntrul sau înafara guvernului, cei care se pretind experți ar fi fost  serioși în privința subiectului Putin. Facem acum ce trebuia  făcut cu ani în urmă. Dacă Ucraina ar fi fost admisă în NATO, dacă ar fi fost înarmată adecvat, dacă ar fi fost o reacție la agresiuni rusești trecute, n-am fi în situația în care suntem.

Reporter:   Scriați, referindu-vă la refuzul Occidentului de a privi adevărul în față,  la constantele "resetări" care au ritmat relația Vestului cu Rusia, că" la originea acestei raportări eronate a stat refuzul de a accepta că Rusia nu este o democrație normală ci o clepto-oligarhie".

David Satter:  Faptul că invazia a avut loc este  dovada  eșecului eforturilor occidentale de a-l ține în frâu pe Putin.  Vestul a eșuat pentru că n-a înțeles niciodată că disuasiunea era necesară. Refuzul de a condamna distrugerea Parlamentului de la Moscova în 1993, de a reacționa la atentatele cu bombă asupra unor blocuri de  apartamente din trei orașe rusești în 1999, de a trage la răspundere Kremlin-ul pentru uciderile de ostateci din 2002 și 2004, de a riposta la asasinarea lui Alexander Litvinenko și Annei Politkovskaia, de a replica la doborârea avionului de linie malaezian, reacția mult prea firavă la anexarea Crimeii, lista este foarte-foarte lungă și implică toate Administrațiile americane, Democrate și Republicane, și cu siguranță îi implică pe Trump și Biden, care au executat retragerea din Afganistan. Atacarea Ucrainei este rezultatul direct al trădării Afganistanului.

Reporter:   La întrebarea ce v-a fost pusă în săptămânile premergătoare "operațiunii militare speciale" dacă Putin va invada, ați răspuns că probabil nu, pentru că "teama de a-și destabiliza regimul va bate cruzimea sa naturală, complexele sale, disprețul sau pentru viața omenească."  Până la urmă, Putin a luat o hotărâre aparent irațională.  Ce l-a împins peste marginea abisului, circumstanțele, moftul, nostalgia imperială sovietică?

David Satter:  Am crezut că va înțelege că un război de acest gen îi poate primejdui puterea; se pare că n-a înțeles. A fost convins, presupun, că victoria va fi rapidă, ușoară precum acapararea Crimeii. Probabil că retragerea Statelor  Unite din Afganistan, plus informația proastă pe care a primit-o l-au convins să  apese pe trăgaci.  Poate că a fost și un element de  autosugestie: a început să creadă în versiunea falsă a  realității pe care a repetat-o de atâtea ori. Putin a fost în stare să participe la atentatele cu bombă din 1999 care, în patru blocuri de locuințe alese la întâmplare au omorât în somn sute de ruși nevinovați și apoi  să pretindă, în apariții publice, că răzbună actul terorist la care el însuși a fost complice. Un astfel de om este cam instabil din fire, iar atmosfera din jurul său, puternic influențată de moștenirea KGB-ului, trebuie să fi fost una de teamă, irealitate, vânătoare de fantome și un soi de  dispreț pentru viața oamenilor de rând.

Reporter:  În 2016, în al doilea interviu pe care l-ați acordat postului nostru de radio, v-am întrebat dacă anexarea Crimeii și conflictul separatist din estul Ucrainei sunt doar primii doi pași ai "schemei" expansioniste putiniene. Cum ați răspunde la acea întrebare astăzi, după ce Putin a făcut al treilea pas? Urmează alți pași dacă regimul Putin supraviețuiește?

David Satter:  Depinde în ce condiție supraviețuiește. Dacă supraviețuiește cu puterea intactă,  după ce a anexat o parte a teritoriulu ucrainian,  va încerca să-și însușească, în orice caz să domine, și restul Ucrainei. Oriunde simte slăbiciune, vulnerabilitate, va încerca să provoace o criză, să intimideze pentru a-și atinge obiective de politică externă pe care apoi să le  folosească pentru a-și consolida regimul. Nu-i vorba de reînvierea Uniunii Sovietice; știe că-i imposibilă, pentru că necesită o ideologie. Vrea doar să intimideze, să domine. Asta are priză la populația rusă, care decenii de-a rândul a trăit în sărăcie dar s-a putut făli cu un stat puternic. Le-a plăcut, rușilor, că lumea se temea de ei, era compensație pentru lipsa de drepturi, nivelul de trăi scăzut,  în general pentru viața într-un mediu de nelegiuiri, de fărădelege pe care au vrut s-o exporte în lume că să sufere și alții.

Reporter:  E posibil că această invazie să fie începutul sfârșitului domniei lui Putin?

David Satter:  E posibil, în special dacă suferă o înfrângere decisivă, care este posibilă pentru că forțele rusești sunt, conform tuturor indiciilor, complet demoralizate, în vreme ce forțele ucrainiene sunt motivate în cel mai înalt  grad. În aceste condiții, sau dacă Rusia e constrânsă să termine războiul în condiții percepute drept umilitoare, sunt posibile foarte grave tulburări interne care ar putea amenința stabilitatea regimului. Avem antecedentul războiului ruso-japonez din 1904-1905, știm ce a însemnat pentru Rusia înfrângerea în acel război.

 
David Satter intervievat de Radu Tudor, corespondent RFI în SUA